Despre o Moldovă care poate ajunge prosperă

Trei din patru moldoveni cred că ţara merge într-o direcţie greşită – arată ultimul Barometru de Opinie Publică, dat publicităţii în această săptămână. Un record, de la lansarea BOP-ului. O situaţie similară a fost înregistrată în august 2001, când la putere au venit comuniştii şi au guvernat 8 ani. Despre o Moldovă care poate ajunge prosperă vorbim azi. Conform cercetărilor sociologice, marea majoritate a moldovenilor cred că ţara se îndreaptă într-o direcţie greşită, că se adânceşte corupţia şi că politicienii de la guvernare nu-şi urmăresc decât propriile interese. Sărăcia şi şomajul sunt menţionate de către respondenţi ca fiind cele mai mari probleme. La Călimăneşti am discutat cu Ana Rotaru, profesoară la şcoala din sat. Şi am pornit vorba de la sărăcie.

Ana Rotaru: „Sărăcia înseamnă lipsă de drumuri, lipsă de locuri de muncă şi lipsă de cultură.”

Europa Liberă: Cine e sărac?

Ana Rotaru: „Toţi. Noi, de la ţară, suntem pedagogi intelectuali, dar mai săraci uneori decât cei care lucrează pământul. Nu avem nici posibilitatea să ne procurăm cele necesare, să ne alimentăm corect, să ne îmbrăcăm. Că, la urma urmei, nu ne trebuie castele, dar măcar să ne deosebim că suntem o grupă de oameni mai de elită. Adică am făcut studii superioare, muncim.”

Europa Liberă: Cine trebuie să lupte cu sărăcia?

Ana Rotaru: „Toţi ar trebui să luptăm, fiecare la serviciul său, de exemplu, în gospodărie, în familie Să începem cu o atitudine mai serioasă faţă de societatea, faţă de timpul în care trăim şi să conştientizăm că, într-adevăr, până nu facem noi ordine în satul nostru, nu ne asigurăm pâinea noastră cea de toate zilele, nu ne-o va da nimeni pe masă, pe tava. Dar totuşi trebuie să aibă grijă prin lege şi parlamentarii, şi conducerea statului, trebuie să ne acorde, cel puţin, o susţinere morală să vedem că Legislativul lucrează bine, să ne mândrim şi să ne apucăm şi noi mai bine de lucru aici, la pământ. Dar când îi vedem că se ceartă şi îi vedem cum se numesc şi se bat – am văzut cum s-au bătut – pierd în ei oamenii orişice încredere.”

Europa Liberă: Călimăneştiul poate ajunge un sat europenizat?

Ana Rotaru: „În timpul cel mai apropiat, nu, nu cred. Deşi avem unele schimbări în sat: s-au făcut câteva porţiuni de drum, avem condiţii bune la grădiniţă şi sală de sport nouă. Deci avem, avem foarte multe schimbări.”

Europa Liberă: Înţelege săteanul că vin bani europeni ca să se îmbunătăţească infrastructura, traiul la ţară?

Ana Rotaru: „Nu înţeleg oamenii. Ei consideră că banii aceştia sunt de aici, din Moldova. Nu, nu înţeleg că banii aceştia vin din alte ţări. Şi sunt ajutoare pe care ar trebui noi să le folosim, dar să le folosim cu cap, să înmulţim banii aceştia. Adică să avem un rezultat.”

Europa Liberă: Şi de ce moldoveanul nu se gândeşte să înmulţească banul, dar mai degrabă îşi schimbă de 3 ori perdelele în casă, îşi cumpără un alt automobil mai de lux?

Ana Rotaru: „Asta e tradiţia, probabil.”

Europa Liberă: Dar de unde vine goana aceasta după avere şi obişnuinţa de a te plânge permanent că nu-ţi ajunge, că eşti sărac?

