La Chișinău lucrurile încep să scape de sub control, după ce vineri, 3 mai, o majoritate ad-hoc, formată din comuniști și liberal-democrați, a votat mai multe acte legislative menite să de-criminalizeze structurile statului. Această viziune nu este împărtășită de toată lumea. Televiziunile lui Plahotniuc au proclamat, catastrofic, abolirea Constituției. Dar și Comisia de la Veneția, Consiliul Europei, președintele APCE, comisarii pentru Extindere și Afaceri Externe de la Bruxelles s-au arătat îngrijorați de modificările operate în legislația moldoveană, despre care susțin că subminează statul de drept. E vorba mai ales de limitarea independenței Curții Constituționale și de majorarea pragului electoral. Europenii au criticat de asemenea rapiditatea cu care au fost votate noile prevederi.
Moldova nu-și poate permite să ignore avertismentele Occidentului, pretextând că ar fi vorba de o situație specială, care pretinde soluții radicale. Oricât adevăr ar cuprinde aceste explicații și contextualizări, știm foarte bine că schimbările votate pe 3 mai sunt rodul unei răzbunări politice: premierul Filat a fost umilit de un șir de condiții ale PD-ului, ca preț pentru o nouă Alianță, și apoi țintuit la perete de magistrații de la Curtea Constituțională, care au adoptat o hotărâre în mod evident umorală și partizană, criticată de ambasadorul Statelor Unite la Chișinău și de reprezentantul Comisiei Europene.
De fapt, fiecare partid din Alianță a contribuit la adâncirea crizei: PD-ul, prin șantajul odios pe care l-a practicat, ajungând până la demiterea propriului guvern. PL-ul, prin întreținerea unei stări de beligeranță absurdă în raport cu premierul Filat. PLDM-ul, prin dorința fierbinte de a se scoate victimă, votând demiterea lui Marian Lupu și, ulterior, legile din 3 mai. În general, politicienii moldoveni mai întâi comit anumite trăsnăi, la supărare, și abia după se gândesc la ceea ce au făcut, revenind penibil, căutând justificări pentru pripeala lor nesăbuită.
Unele decizii votate pe 3 mai, în Parlament, ar avea un temei, deşi confirmă aceeaşi logică vindicativă. De pildă, trecerea CNA-ului în subordinea guvernului, pentru a contracara justiţia selectivă a „comando”-urilor lui Chetraru. Sau întărirea rolului premierului interimar, mai ales când el se numește Iurie Leancă – unul dintre puținii intelectuali și oameni credibili din actualul Executiv. Dar cum justifică PLDM ridicarea pragului electoral sau revenirea la pașapoartele sovietice? Sunt, desigur, cedări cerute de Voronin în schimbul votării altor chestiuni, convenabile liberal-democraților.
Politicienii basarabeni ar trebui să vadă mai departe decât frustrările lor de moment, ar trebui să reflecteze la consecințele pe termen lung ale deciziilor pe care le iau – că e vorba de sistemul electoral mixt, votat ieri alături de PD, sau de mărirea scandaloasă a pragului electoral, votat azi cu PCRM. Voronin declară că nu-i pasă de criticile europenilor, care urmăresc un proiect geopolitic împotriva Rusiei. Asemenea afirmații, cu iz revanșard, sunt un clinchet de clopoţel pentru cei „îmbătați” de elanul lor justițiar, dar și pentru cei care în numele integrării europene au transformat politica într-o paradă de cinism și corupție la nivel înalt, călcând în picioare etica elementară.
După ce și-au demonstrat bicepșii, folosindu-i pe comuniști pentru a-și plăti polițe reciproc și lăsându-se, la rândul lor, manipulați de Voronin, liderii din Alianță ar trebui să se dezmeticească din patima răzbunării și să discute serios și transparent problemele existente: fără ifose, fără lovituri sub centură, fără influențe oculte. Cum altfel se poate imagina o coaliție de guvernare pro-europeană? Opriți, domnilor, acest dezmăț prelungit, dacă nu vreți să aruncați Moldova în brațele extremismului politic!
