Europa Libera: Ati condus delegatia Lituaniei in negocierile cu fosta URSS pentru retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul tarii Dvs. Se intampla in 1989. Astazi, in 2013, inca mai exista in acest spatiu ex-sovietic tari pe al caror sol stationeaza forte armate rusesti. Intrebarea mea ar fi: ce sfat le-ati da acestor tari care doresc retragerea acestor forte armate. Cum ar trebui sa procedeze?
Vytautas Landsbergis: „Intai de toate, aceste tari care doresc sa termine cu acest semi-colonialism sovietic sau colonialism continental si sa scape de trupele armate rusesti trebuie sa fie foarte bine consolidate in plan intern, sa fie puteri politice nationale. Sa nu fie divizate politic intern si sa nu fie corupte. Daca clasa politica este unita intr-o tara, proiectele tarii au sanse de reusita. Unitatea si consecventa politica sunt conditii fundamentale.
Aceste tari la care faceti referire au toate motivele sa nu isi doreasca, ca tari suverane, trupe straine pe teritoriul lor, fara sa isi fi dat consimtamantul pentru asta. La summitul de la Helsinki, din 1992, s-a cazut de acord ca nici o armata straina nu poate ramane in tarile baltice si ca trebuie sa se retraga repede, neconditionat si complet. Si Rusia a fost de acord. Asadar a fost vorba de un principiu international agreat de toata lumea. Iar «repede» a insemnat cat mai curand posibil. Si astfel am reusit. Asa se face ca trupele rusesti au parasit Lituania in 1993.”
Europa Libera : A fost o realizare exceptionala. De aceea va intreb: cum ati reusit? Iata, in 2013, mai sunt tari care au trupe rusesti pe teritoriul lor, de la Moldova la Georgia.
Vytautas Landsbergis: „Mai mult decat atat. Parti ale teritoriului lor sunt ocupate. Teritorii secesioniste ocupate. Poate pentru ca au indurat prea mult, ca au acceptat o perioada prea indelungata. Rearanjarea hartii europene dupa dizolvarea pasnica, in decembrie 1991, a Uniunii Sovietice, care a fost un reper remarcabil in istoria europeana, a avut si consecinte. Statele din Caucazul de sud au lasat impresia ca se confrunta intre ele, ca unele cu celelalte lupta, ca sunt un spatiu divizat, iar asta i-a ajutat pe cei care nu vroiau sa plece … sa stea.”
Europa Libera: Lituania a avut acelasi punct de plecare in anii '90 cu celelalte state care s-au desprins din fosta Uniune Sovietica. Insa in timp ce Lituania este nu doar membra a UE dar se pregateste sa preia, la 1 iulie, presedintia rotativa a UE, alte foste republici sovietice stau la usa UE. Ce a facut ca drumurile acestor tari, dupa destramarea URSS, sa fie atat de diferite?
Vytautas Landsbergis: „In primul rand noi nu ne consideram o fosta republica sovietica. Lituania nu a fost niciodata o republica membra a URSS, ci o tara ocupata dupa cel de-al doilea razboi mondial. Si nu este doar pozitia noastra. Este un fapt recunoscut international. Singura exceptie fiind Rusia, care are o alta opinie, din cauza interesului sau special. Insa chiar si Rusia in tratatul cu Lituania din 1991 recunoaste ilegalitatea anexarii Lituaniei. Iar acest document este semnat de Boris Eltin si ratificat de Duma ruseasca.
Asa incat diferenta dintre noi si ceea ce Dvs ati numit «republici sovietice» este esentiala. Inclusiv concluzia Congresului deputatilor poporului din Moscova, in decembrie 1989, despre ilegalitatea conspiratiei Ribentropp-Molotov, care ne-a modificat destinul si viitorul. Asa incat Lituania a fost doar tara ocupata in mod exceptional si temporar de Uniunea Sovietica. Aceasta sintagma ne-a ajutat, mai ales in sens juridic, insa decisiva a fost consecventa si fermitatea noastra. Nu am facut jumatati de pasi, nu am intrat in nici un fel de combinatii, cand am vrut sa iesim din URSS nu am vrut sa trecem printr-un statut intermediar. Am vrut sa fim o democratie europeana, si am mers direct, fara ocolisuri, catre acest țel.”
Europa Libera: Aproximativ două saptamani pana cand Lituania va prelua presedintia rotativa a UE. Stiu ca Lituania are o agenda speciala pentru partenerii estici, care au asteptari mari mai ales de la Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius, din noiembrie. Care ar fi prioritatile si obiectivele presedintiei lituaniene a UE la acest summit?
Vytautas Landsbergis: „Dorim sa fim si mai implicati in programele UE care vizeaza Parteneriatul Estic, asistand vecinii estici in apropierea lor de UE pentru a deveni intr-o zi membri. Trebuie sa devina democratii dezvoltate si noi trebuie sa ii asistam sa fie consecventi in atingerea acestui tel national. Este important, de aceea, ca partidele politice sa se uneasca in jurul acestui tel national. Si chiar daca sunt obstacole externe - de exemplu capacitatea insufiecienta a UE de a-i absorbi, deocamdata, caci acesta se va imbunatati in timp - daca exista vointa de ambele parti, integrarea veni mai devreme sau mai tarziu.
O alta prioritate a presedintiei lituaniene a UE va fi dosarul energetic pentru a iesi din aceasta subjugare semicoloniala cu Gazprom. Nu doar Lituania are un conflict cu Gazprom, ci toata UE, poate nu la acelasi nivel cu Lituania, e adevarat. Lituania plateaste de două ori mai mult pretul la gazul rusesc pentru ca nu a fost de acord cu gazoductul [South Stream].”
Europa Libera: Ce tari din vecintatea estica vor semna acorduri la Vilnius. Apoi, care sunt sansele ca Moldova sa parafeze Acordul de Asociere si Acordul de liber schimb cu UE la Vilnius?
Vytautas Landsbergis: „Nu depind de noi aceste sanse si nici macar de aceste tari, ci de pozitia UE - adica a catorva mari actori, Germania si Franta - din cauza legaturilor speciale cu Rusia, si a interesului Rusiei de a nu permite, de a bloca accesul acestor tari in UE.
Cat priveste Moldova, depinde de consolidarea fortelor politice moldovene. Daca nu vor intra in competitie unii cu altii. Toata Moldova trebuie sa castige, nu un partid sau altul. Crizele politice ar trebui evitate.”
Europa Libera: Va aborda presedintia lituaniana a UE teme precum conflictele inghetate. Se va cauta o solutie conflictului transnistrean?
Vytautas Landsbergis: „Nu vad nici o sansa pentru o solutie la acest conflict, cata vreme este o situatie total dependenta de Kremlin. Cata vreme Rusia va folosi Transnistria ca pe o unealta pentru a inrautati situatia in Moldova si a tine Moldova in afara UE, acest conflict va ramane asa cum il stim. Poate daca in Moldova, in Chisinau, fortele politice vor fi unite, vor putea sa solicite intrarea in UE asa cum a facut-o Ciprul. Dar exista si posibilitatea ca Transnistria sa se proclame independenta, oricand poate anunta ca este un teritoriu independent sub control rusesc. Este si aceasta o varianta, daca Kremlinul va dori sa divizeze Moldova.”
