Tinariwen sînt asociați deseori cu o singură imagine, scrie cronicarul muzical Francis Dordor: aceea a rebelilor tuaregi din Mali șarjînd cu un kalașnikov într-o mână, și cu o ghitară Fender Stratocaster agățată pe spate.
Povestea e reală, dar acești oameni ai deșertului - unii dintre ei instruiți la un moment dat în taberele militare ale fostului dictator libian Muammar Gaddafi, și răniți în multe războaie - au pus de multă vreme armele jos, luînd în schimb ghitara și cântând despre viața lor, despre familiile lor nomade și despre deșert.
Numele trupei este de altfel chiar pluralul cuvântului „deșert” într-un dialect saharian numit Tamașek, iar muzica și sensibilitatea lor au fost deseori asociate - poate și din cauza tristeții pe care o emană - cu blues-ul american.
Un gen muzical, să nu uităm însă, care își are rădăcinile în Africa, iar asta se aude foarte bine în ce cântă Tinariwen. Piesa se numește „Tenere Taqqim Tossam” și apare pe albumul „Tassili”, din 2011.