Ana Rotaru: „Nu apreciez lucrul acesta: să ne avântăm după perdele, după garduri frumoase, dar nu suntem receptivi când ajunge vorba, de exemplu, să ne ajutăm unul pe altul la o cădere… De multe ori sunt înmormântări la noi şi nu are cine îi înmormânta pe cei răposaţi, noi rămânem reci. Cred eu că şi din tradiţia noastră, probabil, ne vine goana aceasta, eu ştiu… E clar că e păguboasă. Nu zic de aceştia săraci care nu avem cu ce ne face castele. Dar acei care pleacă peste hotare vin cu o sumedenie de bani şi fac gardul din nou, risipesc totul. Strică ferestrele, uşile şi le fac din nou, din plastic. Şi apoi, trec 2-3 ani, şi văd că a mucegăit totul, munca omului de mii de euro şi schimbă înapoi uşile şi ferestrele, de lemn natural. Aceasta e o muncă în zadar şi cred că negândită, nesocotită. La noi, la Călimăneşti, nici nu zic că e modă pentru că nu avem bani să ne ţinem de modă. Dar cred că aşa e un concept al nostru, cam rămas în urmă, cu logica, cu judecata. Generaţia acesta, care se duce peste hotare la muncă zice că, uite, noi trăim la oameni care au milioane în ţări străine, au o perdică pe care, pur şi simplu, o păstrează, dar au milioane la bancă. Poate ei, care vor veni, când se vor întoarce, poate vor schimba conceptul acesta al moldovenilor, să nu mai alergăm după averi şi după avuţiile acestea materiale, dar care se duc la un moment dat şi rămânem numai noi şi cu sufletul... Chiar la ţară copiii rămân singuri şi ei nu sunt învăţaţi să meargă să facă un lucru fizic, cum era pe vremea noastră. Trebuia vaca să o paştem, bobocii să îi paştem, să mai umblăm la tutun cu părinţii noştri, la cules poamă, peste tot mergeam şi lecţii făceam, şi aveam cunoştinţe.”

Europa Liberă: Şi ordine în curte şi ordine în casă, şi ajutor mamei, ajutor tatei.

Ana Rotaru: „Şi ordine în curte, şi ordine în casă, şi spălam, şi măturam, şi făceam mâncare alăturea cu mama, da, corect. Băieţii aveau al lor front de lucru, noi, fetele, pe al nostru. Toţi lucram, toţi absolut, îşi ştia fiecare porţiunea sa de lucru. Şi era organizat, şi trebuia făcut.”

Europa Liberă: Dar lenevia este o caracteristică pentru moldoveni? Pentru unii dintre moldoveni?

Ana Rotaru: „Există pentru unii şi anume pentru generaţiile mai tinere. Pe acei care sunt de acum trecuţi de 40 de ani eu cred că lenevia nu-i caracterizează. Majoritatea muncesc. Dar pe copiii de astăzi într-adevăr da. Avem exemple chiar când facem câte o activitate vineri chiar am avut ziua republicană a curăţeniei – şi copiii nu vor să muncească, nu vor să depună efort prea mare. Sunt copii care muncesc cu tragere de inimă, acei care lucrează şi acasă, lucrează şi la şcoală, şi lecţii fac, şi fizic muncesc, şi participă la activităţi.”

Europa Liberă: Drumul Moldovei pe calea eurointegrării îl vedeţi anevoios?

Ana Rotaru: „Anevoios, dar nădăjduiesc să fie cât mai curând. Dar e anevoios, foarte, foarte, mai ales, în situaţia aceasta, când sunt luptele acestea politice, la vârful puterii, în interior. De atâta ei nici nu se mişcă. Oamenii se orientează după elită. Dacă 30% din cetăţeni au atitudine pozitivă şi are cine conduce deja este un succes. Dar la noi oamenii nu au după cine se lua, nu prea avem noi elite. Nu prea avem elite.. Am avut nădejde şi speranţe mari în domnii care sunt şi acum la conducere, dar văd că ne dezamăgesc.”

