„Să ne cucerim locul pe harta cinematografică a lumii...”

La Cannes are loc o nouă ediție a celui mai prestigios festival de film din lume. Printre participanți se numără criticul moldovean Larisa Turea, cu care a stat de vorbă telefonic de la Chișinău Valentina Ursu.

Europa Liberă: Festivalul a debutat cu mare fast. În competiţia oficială de la Cannes se întrec douăzeci de filme.

Larisa Turea: „Pentru mine, într-adevăr, contează foarte mult ca să apropiem Moldova de acest festival, ca să îşi cucerească şi Moldova un loc în această lume atât de feerică, să ne cucerim locul pe harta cinematografică a lumii şi lucrul acesta se poate face numai prin participare la marile festivaluri. Am avut un eveniment foarte special. Lui Cristian Mungiu – care este şi membru al juriului, în acest an, şi are o origine basarabeană sigură – i s-a acordat de către ministrul Culturii din Franţa Ordinul de Ofiţer al Artelor şi Literelor.”

Europa Liberă: Şi am înţeles din presă că asta la doar câteva zile de când a fost înfăţişat de francezi ca un cerşetor în cadrul unei emisiuni televizate.

Larisa Turea: „Nu, a fost o glumă cum se întâmplă şi la noi. Este vorba de un fel de show televizat cu măşti şi nu era atât de grav. Era, pur şi simplu, o încercare de a aduce un subiect la ordinea zilei. Acolo Cristian Mungiu apărea într-o situaţie de cerşetor, cerşind de la Steven Spielberg o cameră de filmat, ceea ce, în cazul basarabenilor, nu pare atât de departe de realitate.

După ceremonia de decernare a acestei distincţii foarte importante, doamna ministru Aurélie Filippetti a rostit un discurs şi a vorbit foarte frumos despre Cristian Mungiu, despre rolul său în cultura universală şi în cinematograf. L-a numit ca şef de şcoală al acestui „Nou val românesc”, care s-a impus astăzi în toată lumea şi, în final, a spus că este foarte mândră că Cristian Mungiu este oarecum copilul teribil al Cannes-ului, pentru că a fost lansat aici, cu filmul „Occident” şi, de fiecare dată, când vine, a luat câte un premiu. Deci Cannes-ul nu l-a ocolit cu favorurile pe Cristian Mungiu.”

Europa Liberă: Da, în 2007, a luat trofeul Palme d’Or pentru cel mai bun film cu „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”. Şi în 2012 a luat un alt premiu, pentru scenariu, cu filmul „După dealuri”.

Larisa Turea: „În 2012, în genere, a intrat în Cartea Recordurilor, pentru că a luat trei premii, ceea ce nu se întâmplă niciodată. Deci a luat premiul pentru scenariu şi a luat un premiu dublu pentru interpretare feminină, pentru cele două fete care au jucat rolurile principale.”

Europa Liberă: Şi în acest an jurizează alături de nume grele ale cinematografiei.

Larisa Turea: „Da, am reuşit să fac un scurt interviu cu el, deoarece îl urmăresc de foarte mult timp şi ne cunoaştem oarecum mai bine. Şi mi-a spus că este foarte plăcut să fie în juriu, ca să vezi prima oară nişte filme care se lansează, pe ecranele lumii, şi că lucrul acesta îl emoţionează pentru că, altfel, nu ar fi avut ocazia să vorbească despre cinema cu Steven Spielberg, cu Nicole Kidman şi cu ceilalţi membri ai juriului şi că este în premieră pentru el ca să vadă atâtea filme, într-un timp scurt, deoarece atunci când cineaştii vin la Cannes, nu prea văd filme. Ei au, de obicei, alte probleme: îşi promovează producţia, se întâlnesc cu distribuitorii, cu viitorii producători şi aşa mai departe.”

Europa Liberă: Ziceam că 20 de pelicule concurează anul acesta pentru premiul cel mare de la Cannes. Proiecţiile cele mai aşteptate care sunt?

Larisa Turea: „În topurile criticilor de film, care apar zilnic în presa de specialitate, sunt deja câteva titluri care candidează serios pentru Palmierul de Aur. Este filmul lui Jia Zhangke, care este foarte violent, dar este făcut foarte bine, „Un păcat discret” [A Touch of Sin].



Urmează filmul fraţilor Coen, una dintre puţinele comedii care sunt prezentate la Cannes. E vorba de un film despre muzica new yorkeză a anilor ’60, în care apare un idol al tinerilor, Justin Timberlake şi se fac cozi uriaşe aici, de fetiţe îndrăgostite care vor să îl vadă pe marele Justin.

La fel a mai fost proiectat un film care candidează la acest premiu, un film despre viaţa de familie. Sunt foarte mulţi copii care participă la festival. Este o temă foarte gravă aceasta, a copiilor fără părinţi, a copiilor abandonaţi, a copiilor care nu îşi pot afla părinţii din familiile divorţate, despre această responsabilitate a părinţilor pentru copii, pentru cei pe care îi aduc pe lume şi despre această muncă foarte grea de a fi tată este filmul unui japonez, se numeşte „La așa tată, așa fiu”, deci despre continuitatea tradiţiilor de familie. Are o parabolă foarte interesantă despre doi copii care au fost schimbaţi la maternitate şi, mai apoi, când se află, ce se întâmplă cu aceşti copii, cum încearcă să se adapteze în noile familii şi anume despre această atenţie pe care o acordă Japonia generaţiei în creştere, despre atitudinea faţă de copii.

Mai este un film foarte interesant, filmul „Trecutul” („Le Passé”), care, de asemenea, este despre relaţiile de cuplu, despre familiile în care cresc copii care nu îşi cunosc mama şi tatăl. Acestea sunt filmele care deocamdată candidează, dar festivalul este abia pe prima sută de metri, aşa că vor mai urma surprize.”