Salvatorii moldoveni de la Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale au primit astăzi în dar de ziua lor profesională 11 mașini speciale de la ambasadorul Statelor Unite William Moser. Între ele se numără o autospecială pentru pompieri. Alla Ceapai care a fost de față la eveniment a discutat ulterior cu pompierul Igor Pojar care este un fel de mascotă a pompierilor de la Orhei.
Luptă cu apa, focul, pământul, nămeţii şi pun oamenii înaintea oricărei priorităţi, inclusiv a propriilor vieţi pe care şi le riscă atunci când merg la serviciu. Sunt mereu acolo unde cineva are nevoie de ajutor, fie că e vorba de natura dezlănţuită sau de neglijenţa umană. Vorbesc despre salvatorii în uniformă, cei care cu adevărat au puterea de a schimba destinele. Capitanul serviciului de salvare din raionul Orhei, Igor Pojar, este de cinci ani devotat meseriei de pompier:
„Cred că este o profesie nobilă şi foarte interesantă. Cel mai plăcut lucru este salvarea persoanelor. În suflet este o bucurie foarte mare, care să răsfrânge în tip, în zile şi care îţi dă un imbold ca să-şi faci meseria pe toată perioada cât oamenii au nevoie de tine.”
Nu contabilizează vieţile pe care le-a salvat şi nici misiunile la care a participat, cum nu ţine cont nici de gradul lor de dificultate şi nici de salariul mic pe care îl are. Ştie că pregătirea şi dăruirea lui pot schimba destine.
„Noi pompierii, salvatorii niciodată nu am măsurat riscurile în salarizare. Salarizarea nu este pe primul plan. Toată vremea ne-am asumat riscurile şi ni le asumăm. Iar salvarea vieţilor omeneşti este pe primul plan, este sarcina de bază a salvatorilor.”
De obicei, Igor Pojar luptă cu flăcările, dar nu îl sperie nici nămeţii. El îşi aduce aminte de sutele de oameni blocaţi în zăpadă astă iarnă pe care i-a ajutat să ajungă la casele lor. Îmi povesteşte cum la venirea salvatorilor aceşti oameni ieşeau din starea de panică, se îmbărbătau şi uneori luptau cot la cot cu salvatorii:
„M-am întâlnit cu zeci, chiar sute de oameni care au rămas blocaţi în nămeți, zeci de mame care au lăsat copii acasă şi nu se puteau reîntoarce, iar copilul trebuie alăptat. Ne deplasam dintr-un sătuc în altul şi chiar în cale, pe drum pe cine întâlneam ne străduiam să-i ajutăm. Găseam tehnică, tractoare ca aceste persoane să ajungă la ele acasă.”
Salvatorii zic că cel mai important este „minutul de aur”, adică un minut dacă ajungi mai devreme poţi salva o viaţă sau un bun material. Igor Pojar spune că nu face diferenţă între oamenii ale căror vieți sunt în pericol, dar recunoaşte că are o slăbiciune aparte când aude că viaţa unui copil e în primejdie:
„Cuvintele «copil în pericol» pentru salvatori sînt mai presus ca toate. Când copilul este într-o situaţie excepţională, chiar şi acelaşi incendiu, descarcerare ele se persecută într-un mod diferit, adică într-un mod mai dureros, din suflet. Pentru că ei sunt mândria noastră, mândria ţării. Ei sunt baza noastră şi cei care dau lecţii de viaţă pompierilor sunt copiii.”
„Sunt foarte mulţumit de faptul că poporul american a avut posibilitatea să efectueze această donaţie de echipament. Astăzi omagiem domnii pompieri şi salvatori, cei care îşi riscă propriile vieți, pentru a salva altele.”
Statistic vorbind în 2012 salvatorii de la Serviciul protecţiei civile şi situaţiilor excepţionale au intervenit de 3700 de ori. Au salvat peste 200 de vieţi şi bunuri estimate la peste 200 de milioane de lei.