Europa Liberă: Şi vă insuflă încredere comuniştii?

Ana Rotaru: „Nu, în niciun caz, nu, nu, nu. Eu am deja o vârstă destul de înaintată, am fost comsomolistă cu forţa şi pionieră, cum era pe atunci, au vrut să mă facă comunistă de vreo 4-5 ori. Nu au reuşit, pentru că nu am vrut.”

Europa Liberă: Mai daţi o şansă actualilor guvernanţi?

Ana Rotaru: „Trebuie să le mai acordăm o şansă.”

Europa Liberă: Şi prioritatea ar trebui să fie inclusiv lupta cu sărăcia?

Ana Rotaru: „Corect, lupta cu sărăcia. Atunci oamenii îşi vor schimba şi atitudinea, atunci oamenii vor reveni şi în ţară, pentru a ajunge să trăiască bine. Celelalte deja vin din urmă: şi combaterea corupţiei, şi combaterea altor vicii ale societăţii, care au crescut în ultimii ani, ca pe drojdii. Poate nu eram atât de informaţi, dar pe timpuri nu prea ştiam atât de multe amănunte. Şi nouă ne părea că totul e bine.”

Europa Liberă: Dar acum puteţi face diferenţa între adevăr şi minciună, între manipulare, şi realitate?

Ana Rotaru: „Nu, oamenii simpli nu pot face deosebirea între adevăr şi minciună care ne este dată la televizor sau în ziare... Nu, nu o fac. Ei cred în direcţia în care sunt dirijaţi de un lider de partid, să zicem. Dacă la cetăţean se duce mai des un lider de partid, să zicem, dacă la dânsul se duce mai des un lider de partid de la comunişti, el crede în ceea ce spun comuniştii, de restul nu vrea să audă, nu vrea să discute, nu vrea să asculte, deşi noi încercăm să le explicăm, dar ei nu vor. Dar majoritatea oamenilor, aceşti tineri, mai ales, cred totuşi într-un viitor mai bun şi, mai ales, spre a lichida neajunsurile acestea, corupţia. Ei încearcă să facă lucrurile acestea, dar încă nu reuşesc pentru că încă există rădăcini adânci de atunci de când au condus comuniştii. Încă sunt persoane care lucrează agentură, noi zicem. Au bani, au pârghii de a dirija de acolo, de sus. Ei sunt stăpânii băncilor, ei sunt stăpânii întreprinderilor celor mai mari, cu cele mai mari venituri. Ei primii merg în Europa, dar sunt contra Europei aicea, pe loc. Oamenii înţeleg lucrurile acestea, mai ales, care sunt mai tineri. Cu ajutorul lui Dumnezeu, poate cu ajutorul oamenilor, ne gândim şi noi că, după atâtea încercări, parlamentarii aceştia, după atâta luptă, după atâtea confruntări, poate totuşi or găsi mijlocul de aur care să-i pună să meargă înainte...”

Europa Liberă: Ce priorităţi ar trebui să aibă guvernanţii? Iată acum, dacă se confirmă un nou guvern, ce trebuie să facă?

Ana Rotaru: „Trebuie să se întoarcă să rezolve problemele poporului de jos.”

Europa Liberă: Şi problemele cetăţeanului care sunt?

Ana Rotaru: „Sărăcia, crearea locurilor de muncă, stimularea persoanelor întreprinzătoare, care pornesc un mic business, o mică afacere. Acestea trebuie susţinute.”

Europa Liberă: Deci să se formeze o clasă de mijloc?

Ana Rotaru: „O clasă de mijloc puternică. La ţară noi nu putem face business mare, dar cu o livadă, cu o vie… Trebuie să se facă condiţii pentru a se vinde marfa aceasta.”

Europa Liberă: Dar cei săraci îi judecă pe cei bogaţi?

