Habemus Procuror general? Are sau nu Republica Moldova un Procuror General? O întrebare ce pare să rămână în picioare, chiar dacă la capătul unor proceduri constituţionale şi fapte juridice consumate dl Corneliu Gurin, cu jurământul depus, se află în postul respectiv. Şi ce este inferior în Consiliul Superior al Magistraturii? Teme ale convorbirii de astăzi cu expertul în drept, profesorul universitar Vladislav Gribincea, directorul Centrului de Resurse Juridice din Moldova.
Europa Liberă: Aşadar, dle Gribincea, o comisie specială în Parlament este abilitată să investigheze legalitatea alegerii Procurorului general. Doi deputaţi liberal-democraţi deja susţin că nu au făcut parte din cei 51 necesari despre care s-a anunţat că ar fi votat pentru dl Corneliu Gurin procuror general. Întâi de toate, dacă luăm în consideraţie că s-au consumat proceduri constituţionale, exerciţii juridice, iar dl Corneliu Gurin este instalat în funcţie, ce poate constata comisia şi ce efecte pot avea aceste constatări ale comisiei abilitate de Parlament să se lămurească, ca să spunem aşa?
Vladislav Gribincea: „Eu intuiesc că iniţiativa urmăreşte scopul de a-l elibera din funcţie Procurorul General…”
Europa Liberă: Păi, da acest lucru este posibil? Cum?
Europa Liberă: Deci atunci când deputatul comunist Anatol Zagoronîi, şeful comisiei parlamentare creată pentru investigarea legalităţii alegerii Procurorului general, a declarat presei că examinarea imaginilor video ar arăta că numărul deputaţilor care nu au votat pentru Corneliu Gurin, dar votul lor a fost considerat valabil, ar fi mai mare, acest fapt ar însemna că, tehnic, juridic, situaţia poate fi remediată doar cum aţi spus, prin contestarea ei în instanţa de judecată?
Vladislav Gribincea: „În mod normal, atunci când o autoritate administrativă adoptă un act, iar ulterior se constată că această autoritate a greşit, iar acest act afectează drepturile unor terţi, organul administrativ pur şi simplu nu-şi poate remedia problema prin anularea actului, pentru că astfel afectează drepturile terţilor. Din acest motiv, doar instanţa de judecată trebuie să decidă asupra acestei chestiuni. Şi nu organul administrativ. Pentru că altfel creăm o insecuritate juridică cvasi absolută, deoarece organul administrativ ar putea găsi mereu abateri procesuale la adoptarea actelor.”
Europa Liberă: Nu este limpede deocamdată pe ce cale va merge Parlamentul după ce comisia îşi va face publice constatările. Poate că tocmai pe această cale are de gând să meargă. Dar, pe de altă parte, dle Gribincea, faptul că deputaţii au tăcut până la un moment dat şi au ascultat în linişte jurământul, de exemplu, al noului Procuror general nu poate presupune nimic? Nu au consimţit prin asta ceva ce au acceptat iniţial?
Vladislav Gribincea: „Mie mi se par lucrurile destul de clare şi îngrijorătoare. Pe de o parte, funcţia de Procuror General a fost acordată după negocieri politice, iar acum, când negocierile politice nu mai sunt actuale, se doreşte revenirea la situaţia de până la negocieri.”
Europa Liberă: Există aprecieri că ar fi „nihilism juridic”, că ar fi o încălcare flagrantă a procedurii legislative chiar crearea acestei comisii parlamentare. Cine poate constata până la urmă că e vorba de nihilism juridic, că s-ar fi încălcat flagrant procedura legislativă în Parlament? Legislativul este alcătuit până la urmă de oameni cu slăbiciuni, mai multe sau mai puţine decât ale oamenilor simpli, prin urmare poate greşi acest legislativ. Tot el se auto purifică, sau există alte mecanisme prin care s-ar constatat greşeala?
Vladislav Gribincea: „Aici ar trebui să punem pe cântar două aspecte. Primul aspect este interesele politice şi aspectele politice ale chestiunii. Şi al doilea – cele juridice. Problemele politice nu pot fi mereu soluţionate prin soluţii exclusiv juridice.”
Europa Liberă: Dar în ce măsură politicul poate prevala în asemenea situaţii asupra juridicului?
Vladislav Gribincea: „Politicul nu ar trebui să prevaleze niciodată asupra legii. Legea este una pentru toţi. Cu totul altceva este că în zona noastră de obicei cei mai influenţi oameni din ţară au o atitudine mai neglijentă faţă de legi.”
Europa Liberă: Dar există reguli tehnice care să fie respectate strict pentru a se nu se ajunge în asemenea situaţii?
Vladislav Gribincea: „În momentul în care s-a efectuat procedura de vot, Parlamentul avea obligaţia să verifice respectarea legii, ceea ce prezumtiv a avut loc. În momentul în care s-a declarat soluţia Parlamentului, persoana a depus jurământul, cale înapoi prin soluţii administrative nu mai există.”
