De la începutul anul Moldova are o lege împotriva discriminării, adoptată cu mari greutăți în pofida protestelor preoțimii și a reținerilor unor politicieni conservatori. Problema este că nu există încă o comisie care să analizeze plângerile de discriminare. Constituirea ei este mai lentă decât și-ar dori apărătorii drepturilor omului, așa cum a aflat corespondenta noastră Alla Ceapai stând de vorbă cu Nadejda Hriptievschi, cercetător și avocat la Centrul de resurse juridice din Moldova.
Nadejda Hriptievschi: „Nemulţumirea noastră principală este modalitatea în care au decurs ultimele două etape din concursul public anunţat de către comisia parlamentară specială. În primul rând, la etapa preselecţiei noi nu am primit nici un argument din ce motiv trei candidaţi au fost respinși, adică ei nu au fost admişi la etapa a două care este interviul.
În timpul interviului nemulţumirea noastră a fost modalitatea în care au fost adresate o serie de întrebări de către membrii comisiei parlamentare speciale, care de fapt denotă lipsa unei metodologii. Întrebările au fost diferite pentru fiecare candidat. Or, ca să fie în condiţii de egalitate, ar fi trebuit să fie măcar o serie de întrebări de acelaşi tip adresate tuturor.
Dar cea mai mare nemulţumire este faptul că până în prezent noi nu am primit nici o argumentare de ce trei candidaţi au fost respinşi practic şi doar doi au fost prezentaţi Parlamentului pentru confirmare. Solicitarea noastră este ca comisia specială să-şi argumenteze decizia. Apare întrebare desigur dacă la concursul suplimentar, care a fost recent anunţat de către comisia parlamentară specială, pot participa din nou aceeaşi trei candidaţi respinşi? Pentru că noi nu avem o hotărâre şi o motivare că au fost respinși.
în al doilea rând, pentru ca să evităm problema pe care au avut-o la primul concurs solicitarea noastră este ca membrii comisiei să-şi detalieze modalitatea de petrecere a interviului şi de aprecierea fiecărui candidat.”
Europa Liberă: Citisem recent un articol în care Ambasadorul SUA la Chişinău, William Moser, şi-a arătat îngrijorarea că procesul de constituire a Consiliului Nedescriminare este tergiversat. În opinia dvs. de ce se tergiversează acest proces?
Nadejda Hriptievschi: „Nu pot să vă spun de ce se tergiversează pentru că nu văd un motiv obiectiv. Bănui că dacă aţi întreba membrii comisiei speciale răspunsul ar fi că nu au avut candidaţi potriviţi şi de aceea au organizat concurs repetat. Însă eu am văzut CV tuturor candidaţilor. Din cei opt candidaţi care şi-au depus dosarele pentru a participa la concurs eu cred că cinci puteau fi aleşi fără a fi nevoie de o tergiversare atât de îndelungată şi de anunţare a concursului suplimentar.
De ce nu au fost acceptaţi candidaţii, care sunt motivele exact asta este de fapt solicitarea noastră. Mai este o problemă. Vă daţi seama că atunci când vezi că un concurs derulează într-un mod neclar, chiar arbitrarie este decizia finală, asta ar putea să mai scadă din dorinţa altor potenţiali candidaţi să participe la un asemenea concurs. Asta este temerea noastră cea mai mare.
În cazul în care până la 26 martie nu se depun alte dosare întrebarea noastră este ce facem atunci? Mai anunţăm un alt concurs? Dar cât se poate de tergiversat. Din acest motiv cred că comisia ar trebui să fie mai responsabilă şi cât de curând posibil trebuie să-şi explice prima decizie.”
Europa Liberă: Dar de fapt problema principală rămâne a fi că în absenţa acestui Consiliu pentru prevenirea şi combaterea discriminării, legea privind egalitatea de şanse rămâne nefuncţională.
Nadejda Hriptievschi: „Absolut. Desigur că problema principală de ce suntem atât de interesaţi de concurs este ca să vedem în sfârşit cinci membri aleşi şi confirmaţi de Parlament care sunt competenţi şi sunt gata imediat să înceapă activitatea. Suntem conştienţi că din momentul alegerii membrilor mai avem nevoie de o perioadă de timp pentru anunţarea concursurilor, pentru selectarea personalului, alocarea bugetului, identificarea spaţiului. Evident că asta durează.
Ar fi fost mult mai corect dacă instituţiile abilitate Ministerul Justiţiei şi Parlamentul ar fi început procesul de selectare a membrilor mai devreme. Ministerul Justiţiei, probabil, ar fi fost cazul să identifice deja sediul sau poate el este identificat, dar eu nu sunt la curent. sunt o serie de aspecte logistice care puteau fi iniţiate chiar până la identificarea membrilor. Dar înţeleg că peste tot este problema resurselor umane şi se aşteaptă probabil ca membrii consiliului vor iniţia activităţile date.”
Europa Liberă: Dar care sunt riscurile că de mai bine de două luni de când a intrat în vigoare legea privind egalitate de şanse rămâne nefuncţională?
Nadejda Hriptievschi: „Cu cât întârziem mai mult cu atât legea nu se implementează. Dat fiind domeniul legii, problemele care au existat până la adoptarea ei, prin adoptarea legii Parlamentul a dat un semnal foarte bun că este deschis, că a putut să reziste anumitor influenţe şi presiuni din partea anumitor grupuri din societate. În acelaşi timp a ridicat foarte mult așteptările multor beneficiari ai acestei legi.
Acum, atâta timp cât nu avem mecanismul de implementare a legii, respectiv şi aceste așteptări nu se realizează. Acest lucru poate să ducă la neîncredere şi la impresia că adoptăm legi doar de dragul adoptării, dar nu suntem cointeresaţi să le vedem şi aplicate real în viaţa de zi cu zi.”