Ana Rotaru: „Da, clar. Că invidia întotdeauna este o caracteristică a moldovenilor. Clar că îi invidiază.”

Europa Liberă: Dar cei bogaţi se gândesc la cei săraci?

Ana Rotaru: „Nu întotdeauna, nu. Noi la ţară, să zicem, în sat la noi, avem persoane care sunt foarte sufletiste şi într-adevăr sunt foarte săritoare la nevoie. Dar, în general, pe republică nu. Nu se gândesc la cei săraci. Şi niciodată cel sătul nu-l va crede pe cel sărac, niciodată, niciodată. Mulţumim lui Dumnezeu că suntem născuţi la ţară. Aşa greu cum este, dar ne cunoaştem, ne cunoaştem personal şi, la o cădere, mă duc la un vecin, mă duc la o rudă, ne ajutăm... Dar să ajungem la un politician să ne ajute cu o problemă… Am ajuns adică şi am abordat nişte probleme şi oricum nu s-au mai rezolvat. Aşa că, ei nu se gândesc politicienii la cetăţeni, nu… Ei îşi apără business-ul lor, ei îşi apără banii lor. Familia lor îşi aranjează, rudele. Dacă nu suntem neamuri cu parlamentarii, rămânem săraci...”

***

Exodul masiv al populaţiei este de asemenea o problemă pentru Republica Moldova, dar care a constituit şi o salvare pentru sute de mii de oameni, care şi-au găsit un loc de munca peste hotare, dar şi pentru sutele de mii de rude, care au trăit din banii trimişi acasă de imigranţi. La Cioreşti am discutat cu primarul comunităţii, Valeriu Guţu.

Europa Liberă: Domnule primar, de ce e sărăcie la ţară?

Valeriu Guţu: „Populaţia activă, aptă de muncă este plecată peste hotare. În al doilea rând, nu se dezvoltă afacerile, aşa cum ar fi trebuit să se dezvolte. ”

Europa Liberă: Ce afaceri ar putea să practice lumea aici, la Cioreşti?

Valeriu Guţu: „În ultimul timp, se observă iniţiative bune în privinţa dezvoltării afacerilor. Rolul nostru, al autorităţilor administraţiei publice locale, este să creăm infrastructură, adică să creăm undiţa, pentru ca cei care vor fi buni pescari să prindă peştele, lucru de care noi, de altfel ne şi ocupăm.”

Europa Liberă: Dar vă întrebam ce afaceri poate să practice lumea?

Valeriu Guţu: „Noi am gazificat localitatea, am aprovizionat-o cu apă potabilă. Sunt deja unele persoane care încep să-şi facă afaceri, să crească legume, poate chiar şi flori, în perspectivă, să se ocupe – aşa cum este tradiţional la Cioreşti – cu creşterea livezilor de pruni. Deja unele persoane au uscătorii de prune. Sunt şi alte afaceri, de exemplu, se face mobilă. Posibilităţi sunt.”

Europa Liberă: Dumneavoastră aţi spus că dacă cei plecaţi peste hotare ar fi rămas în sat, satul ar fi avut alt aspect. Ei au plecat pentru că nu au avut, în primul rând, locuri de muncă şi, în al doilea rând, că locurile de muncă nici nu sunt bine plătite.

Valeriu Guţu: „Da, aşa este. Dar văd o tendinţă nu prea sănătoasă: acei care merg peste hotare se întorc înapoi şi puţini din ei investesc în afaceri banii pe care-i acumulează. Ei preferă să-i investească în imobile, să-şi amenajeze casa, deşi şi acest lucru este necesar. Totuşi unele persoane, care au venit de peste hotare şi au încercat să-şi facă afaceri, foarte greu, dar reuşesc. Iată chiar anul trecut, a venit aici în teritoriu o doamnă şi a riscat, a împrumutat foarte mult, a deschis o brutărie. A cheltuit circa cinci 50 mii de euro şi acum nu are piaţă de desfacere. Noi încercăm să o susţinem, în măsura posibilităţilor, dar este foarte greu.”

