La Londra, Parlamentul a fost convocat într- o sesiune specială condusă de premierul David Cameron, în memoria fostului premier Margaret Thatcher. Prima şi singura femeie premier al Marii Britanii, Margaret Thatcher a murit luni, la vârsta de 87 de ani în urma unei serii de atacuri cerebrale. Serviciul funerar, cu onoruri militare, va avea loc pe 17 aprilie, în prezenţa Reginei Elisabeta a II-a. Este pentru prima dată de la moartea lui Winston Churchil că un monarh participă la funeraliile unui politician, Cum poate fi evaluată moştenirea politică lăsată de Margaret Thatcher ? Corespondenta Europei Libere, Heather Maher, a stat de vorbă cu jurnalistul britanic John O’Sullivan, consilier special al lui Thatcher între 1986 şi 1988 şi neoficial, autor al discursurilor primului ministru. John O’Sullivan a fost vicepreşedinte al Europei Libere. Interviul este rezumat de Ileana Giurchescu:
Premierul David Cameron, comentând dispariţia d-nei Thatcher, declara că aceasta a „salvat Marea Britanie”. În opinia lui O’Sullivan a salvat încă din primii ai guvernării, economia britanică, aflată în 1979, într-o criză serioasă. John O’Sullivan reaminteşte că d-na Thatcher a venit la putere după aşa numita iarnă a protestelor, când gunoaiele nu mai erau strânse de pe străzi, iar morţii nu mai erau duşi la morgă.
„În primul rând a limitat puterea sindicatelor, după care a stabilizat moneda naţională, o stabilitate de care aveau nevoie oamenii de afaceri. În al treilea rând, a lansat o campanie amplă de privatizare, de la case la servicii publice şi de liberalizare a economiei – o strategie preluată ulterior de multe alte ţări din lume. A creat o nouă clasă de proprietari din oameni care până atunci nu posedaseră nimic, a schimbat structura societăţii britanice” – este de părere jurnalistul britanic.
Desigur, politicile d-nei Thatcher nu au fost susţinute de toată lume, au avut şi critici virulenţi, dar remarcă John O’Sullivan, confruntările erau terenul ei natural.
„A luptat pe multe fronturi şi aceste bătălii şi-au cerut preţul.” Dar, remarcă John O’Sullivan, „era o natură combativă care nu evita o dispută sau discuţie în contradictoriu. Aşa că aceste bătălii nu i-au subminat convingerile.”
Când vine vorba de politica externă, epoca lui Margaret Thatcher este marcată de cooperarea extrem de strânsă cu preşedintele american Ronald Reagan, războiul din insulele Falkland şi, desigur, campania anti-comunista, care nu a împiedicat-o să aibe o relaţie pragmatică şi constructivă cu ultimul lider sovietic Mihail Gorbaciov.
„[Thacher si Reagan]… au avut multe controverse - îşi reaminteşte O’Sullivan -, unele chiar aprinse, dar au rămas private.”
Câteodată, ea era mai intransigentă. Şi invers, continuă John O’Sullivan, Reagan s-a opus mai tare construirii gazoductului între Uniunea Sovietică şi Germania. Au avut poziţii diferite faţă de campania din insulele Falkland sau invazia din Grenada. Dar aceste divergenţe nu au creat tensiuni în relaţiile transatlantice. Pentru că l-a sprijinit pe Reagan în multe momente cruciale cum ar fi decizia de amplasa rachete americane în Europa – decizia, care a adus victoria în Războiul Rece, precizează John O’Sullivan.
