Linkuri accesibilitate

Cum sărbătoreşte ziua de 4 iulie o familie americană „made in Moldova”


Jennifer Griffith: „Aş dori ca moldovenii să înceapă a crede în sine cu adevărat...”


Americana Jennifer Griffith a locuieşte la Chişinău din 2006 unde îl însoţeşte pe soţul său, angajat al agenţiei americane de dezvoltare internaţională, USAID, şi creşte doi copii „made in Moldova”, după cum se exprimă chiar ea. Va sărbători anul acesta pentru a şaptea oară 4 iulie, ziua naţională a Statelor Unite, în Republica Moldova. Într-un interviu, am întrebat-o cum sărbătoreşte de obicei şi cum va sărbători astăzi:

Interviu cu Jennifer Griffith
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:06:01 0:00
Link direct

Jennifer Griffith: Voi reflecta cu mândrie la ţara mea, la frumuseţea, bogăţia şi diversitatea din societate şi la şansa în viaţă pe care mi-a oferit-o. Părinţii mei sunt imigranţi, iar eu copilă de imigranţi, şi ştiu că libertatea de care mă bucur şi oportunităţile în viaţă pe care mi le-a dat America nu vin de la sine. În afară de toate astea, îmi plac bucatele delicioase şi abia aştept un hamburger frumos şi suculent. De data aceasta vom sărbători cu câţiva prieteni americani şi moldoveni care vor dori să ni se alăture. Când eram mică îmi amintesc că mergeam în parc, pe malul râului, ne uitam la focurile de artificii, mâncam câte un hotdog şi alte bucate americane bune şi „sănătoase”.

Am întrebat-o pe Jennifer Griffith dacă a observat în perioada petrecută în Republica Moldova schimbări semnificative în societatea moldoveană, în politică sau în stilul de viaţă.

Jennifer Griffith: Mi se pare că societatea moldoveană devine tot mai ghidată de spiritul de comunitate şi acest spirit pare să prindă viaţă mai ales la Chişinău, unde locuiesc. Săptămâna trecută am fost la un festival dedicat iei, această piesă vestimentară. A avut loc într-o atmosferă intimă, într-o curte din centrul Chişinăului cu meşteri populari, olari, bucate moldoveneşti delicioase, muzică, familii s-au adunat pentru a se bucura împreună, în comunitate. Se mândreau că sunt moldoveni. Cred că, deşi sunt americancă, m-am simţit şi eu parte a comunităţii după atâţia ani petrecuţi la Chişinău. A fost prima dată când am simţit că această comunitate se coagulează în mod deschis, aşa încât toţi erau bineveniţi şi sărbătoreau Moldova.

Am întrebat-o pe Jennifer Griffith ce schimbări ar mai dori să se producă în Republica Moldova mai rapid?

Jennifer Griffith: Aş dori ca moldovenii să înceapă a crede în sine cu adevărat. De exemplu, fiind implicată în activităţile Clubului Internaţional al Femeilor din Moldova am avut ocazia să colaborez cu designeri talentaţi din industria vestimentară moldoveană. Am organizat cinci prezentări, inclusiv trei prezentări cu public. Le-am numit „Din Inimă”. Am avut o paradă a modei de primăvară, vom mai avea una la toamnă pentru a promova designerii moldoveni, femei, tineri talentaţi care elaborează propriile modele, cu propria marcă şi care se încumetă acum să iasă pe piaţa internaţională. Cu aceste prezentări şi cu o campanie mai amplă am atras atenţia la nivel internaţional. Avem deja cumpărători din Danemarca, din alte ţări europene, din Rusia care se interesează de marca „Made in Moldova”. Pentru mine, acesta este un indiciu că oamenii încep a crede în forţele proprii.

Ce dificultăţi întâmpină în primul rând un occidental care vine în Moldova?

Jennifer Griffith: Primul lucru care îmi vine în minte este bariera lingvistică pentru că ai de a face cu două limbi, oameni care comunică în română, oameni care comunică în rusă, un fel de ciocnire între culturi. La început asta debusolează un străin occidental în Moldova. Dar trebuie să spun că şi în ţara mea avem de a face cu multe limbi şi din ce în ce mai mult cu spaniola pe lângă engleză. În afară de aceasta, avem diferite obiceiuri şi ticuri. De exemplu mi-a fost foarte greu să înţeleg ideea de curent, că te trage curentul dacă stai cu geamurile deschise dintr-o parte în alta a încăperii. La noi, să stai geamurile deschise e bine. Dar cele mai mari dificultăţi cu care m-am confruntat a fost în sfera serviciilor, pentru că vin dintr-o societate a consumului unde consumatorul este regele şi are ultimul cuvânt.

Jennifer Griffith şi familia ei vor părăsi probabil Republica Moldova în câteva luni. Am întrebat-o dacă ar lua ceva cu ea.

Jennifer Griffith: „În primul rând şi cel mai important - copiii mei care sunt „made in Moldova”. Pentru mine, ţara asta reprezintă bucuria de a fi mamă. În al doilea rând, aş lua cu mine creativitatea, bunăvoinţa şi ospitalitatea oamenilor din Moldova. Eu şi familia mea ne-am făcut aici prieteni pe viaţă. Desigur, nu aş vrea să iau cu mine oamenii de aici. Aş vrea să rămână să-şi aducă contribuţia şi să-şi vadă ţara prosperă. Am fost foarte încurajată când am auzit nu demult câţiva oameni pe care îi consider foarte talentaţi că nu vor să plece. Cred că apar noi şi noi oportunităţi pe loc de care oamenii se folosesc. În al treilea rând, aş lua cu mine ceea ce am văzut în materie de design vestimentar. Sunt pasionată de acest lucru, care este ceea ce mă interesează foarte mult, aici, în Moldova.
  • 16x9 Image

    Alexandru Eftode

    Fac jurnalism din 1997, specializat la început în crimă, apoi în politică - o evoluție, ar spune unii, în firea lucrurilor... Am condus biroul din Chișinău al Europei Libere când R. Moldova apărea lumii ca prima țară post-comunistă unde la putere erau aleși democratic ... comuniștii. Din management, m-am întors în jurnalismul pur, apoi iar în management, dar nu m-am despărțit o zi de Europa Liberă. Conduc redacția pentru R. Moldova, incluzând biroul din Chișinău, într-o altă perioadă de zbucium post-sovietic. Și atunci, și acum integritatea jurnalistică este mai importantă ca oricând.

XS
SM
MD
LG