Europa Liberă: Cine sunt oamenii săraci aici, la Cioreşti?

Valeriu Guţu: „Sunt şi oameni tineri care sunt săraci. Sunt şi oameni mai în vârstă, care sunt săraci. Cei mai învârstă – de aceea că au o pensie mică. Eu consider că acest lucru se întâmplă, mai ales, celor tineri din cauza politicilor sociale proaste. Administraţia publică locală puţină influenţă are în a aprecia sau în a-şi spune cuvântul atunci când trebuie să i se acorde unei persoane un ajutor social. S-a ajuns până la aceea că prin politica care se promovează astăzi, noi, de fapt, de multe ori, vrând să ajutăm, încurajăm parazitismul...”

Europa Liberă: Deci, să înţeleg eu, dezvăţaţi lumea să muncească?

Valeriu Guţu: „Se dezvaţă lumea să muncească, chiar am exemple foarte clare. Am circa 200 de persoane în localitate, când eventualii moştenitori, pe parcursul mai multor ani, nu doresc să intre în posesia bunurilor succesorale. Clar că este o problemă, sunt şi scumpe aceste tranzacţii. Dar este avantajos pentru dânşii ca să nu facă acest lucru, fiindcă, astfel, prelucrează, strâng recolta de pe terenul care a fost al părinţilor, dar nu au teren propriu-zis de jure. Şi, în felul acesta, beneficiază de ajutor social. Cu toate că vedem lucrul acesta, noi, administraţia publică locală, nu putem să intervenim, chiar nu putem interveni. În legislaţie ar trebui făcute nişte schimbări, prin care să se permită autorităţii publice locale să poată interveni. Chiar merg în teritoriu şi văd: „Omule, dumneata eşti tânăr, poţi să munceşti, uite o posibilitatea asta, asta, dar nu faci. La dumneata este murdar în curte, în grădină nu este săpat”. Dar noi suntem, pur şi simplu, puşi în situaţia de a fi statişti, ca să le eliberăm cetăţenilor certificatul de componenţă a familiei şi certificatul de pe suprafaţa terenului pe care-l are şi atât.”

Europa Liberă: Poate fi combătută sărăcia şi, dacă da, cine trebuie să o combată şi cum?

Valeriu Guţu: „Sărăcia se poate combate. Dar trebuie promovată o politică de stat, care să-i pună pe cetăţeni în situaţia de a munci, de a gândi. Trebuie create şi nişte posibilităţi ca să poată face lucrul acesta. Ca primar, eu mă stărui să fac tot posibilul să creez infrastructura, să-i dau locuitorului, aşa cum am spus iniţial, undiţa. Dar mai departe, depinde de cetăţean. Nu pot să mă duc în fiecare zi şi să-i prind peştele. Este nevoie de descentralizare şi trebuie foarte bine de văzut ce e cu aceste politici sociale.”

Europa Liberă: E nevoie, bănuiesc eu, totuşi de trezit spiritul gospodăresc. Pentru că despre moldoveni se zicea că sunt foarte harnici, dar când mergi în sate, încă o dată şi încă o dată, te convingi că lumea aşteaptă să-i cadă în gură para mălăiaţă.

Valeriu Guţu: „Cred că da. Dar să ştiţi că mă bucură foarte mult, în ultimul timp că totuşi apar unele exemple.”

Europa Liberă: În raionul Nisporeni, Cioreştiul e considerat o localitate săracă?

Valeriu Guţu: „Aproape ca toate celelalte. Aşa sunt majoritatea localităţilor.”

Europa Liberă: Dar ca să ajungă o comunitate prosperă, câţi ani ar trebui?

