Moldova continuă să îşi facă planuri despre cum va ajunge la summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius, din această toamnă, unde speră să semneze acordul de asociere cu Uniunea Europeană, un pas important pe calea spre calitatea de candidat la aderare. Valentina Ursu a stat de vorbă cu Igor Klipii, ambasadorul Moldovei în Lituania, ţara ce va prelua de la 1 iulie preşedinţia prin rotaţie a Uniunii Europene şi gazda importantei reuniuni, şi l-a întrebat dacă în Lituania este urmărită situaţia din Moldova, dacă Moldova trezeşte interesul autorităţilor de la Vilnius.
Igor Klipii: „Doamnă Ursu, nu ştiu dacă ambasadele şi ambasadorii ar putea comenta deciziile luate de superiorii lor politici.”
Europa Liberă: Sunteţi purtătorii de mesaje.
Igor Klipii: „Da, dar în alt sens, un pic. Dar, dacă îmi asum un pic de responsabilitate, cred că crearea unui guvern într-o ţară este un act politic major. Şi eu subsemnez că ideea europeană a fost mobilul principal. Deci pot constata că suficient de important este pentru ei, ca politicieni, ca partide politice, dacă şi-au asumat anume acest obiectiv, integrarea europeană a Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Acolo, la Vilnius, se vorbeşte despre şansele Republicii Moldova de a se apropia de Uniunea Europeană?
Igor Klipii: „Da, se vorbeşte, sigur că se vorbeşte. Am fost într-un contact destul-destul de strâns pe întreaga perioadă, până s-a decis formarea noii coaliţii de guvernare şi a noului guvern. Iar îndată după constituirea acestuia şi votarea guvernului, am fost sincer şi emotiv felicitat cu acest succes. Şi iată că ni se doreşte din tot sufletul şi profund raţional, pragmatic avansarea noastră pe vectorul european, fiindcă aceasta corespunde şi aşteptărilor, şi intereselor Lituaniei.”
Europa Liberă: Domnule Klipii, dar, până la urmă, politicienii europeni încearcă să arate succesele, cât de mici ar fi ele pentru Republica Moldova, sau guvernanţii Republicii Moldova ar trebui să demonstreze succese, realizări?
Igor Klipii: „E vorba de politică, până la urmă, şi în politică sunt nuanţe. Însă, în primul rând, ceea ce mă bucură şi pot aduce acest argument sau contraargument, într-un fel, fiindcă, de multe ori, scepticii orientării europene a Republicii Moldova ne spuneau şi mai încercau să spună că, de fapt, europenii nu se interesează de Republica Moldova, este un interes fals sau este un dezinteres, de fapt. Iată că acum s-a văzut clar că europenii au avut un mesaj pentru Republica Moldova. În opinia mea, este incontestabil interesul manifestat, mai mult decât atât, chiar de unii criticaţi pentru zel. Doi ar fi că acest mesaj de susţinere din partea factorilor politici din Europa, fie din cadrul Comisiei Europene, fie din partea ţărilor membre, ar fi fost imposibil, dacă în Republica Moldova nu ar exista motive reale pentru aceasta. Evident că noi avem uneori opinii sceptice vizavi de ceea ce se întâmplă în Republica Moldova, cum se întâmplă. Este dreptul fiecărui cetăţean să îşi dorească mai mult, să îşi critice guvernarea. Dar inclusiv pentru partenerii, prietenii noştri ucraineni, care vor semna, în noiembrie, acordul de asociere, noi suntem aduşi ca exemplu. Deci evident că sunt lucruri de rezolvat în Republica Moldova, dar ceea ce conţine mesajul factorilor de decizie din Uniunea Europeană ele nu sunt, pur şi simplu, ademeniri sau, pur şi simplu, mesaje false, ele au un nucleu de adevăr. Faptul că el poate fi sprijinit în Moldova cu fapte mult mai relevante sau uneori mai convingătoare, mai persuasive şi pentru cetăţenii Republicii Moldova, şi pentru europeni, mă rog, e un lucru greu de contestat. Dar ele nu sunt nişte mesaje false. Ele sunt bazate pe anumite realităţi, pe realităţile care s-au produs în Republica Moldova. Cel puţin, să luăm comparativ cu alţi parteneri din cadrul Parteneriatului Estic, Georgia, Azerbaijanul, Ucraina, Armenia sau Belarus, la urma urmei.”
Europa Liberă: Se dovedeşte, până la urmă, că totuşi Ucraina ar fi cel mai bun student al Uniunii Europene.