Europa Liberă: Schimbând oarecum tema convorbirii noastre, deşi tot cam în aceeaşi zonă rămânem, ieri Centrul de Resurse Juridice a prezentat Raportul „Transparenţa şi eficienţa Consiliului Superior al Magistraturii din Republica Moldova: 2010-2012”. Lista unor practici dezamăgitoare ale CSM, constatate în raport, mai lungă. Dvs. ce aţi scoate în primul rând în evidenţă?
Vladislav Gribincea: „În primul rând trebuie să notăm că practicile din aceşti ani ale CSM s-au îmbunătăţit comparativ cu activitatea anterioară a Consiliului, totuşi există şi deficienţe. Prima problemă mare a Consiliului ţine de management. Consiliul trebuie să ia o decizie. Fie el efectuează un macro management al sistemului şi se focusează pe lucrurile cele mai importante pentru judecători, fie el se ocupă şi de politica de cadre, şi de abateri disciplinare, de orice. Şi atunci el inevitabil nu se va putea concentra asupra problemelor importante.”
Europa Liberă: Da nu există o descriere foarte clară, un „job descriptions”, cum s-ar spune?
Vladislav Gribincea: „Există, dar el e atât de lung, încât o împărţire pe priorităţi este absolut necesară. Activitatea actuală a CSM m-a făcut să cred că CSM nu face această împărţire în ceea ce priveşte sarcinile cărora trebuie să le facă faţă. Şi activitatea Consiliului pare mai degrabă haotică şi de rutină, fără a analiza în esenţă lucrurile. Şi fără o planificare strategică.”
Europa Liberă: Şi lista bineînţeles ar fi mai lungă…
Vladislav Gribincea: „Da, asta este prima chestiune. A doua chestiune vizează cariera, selecţia şi cariera legislatorilor. Avem un cadrul legislativ nou, din vara anului trecut. CSM trebuia să elaboreze regulamentele cu privire la selectarea, evaluarea şi promovarea judecătorilor. Aceste regulamente au fost adoptate, dar pe alocuri ele sunt contradictorii între ele. Asta este unu.
Şi doi, spre deosebire de situaţia anterioară, adică până în vara anului 2012, CSM acum trebuie să folosească metode mult mai sofisticate pentru a selecta sau promova judecătorii. Dar personalul care ar trebui să facă acest lucru rămâne a fi destul de limitat. Prin urmare, CSM ar trebui să-şi fortifice capacităţile în ceea ce priveşte evaluarea, selectarea şi promovarea judecătorilor. O altă problemă ţine de procedurile disciplinare.
Deşi Colegiul disciplinar al CSM şi-a îmbunătăţit cu mult activitatea, CSM este destul de reticent uneori să pornească procedura disciplinară, iar alteori, chiar dacă procedurile disciplinare împotriva judecătorilor sunt pornite, le sistează în circumstanţe suspecte.”
Europa Liberă: Dle Gribincea, probabil ar trebui să explicăm aici un pic ce înseamnă de fapt CSM pentru sistemul judiciar. Dacă l-am asemăna cu un fel de parlament în politică ar fi corect?
Vladislav Gribincea: „Mai degrabă, CSM ar putea fi asemănat cu un părinte bun pentru judecători care dă un sfat când este cazul, şi aplică măsurile pentru a disciplina copiii.”
Europa Liberă: V-am întrebat pentru ca ascultătorii să-şi dea seama de ce este important să urmărim cum acţionează acest Consiliu. Presa a savurat autopremierea membrilor CSM cu ocazia Zilei copilului, de exemplu. Ei şi? S-a scris, s-a arătat cu degetul la obraz. Şi?
Vladislav Gribincea: „În principiu problema premiilor există în orişicare instituţie de stat. Premiile nu se iau din vânt. Premiile se dau pe sursele economisite în cursul anului, iar administratorul unităţii administrative are dreptul la discreţia proprie să acorde aceste premii. Prin urmare, acordarea premiilor nu ţine atât de aspecte juridice, cât mai degrabă de chestiuni morale. Bineînţeles că sunt destul de problematice acest practici având în vedere că destul de des CSM spunea că el nu are resurse financiare pentru a traduce unele regulamente, iar pe de altă parte acest Consiliu dădea premii de sute de mii de lei. Inclusiv cu prilejul Zilei copilului.”
Europa Liberă: Raportul conţine peste 40 de recomandări la adresa CSM. Ce vă face să credeţi, de exemplu, că CSM va ţine cont de acest raport, de constatările mai puţin măgulitoare şi de recomandări?
Vladislav Gribincea: „Trebuie să recunoaştem că am lucrat împreună cu CSM mai mult de un an de zile asupra acestui raport şi nu am simţit reticenţă din partea CSM în ceea ce priveşte această recomandare. Bineînţeles că suntem conştienţi că unele recomandări sunt prea radicale ca să fie acceptate din start şi fără reticenţe din partea CSM. Dar o mare parte din ele sunt acceptate chiar acum. Scopul raportului de altfel nu a fost de a critica activitatea CSM, cât de a contribui ca activitatea lui să fie mai transparentă şi mai eficientă.”