Valeriu Guţu: „Eu am fost într-o deplasare la Strasbourg, ne-am dus într-un schimb de experienţă. Dar întâi au fost dumnealor aici, la noi, în Republica Moldova. Am mers să vedem cum sunt la dânşii gestionate problemele, aprovizionarea cu apă potabilă în localităţile din Franţa. I-am întrebat peste câţi ani noi am putea să ajungem să fim, cel puţin, ca dânşii. Ei foarte diplomatic ne-au zis: „În problemele apei, în vreo 50 de ani, dar restul cred că ceva mai mult”. Eu totuşi sunt optimist că vom reuşi, trebuie să muncim zi de zi. Şi noi, autoritatea publică locală, să-mi fie iertată lipsa de modestie, ne străduim să ne facem treaba bine şi să creăm condiţii, pentru ca omul să fie cointeresat să facă afaceri. Eu perspectiva Cioreştiului o mai văd încă în ceva, în dezvoltarea turismului. Totuşi am reuşit, până la urmă, cu susţinerea guvernului, să începem construcţia drumului de acces, pentru că nu-ţi vine turistul, când tu nu ai drum, nu ai apă, nu ai canalizare, gaze naturale. Eu văd perspectiva, eu le spun demult locuitorilor despre lucrul acesta. Ei se uită cam sceptic, dar unii au început să prindă. De multe ori ignoranţa este mai pronunţată. Omul trăieşte cu idei încă din trecut. Dar mă bucură foarte mult că sunt şi din cei care se mişcă. Nu pot toţi să fie gospodari, nu pot toţi să fie cu spirit de iniţiatică. Aşa a fost şi înainte şi aşa e şi acuma. Încet, dar temeinic, mergem înainte. Eu sunt optimist.”

***

Şi pentru că Barometrul Opiniei Publice arată că mai multă lume crede că direcţia în care merg lucrurile în Republica Moldova este una greşită, am încercat să cunoaştem opinia unui politician, dar şi om de afaceri, Alexandru Oleinic, fost deputat, fost ministru, acum lider al Partidului Popular, directorul Agenţiei Naţionale pentru Atragerea Investiţiilor.

Alexandru Oleinic: „Eu consider că aceasta este o tragedie şi clasa politică din ţară trebuie foarte serios să se gândească ce face mai departe. În afară de faptul că 84% din respondenţi cred că direcţia de dezvoltare este greşită şi numai 9% consideră că direcţia este bună, noi mai avem 76% de cetăţeni care sunt nemulţumiţi de situaţia economică. Societatea continuă să creadă că obstacolul principal este puterea pentru dezvoltarea corectă a ţării. Partajarea funcţiilor pe principii politice a creat imposibilitatea miniştrilor să-şi exercite funcţiile. Aceştia – fiind responsabili de domenii concrete de dezvoltare a economiei naţionale – au ajuns să fie mai mult ghidaţi de interesele de partid. Perioada de guvernare a alianţelor poate fi caracterizată mai mult ca o perioadă de confruntări decât de promovare a reformelor, de dezvoltare a domeniilor. În Republica Moldova noi nu avem un domeniu în economia naţională care să ne caracterizeze.”

Europa Liberă: Dar spuneţi care ar fi trei reforme care ar fi putut să aibă succes în Republica Moldova?

Alexandru Oleinic: „Trebuie să începem de la reforma justiţiei.”

Europa Liberă: S-a început de aici.

Alexandru Oleinic: „Ceva s-a făcut, dar noi, după 3 ani de zile, rămânem la aceeaşi problemă: corupţia în justiţie. Şi aceasta creează incertitudine, în primul rând, pentru investitorii străini. Luând în consideraţie nefinalizarea reformelor în justiţie, avem probleme şi cu administrarea fiscală, şi cu gestionarea vamală. Toate scandalurile acestea pe care le-am avut în ultimii ani mai mult au fost create de către instituţiile statului decât de către investitori. Desigur că o ţară atât de mică ca Moldova ar trebui să fie foarte atractivă, luând în consideraţie vecinătatea ţărilor pe care o avem. Noi am putea să creăm aici, în Republica Moldova, de exemplu, cum am început şi dezvoltarea domeniului tehnologiilor informaţionale şi comunicaţiilor. Fiindcă noi chiar avem un domeniu foarte avansat, dar, până la urmă, ne-am stopat. Unde este guvernarea electronică, unde sunt celelalte servicii , atât de importante pentru cetăţean? Unde e electronizarea proceselor de achiziţii? Unde e accesul liber la internet?”

