- S-a afirmat (repetat) şi s-a fixat (în tratate şi cărţi de istorie bolşevică) precum că în 1940 Basarabia a fost cedată ruşilor benevol, fără vreo împuşcătură din partea agresorului. Minciună! La Nistru au fost concentrate mari unităţi ale Armatei Roşii, gata să intre în acţiune. Aşa cum satul meu este aşezat pe malul stâng, aproape de râu, dintr-o baterie de tunuri plasată în marginea localităţii au fost trase salve asupra unei aşezări de pe malul drept, cunoscută de ai noştri sub numele de Casa Cucoanei. Apropo, martorul acestei informaţii, pe atunci copil, mai este în viaţă.
- Din surse orale, dar şi scrise se ştie că la Chişinău în acele zile, după ocuparea Basarabiei, a fost înscenat în centrul capitalei un minting, de sigur grandios, cu multă lume adusă anume, spre a demonstra recunoştinţa basarabenilor pentru izbăvirea de sub jugul boierilor români. Manifestarea a fost filmată şi prezentată dictatorului Stalin. Acesta, vizionând pelicula, a avut o reacţie critic-negativă. A fost pus în scenă un al doilea miting, şi mai fastuos, iarăşi filmat şi prezentat sângerosului mahăr. Acesta a explodat: ”Ce-mi tot arătaţi braşoave? Arătaţi-mi ieşirea la... Dunăre!”
- Un detaliu pe care nu-l veţi găsi fixat în niciunul din studiile şi aşa zisele exegeze ale istoricilor sovietici, dar nici ale celor postsovietici, alias nostalgici, este acela că pe podiumul tribunei din centrul Chişinăului, la acel miting al eliberatorilor, alături de generali şi granguri sovietici se aflau şi reprezentanţi ai Wermachtului, în uniforme de SS, adică ai Germaniei naziste, cu care tiranul Stalin ajunsese la înţelegere să împărţească Europa. Am aflat acest amănunt din cartea „Săptămâna roşie„ de Paul Goma. Apropo, sursa la care se referă ostragizatul autor, provine din mărturiile unui personaj, tot de factură kominternistă, care urma să urce şi el pe podium în acel moment „istoric”, dar având simţul adevărului şi dreptăţii în fiinţa sa, a refuzat să se implice într-o asemenea mârşăvie şi ... s-a retras. De reţinut că autorul acestui gest aproape incredibil era unul de etnie evreiască, ceea ce vine să spulbere mult trâmbiţata acuzaţie a lui Goma de antisemitism. (Nota bene!)
- Acum o acţiune, mai bine zis, o confruntare la care am fost eu însumi martor şi chiar... participant. În 1989, de 28 iunie, oficialităţile Cuşinăului, prin „tradiţie”, au pus la cale un fel de marcare-sărbătorire a Zile Eliberării, dar ceva mai modest ca în alţi ani (de, eram în plină desfăşurare a ceea ce s-a numit perestroica!) - doar pe strada 28 iunie, ceva mai sus de primărie, unde a fost improvizată o tribună. Iniţiativa şi toată energia acestei acţiuni provenea de la mişcarea prosovietică-prorusă Interfront. Îmi amintesc că echipa lor îl avea în frunte pe viitorul deputat în parlament, liderul Alexandr Liseţki, cu care am avut, personal, o ciocnire în problema naţională la Universitate, încă în anii '50. Dar nu a fost să fie! A venit coloana masivă şi puternică a Frontului Popular şi ... a măturat toată farsa pusă la cale, cu tot cu tribuna ei...
- Un moment şi o coincidenţă de date aproape mistice, chiar dacă e un fapt consemnat ca istorie: Declararea Suveranităţii Republicii Moldova a avut loc pe 23 iunie, în ajunul nefastei zile de 28 iunie...
- S-a stins din viaţă, tot în ajunul acestei zile marcată cu negru în calendarul istoriei noastre moderne... a plecat la cele veşnice, după o viaţă de luptă cu sacrificiu de sine pentru demnitatea şi libertatea neamului românesc din Basarabia, poetul, eroul şi martirul Dumitru Matcovschi. Inimile noastre se înfioară, inimile noastre se umplu de durere, inimile noastre lăcrimează...
- Adio, scump frate al nostru Dumitre...
- Să te aibă Domnul în pază...
- Nu te vom uita şi nu vei fi uitat de generaţiile viitoare atâta timp cât va exista limba română şi va răsuna în ea cuvântul sfânt BASARABIA, pe care ai cântat-o cu multă jale şi cu care te-ai identificat prin toată existenţa şi opera ta...
- 27 iunie 2013