Igor Klipii: „ E cel mai vechi, fiindcă Ucraina a trecut procedura de parafare. Pur şi simplu, tehnic şi în timp, a ajuns în faza de semnare. Dar, dacă comparăm starea lucrurilor din Republica Moldova şi din Uncraina, lucru care îl recunosc şi europenii, noi suntem mult mai avansaţi. Aşa a fost să fie că paşii pe care noi am început să-i facem în Republica Moldova, au venit mult mai tîrziu, decât a fost în Ucraina. Deci, după guvernarea oranj, care a avut o perioadă de stagnare şi acum parcă, parcă Ucraina revine pe angajamentele sale anterioare, noi am pornit mai târziu şi mergem tehnic mai greu, dar, în principiu, nu cred că este cazul să ne subestimăm. Fără a ne supraaprecia meritele şi lucrul făcut, trebuie să fim şi obiectivi. Moldova este în faţa Ucrainei, la nivelul reformelor angajate. ”
Europa Liberă: Timpul şi împrejurările îi permit elitei politice de la Chişinău să se concentreze pe valorificarea acestei ferestre de oportunitate care există acum şi să finalizeze negocierile cu Uniunea Europeană privind Acordul de Asociere?
Igor Klipii: „ Da, noi am depăşit o perioadă mai dificilă, într-un mod salutar. Au fost evitate alegerile anticipate, nu e vorba de procedura democratică de a sesiza, de a verifica opinia populaţiei, era vorba de un factor mai compliat, cu nuanţe geopolitice, în cazul Republicii Moldova şi a situaţiei concrete. Deci, noi am evitat o haotizare a vieţii politice din Republica Moldova, ceea ce este foarte salutar. A fost poate, în unele momente, puţin mai dur mesajul din partea oponenţilor politici din Republica Moldova, dar el a scadrat cu aşteptările europenilor. Deci, noi nu am depăşit limitele unei republici parlamentare cu mesaj, cu dezbatere. Noi am rămas în acest făgaş democratic, cu toate minusurile care sunt caracteristice unei democraţii, încă în formare. În sensul acesta, noi am confirmat că scadrăm cu parametrii unei democraţii europene şi trebuie să ne afirmăm mai departe dorinţele şi ambiţiile. Iar mesajul care a venit în acest context din partea Uniunii Europene, a fost destul de convingător. Ei sunt gata să discute cu noi, sunt gata să ne sprijine, condiţia este ca noi să punem o bază concretă sub ambiţiile declarate, ceea ce facem, fiindcă noi avem o situaţie poate un pic paradoxală în Republica Moldova. 5-6 ani în urmă, noi eram mult mai pro-europeni, mai euro-optimişti, fiind, de fapt, mult mai departe de Uniunea Europeană. Acuma noi suntem într-o stare mai euro-pesimistă, în situaţia când, de fapt, suntem într-o ipostază mult mai favorabilă decât eram acum 5 ani de zile. Deci, sunt lucruri care se produc, care eu şi ele explicaţii şi politice, uneori geopolitice. Dar noi suntem într-o perioadă nu tocmai defavorabilă, pentru a implimenta mai departe, mai ales că, este o dorinţă a noastră, este o ambiţie a noastră, e o necesitate a noastră. Eu am să subsemnez declaraţiile din partea primului ministru, care spune că procesul de integrare europeană, practic, devine inevitabil sau este o condiţie sine qua non pentru Republica Moldova. Deci, există şi condiţii internaţionale, dar există şi necesităţi. Şi, în cazul dat, necesotatea corespunde cu interesul naţional al Republicii Moldova. ”
Europa Liberă: Domnule Klipii, până la urmă, autorităţile de la Chişinău ar putea să parafeze şi ulterior să semneze Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană fără Transnistria?
Igor Klipii: „ Dacă Transnistria se va opune vehement, atunci vom fi nevoiţi să mergem înainte. ”
Europa Liberă: Şi cum trebuie înţeles acest lucru?
Igor Klipii: „ Ca o motivare suplimentară pentru Transnistria, pentru populaţia de acolo mai exact, că Republica Moldova se mişcă înainte, iar semnarea şi implementarea acestor acorduri trebuie să demonstreze în practică nişte avantaje pe care le-a obţinut populaţia Republicii Moldova. Din câte înţeleg, structurile economice din Transnistria sunt foarte interesate ca condiţiile zonei de comerţ liber cu UE să se extindă sub o formă oarecare şi asupra lor. Deci ei înţeleg avantajele care vin o dată cu aceste procese de integrare în spaţiul european. Este important ca ele să devină evidente, să devină inconturnabile, de facto. Ele trebuie să fie fapt cert că Republica Moldova are în spatele ei nişte avantaje. Şi dacă structurile puterii de acolo se vor opune, ar trebui ca această opunere să se transforme într-un risc pentru ele.”