Europa Liberă: Fiecare al patrulea moldovean foloseşte internetul.

Alexandru Oleinic: „Fiecare al patrulea moldovean foloseşte internetul pentru a vorbi cu…”

Europa Liberă: … prin skype cu cei plecaţi peste hotare.

Alexandru Oleinic: „Noi am dori ca cetăţenii să aibă acces la tehnologiile informaţionale pentru a-şi deschide o afacere, pentru a avea acces la serviciile statului. Problemele acestea nu se rezolvă, fiindcă este dorinţa de a concentra. Chiar procesul de achiziţii, noi vorbim de atâţia ani de zile: în jur de 6 miliarde de lei anual este volumul de achiziţii în Republica Moldova. Noi totuşi mergem cu procedura veche, primarii trebuie să vină să depună documentele. Sunt nişte lucruri care mai mult stopează.”

Europa Liberă: Domnule Oleinic, aţi amintit: prima reformă şi cea mai necesară e în domeniul justiţiei. A doua, după prioritate, care este?

Alexandru Oleinic: „Trebuie totuşi să creăm un cadrul legislativ atractiv pentru investitorii străini.”

Europa Liberă: Şi a treia?

Alexandru Oleinic: „Un model nou pentru dezvoltarea economică a Republicii Moldova şi tehnologiile informaţionale.”

Europa Liberă: Dumneavoastră aţi numit aceste patru domenii prioritare unde ar trebui reforma să îşi spună cuvântul. Adică impactul reformei să fie unul sesizabil, unul perceput de către simplul cetăţean. Pe de altă parte, omul de rând ce vrea prioritar? Vrea loc de muncă, vrea salariu bun, vrea infrastructură, drumuri, canalizare, apeduct.

Alexandru Oleinic: „Acordul cu Fondul Monetar Internaţional pe care îl mai avem până la 29 aprilie mai este în vigoare, dar care nu are nicio prelungire. Desigur că a fost, în primul rând, bazat pe crearea infrastructurii naţionale. Noi vedem destul de bine că în ţară au început a se construi drumuri naţionale.”

Europa Liberă: De ce nu se creează locuri de muncă sau de ce atât de greu se deschid noi locuri de muncă?

Alexandru Oleinic: „Am avut o discuţie cu un investitor care lucrează la noi în ţară 10 ani de zile în domeniul industriei textile. El are o fabrică de textile la sudul republicii, la care lucrează în jurul la 1000 de oameni. Cel mai mult îl îngrijorează că, peste 3 ani de zile, nu va avea braţe de muncă în Republica Moldova.”

Europa Liberă: Câţi bani i-ar fi suficienţi unui moldovean să zică că are un trai prosper, un trai care cât de cât îl face fericit?

Alexandru Oleinic: „O familie, ca să se descurce modest, are nevoie de 500-600 de euro pe lună.”

Europa Liberă: Până la 10 mii de lei?

Alexandru Oleinic: „Da, ca să trăiască cât de cât mulţumitor.”

Europa Liberă: Economia subterană e cea care împiedică ca statul acesta să se dezvolte social-economic?

Alexandru Oleinic: „Noi mai mult vorbim de contrabandă la export, dar cel mai mult afectează economia naţională contrabanda la import. Mai multe structuri internaţionale estimează volumul acestora la circa 70%. Şi a doua problemă foarte serioasă pe care noi o avem sunt lefile în plicuri.”

