Două sentimente contradictorii au însoțit depășirea crizei politice prin votarea noului Guvern și a conducerii Parlamentului: satisfacție și îngrijorare. Satisfacție pentru că nu se mai putea suporta: tensiunile dintre foștii aliați dădeau în clocot, demoralizau întreaga Moldovă. Era un măcel general din care nu puteau câștiga decât comuniștii. Îngrijorare, pentru că, oricât și-ar dori premierul Iurie Leancă, în scurtul său mandat de un an și jumătate, actualul Executiv va avea mari greutăți în a recupera multele restanțe acumulate în ultimii 4 ani, când reformele au bătut pasul pe loc sau n-au fost puse în aplicare. În plus, noul Cabinet va fi cenzurat de liderii de partid, retrași în umbră, dar rămânând la fel de angrenați într-o competiție acerbă pentru supremație politică.
Există o mare neîncredere între aliați. Vizibil supărat pe evoluția evenimentelor, Vladimir Voronin spunea în cadrul unei conferințe de presă că PD și PLDM au negociat până în ultima clipă cu PCRM posibilitatea organizării în toamna sau chiar în vara acestui an a unui scrutin parlamentar anticipat, și doar insistențele emisarilor din Vest au forțat cele două partide să încheie pacea. Nimeni nu a contrazis afirmațiile liderului comunist. Acordul Coaliției Pro-Europene e prevăzut cu o serie de mecanisme menite să îi asigure stabilitatea, dar – ar trebui să observăm – nu prin fortificarea unui climat de colaborare, ci prin constrângeri și avertismente, mergând până la interzicerea oricăror critici interne.
Tocmai de aceea spuneam că marja de manevră a Executivului va fi destul de redusă. Voința de reformă se va manifesta în măsura în care nu va deranja păienjenișul de garanții în care s-a învăluit „tripleta” Lupu-Filat-Plahotniuc. Partea pozitivă a lucrurilor e că vom avea poate mai puține scandaluri la scenă deschisă, o mai bună comunicare între partidele de la putere, între Guvern și Parlament, având în vedere abilitățile diplomatice ale premierului Iurie Leancă, dar și stilul constructiv al speaker-ului Igor Corman.
Principalul liant al noii coaliții sunt teama de comuniști și promisiunile europenilor. Amânarea semnării celor trei acorduri cu Bruxelles-ul pentru toamna anului viitor – la Vilnius ne așteaptă, probabil, doar parafarea lor – demonstrează cât de mult și-a dezamăgit Chișinăul partenerii occidentali. Guvernul Leancă are misiunea de a restabili încrederea populației în cursul pro-european, în onestitatea și eficiența instituțiilor statului. Campania de re-credibilizare a puterii ar fi bine să înceapă cu o revizie generală în ministere și în agenții de stat: opinia publică ar trebui informată la cât se ridică ajutorul financiar acordat de partenerii externi Republicii Moldova, cum au fost folosiți acești bani, pe ce proiecte, care este stadiul realizării lor? Ce bani urmează să mai vină? Cum este asigurată transparența și înțeleapta administrare a acestor resurse? Nu vor dispărea fondurile acordate, bunăoară, pentru reformarea Procuraturii și pentru reparația drumurilor, ca și până acum, în mlaștina corupției?
Am fi naivi dacă am crede că va veni și în Moldova, de la sine, un moment când șefii de clanuri, mahării cu castele din justiție și odioșii delapidatori ai avutului public își vor zice: „Basta! Am furat și am şantajat destul, ne-am asigurat copiii și nepoții. Haideți de-acum încolo să construim un stat de drept, să respectăm Legea, să intrăm în lumea respectabilă!” Nu suntem într-un western cu „băieți buni” și „băieți răi”. Sprijinul occidental va fi unul condiționat: pe fapte, nu pe vorbe. Nu ne mai putem lăsa pe seama unor calcule geopolitice pe care cineva le face peste capul nostru. Nimeni nu va salva Republica Moldova, dacă cetățenii înșiși nu-și vor obliga conducătorii să-și respecte promisiunile.
Există o mare neîncredere între aliați. Vizibil supărat pe evoluția evenimentelor, Vladimir Voronin spunea în cadrul unei conferințe de presă că PD și PLDM au negociat până în ultima clipă cu PCRM posibilitatea organizării în toamna sau chiar în vara acestui an a unui scrutin parlamentar anticipat, și doar insistențele emisarilor din Vest au forțat cele două partide să încheie pacea. Nimeni nu a contrazis afirmațiile liderului comunist. Acordul Coaliției Pro-Europene e prevăzut cu o serie de mecanisme menite să îi asigure stabilitatea, dar – ar trebui să observăm – nu prin fortificarea unui climat de colaborare, ci prin constrângeri și avertismente, mergând până la interzicerea oricăror critici interne.
Tocmai de aceea spuneam că marja de manevră a Executivului va fi destul de redusă. Voința de reformă se va manifesta în măsura în care nu va deranja păienjenișul de garanții în care s-a învăluit „tripleta” Lupu-Filat-Plahotniuc. Partea pozitivă a lucrurilor e că vom avea poate mai puține scandaluri la scenă deschisă, o mai bună comunicare între partidele de la putere, între Guvern și Parlament, având în vedere abilitățile diplomatice ale premierului Iurie Leancă, dar și stilul constructiv al speaker-ului Igor Corman.
Principalul liant al noii coaliții sunt teama de comuniști și promisiunile europenilor. Amânarea semnării celor trei acorduri cu Bruxelles-ul pentru toamna anului viitor – la Vilnius ne așteaptă, probabil, doar parafarea lor – demonstrează cât de mult și-a dezamăgit Chișinăul partenerii occidentali. Guvernul Leancă are misiunea de a restabili încrederea populației în cursul pro-european, în onestitatea și eficiența instituțiilor statului. Campania de re-credibilizare a puterii ar fi bine să înceapă cu o revizie generală în ministere și în agenții de stat: opinia publică ar trebui informată la cât se ridică ajutorul financiar acordat de partenerii externi Republicii Moldova, cum au fost folosiți acești bani, pe ce proiecte, care este stadiul realizării lor? Ce bani urmează să mai vină? Cum este asigurată transparența și înțeleapta administrare a acestor resurse? Nu vor dispărea fondurile acordate, bunăoară, pentru reformarea Procuraturii și pentru reparația drumurilor, ca și până acum, în mlaștina corupției?
Am fi naivi dacă am crede că va veni și în Moldova, de la sine, un moment când șefii de clanuri, mahării cu castele din justiție și odioșii delapidatori ai avutului public își vor zice: „Basta! Am furat și am şantajat destul, ne-am asigurat copiii și nepoții. Haideți de-acum încolo să construim un stat de drept, să respectăm Legea, să intrăm în lumea respectabilă!” Nu suntem într-un western cu „băieți buni” și „băieți răi”. Sprijinul occidental va fi unul condiționat: pe fapte, nu pe vorbe. Nu ne mai putem lăsa pe seama unor calcule geopolitice pe care cineva le face peste capul nostru. Nimeni nu va salva Republica Moldova, dacă cetățenii înșiși nu-și vor obliga conducătorii să-și respecte promisiunile.
