În Olanda, Regina Beatrix a abdicat astăzi, oficial, în favoarea fiului ei Willem Alexander. Un schimb de generaţii salutat de majoritatea olandezilor. Un model şi pentru alte monarhii europene? Relatează, Dan Alexe:
Ucraina a avut o revoluție portocalie acum un deceniu. Olanda are astăzi o sărbătoare națională de fervoare portocalie și monarhistă cu ocazia urcării pe tron a noului rege Willem-Alexander (46 de ani), după abdicarea mamei lui, regina Beatrix de Orange-Nassau.
Olandezii sînt extrem de atașați de monarhia lor, iar abdicarea în favoarea unui succesor mai tînăr e privită cu interes și îngrijorare în alte monarhii europene, unde instituția regală e fragilizată.
În Belgia vecină, presa si o parte a clasei politice se întreabă dacă exemplul olandez nu ar trebui sa servească drept repetiție generală pentru transmiterea tronul unui moștenitor mai tînăr.
De mai multe luni se vorbește insistent de abdicarea iminentă a bătrânului rege Albert al II-lea in favoarea prințului Philippe. Monarhia e din ce în ce mai contestată de către principalul partid politic din Flandra, NV-A (Nieuw-Vlaamse Alliantie, Noua Alianță Flamandă), ultranaționaliști care doresc independența unei Flandre devenită republică.
Casa regală olandeză suscită o admirație unanimă prin maniera radioasă si decontractată în care regina Beatrix i-a transmis tronul fiului ei Willem-Alexander. Casa Oranje-Nassau lasă astfel o impresie de modernitate și imaginea unei monarhii care știe sa comunice.
In Belgia, situația politică este însă total diferită. Belgia e o țară fragilă, iar relațiile între regele Albert II si fiul său cel mare, prințul Philippe, sînt reci si protocolare. Exemplul olandez vine imediat dupa cel al Vaticanului, unde chiar și un suveran pontif a arătat că limita de vârstă poate impune o abdicare. In Belgia, însă, suveranul rămâne pe tron pina la moarte.
Rolul monarhiei este apoi total diferit. In Olanda, țară unitară, monarhul joacă același rol ceremonial ca în toate celelalte monarhii europene. In Belgia, însă, o federație tensionată și multietnică, monarhia rămâne un pivot fundamental și un garant al stabilității si integrității țării.
In Olanda, regele nu joaca niciun rol in viața politica (s-a renuntat la asta in 2012); in Belgia, rolul sau e fundamental in formarea guvernelor.
Așa încât, în perspectiva alegerilor generale belgiene de anul viitor, este exclusă pentru moment o abdicare după modelul olandez.
Rolul regelui rămâne în Belgia mai important ca oricând.
Nu același lucru se poate însă spune despre Spania, unde casa regală e zguduită de o serie de scandaluri financiare și unde tot mai multe voci se fac auzite cerând abdicarea regelui Juan Carlos și revenirea la un regim republican.