Europa Liberă: De ce agentul economic preferă mai degrabă să ocolească legea şi să desfăşoare activitatea aşa cum îl duce mintea şi capul, să amăgească şi cetăţeanul, şi statul?

Alexandru Oleinic: „Instabilitatea legilor pe care le avem în ţară creează incertitudini pentru agentul economic. Şi el mai degrabă pleacă în economia tenebră decât să aibă dorinţa să achite la timp impozitele în Republica Moldova.”

Europa Liberă: Domnule Oleinic, dar admiteţi că totuşi o parte din vină trebuie să şi-o asume şi agentul economic? Pentru că el, atunci când ocoleşte legea, conştient contribuie la această instabilitate social-economică. Dacă el ar merge în instanţă, dacă el s-ar pune în poară chiar şi cu guvernanţii, ar putea să obţină ceva. Cu greu se va obţine, dar astfel se va ajunge la ceva sănătos în societate.

Alexandru Oleinic: „Eu de aceea şi am spus la început că prima reformă care trebuie efectuată este reforma justiţiei, ca cetăţeanul şi agentul economic să aibă unde apela pentru a-şi apăra drepturile. Dar eu iarăşi mă întorc la piaţa de desfacere care trebuie să fie creată, într-o măsură oarecare, prin politicile externe chibzuite duse de către stat.”

Europa Liberă: Ce înseamnă politică externă chibzuită? Cel puţin, experţii, analiştii spun că, dacă e vorba de promovarea vectorului politicii externe, chiar dacă prioritară rămâne a fi integrarea europeană, nimeni nu a zis că nu trebuie să avem relaţii bune cu Federaţia Rusă.

Alexandru Oleinic: „În ce priveşte politică externă, aici multe s-au schimbat. Nu putem să nu vedem acest lucru. Aşteptăm că valorificăm premisele create, acum în toamnă la Vilnius. Era preconizat să fie discutat şi Acordul de Liber Schimb, şi Acordul de Asociere, şi libera circulaţie. Desigur că acestea sunt nişte rezultate ale activităţii desfăşurate în 3 ani de zile, căreia trebuie să îi dăm o apreciere foarte înaltă.”

Europa Liberă: Credeţi în crearea unei noi majorităţi parlamentare şi în crearea unei noi echipe guvernamentale cu un nou prim-ministru?

Alexandru Oleinic: „Eu sper că forţele democratice din Parlament vor crea o echipă pentru a continua programul de guvernare. De acolo am mers cu lozincile: libertate, democraţie, bunăstare, ca obiective de bază. Aceasta a aşteptat cetăţeanul, şi aceasta aşteaptă şi astăzi. În aceşti doi ani de zile, cât au rămas până la alegerile parlamentare, să facem faţă măcar evenimentelor care ne aşteaptă până în toamnă. Încă nu e târziu să avem o discuţie şi să începem negocierile cu parteneri noştri de dezvoltare, cu Fondul Monetar Internaţional şi cu Banca Mondială. Este prima premisă pentru investitorii străini, ca să aibă o încredere serioasă în Republica Moldova. Dar cel mai important e că ţara are personalităţi care sunt capabile să gestioneze un guvern tehnocrat.”

Europa Liberă: Spuneţi care e portretul robot al celui care trebuie şi merită să conducă guvernul.

Alexandru Oleinic: „În primul rând, trebuie să fie un om cu demnitate, trebuie să fie un om pregătit pentru a lua decizii şi să fie un om curajos. Trebuie să fie un om care are experienţă politică pentru a rezista în situaţia aceasta de incertitudine între partidele politice, va fi foarte greu. Dar trebuie să aibă curaj să-şi îndeplinească funcţia de prim-ministru. Acum politicul trebuie să se expună dacă, într-adevăr, are şi interesul naţional în scopurile sale de activitate politică.”