Un moment „al adevărului" nu doar pentru învăţământul preuniversitar, ci si pentru cel universitar va fi se pare anul acesta, când bacalaureatul a fost picat de peste 40 la suta din absolvenţii de liceu... Este aproape sigur ca universităţile se vor confrunta cu o lipsa acuta de pretendenţi, care sau nu au trecut bacalaureatul, iar daca l-au trecut cu bine, se îndreaptă spre sisteme academice mai mult din alta parte decât de acasă. Ce soluţii ar fi binevenite în lumina unui scop general - o formare profesionala de calitate. Căutăm răspunsuri astăzi dimineaţă în discuţie cu doamna deputat din Parlament si profesorul universitar Ana Gutu.
Europa Liberă: Ne cerem scuze ca va întrerupem vacanţa abia începută. Dar săptămâna trecuta i-aţi adresat cuvinte de lauda ministrului educaţiei, in Parlament, când s-a discutat despre bacalaureat. Aţi sugerat ca e primul ministru care a dat dovada de un curaj inegalabil in lupta cu copiatul la bac. Daca ar fi sa-i daţi acum doamnei Maia Sandu şi echipei de la minister un sfat-doua despre cum sa organizeze mai bine admiterea în universităţi şi, în general, ce paşi să întreprindă pentru a interveni şi în această ramură de învăţământ, ce aţi indemna-o sa întreprindă în primul rând?
Ana Guţu: „Desigur că faptul că mai mulţi candidaţi pentru BAC au ratat cel puţin un examen i-a pus în gardă în primul rând pe rectorii universităţilor publice fiindcă începând cu acest an trec la autonomia financiară şi, din punctul meu de vedere, situaţia de criză – fiindcă suntem într-o criză în domeniul învăţământului, se datorează pe de o parte gropii demografice în care a căzut Republica Moldova şi a fost diminuat drastic numărul tinerilor care învaţă în şcolile şi liceele din republică.
Pe de altă parte, creşterea numărului de universităţi sau de instituţii de învăţământ superior şi insuficienţa acută a mijloacelor băneşti, adică circa 75% din tinerii care învaţă în instituţiile publice îşi plătesc studiile, prin urmare, doar 20-25% sunt cei care beneficiază de bursă de stat.
Dacă ar fi să explicăm această situaţie cuiva care vine dintr-o ţară-membră a Uniunii Europene, probabil că nu ar înţelege situaţia, nu şi-ar da seama de ce se întâmplă aceasta şi cum se face că o instituţie publică de învăţământ superior are şi bursieri şi totodată percepe taxe de studii. Iată această contradicţie urmează a fi lichidată.
Măsura pe care am propus-o mai înainte este una absolut nepopulară şi nu cred că va fi susţinută fiindcă, de exemplu, când spunem că învăţământul superior din Franţa, din Germania, din ţările nordice, care au un sistem de învăţământ foarte calitativ, când spunem că este gratuit, spunem, de fapt, un neadevăr, fiindcă este sistemul european de învăţământ, care este public, dar tinerii care doresc să urmeze o facultate – fie licenţă, masterat sau doctorat, oricum plătesc aşa-zisele cheltuieli de înscriere, aşa se numeşte. Aceste cheltuieli de înscriere sunt plătite absolut de toţi studenţii şi ele sunt percepute pentru a asigura birocraţia internă, pentru a perfecta documentele, a elibera carnetul de student şi aşa mai departe.
La noi, în Republica Moldova, o parte plătesc, o parte nu plătesc nimic. Din punctul meu de vedere, ar fi corect să fie introduse aceste cheltuieli de înscriere pentru absolut toţi tinerii. Şi să fie diminuate de o asemenea manieră ca universităţile trecând la autonomia financiară, care va fi una drastică pentru dânsele, să se poată descurca în condiţiile economice destul de precare din Republica Moldova. Este o primă măsură care trebuie întreprinsă şi nu ştiu cine va avea curajul să o facă pentru că este absolut nepopulară şi nu va fi înţeleasă de populaţia Republicii Moldova, care consideră că statul trebuie să asigure gratuitatea şi a studiilor şi a serviciilor medicale şi aşa mai departe. Avem noi o psihologie, o mentalitate socială mai specifică pe care o datorăm desigur faptului că venim dintr-un regim totalitar.”
Europa Liberă: Dar până atunci, există în acest an o problemă de rezolvat urgent, din câte înţelegem. Vedem ca la 21 de mii de locuri in universităţi, vor exista ceva in jur de 11 mii de pretendenţi, fără cele câteva mii care vor profita de bursele guvernului roman. Totuşi, de ce nu s-a anticipat o astfel de problemă de la bun început? Sau, cine trebuia să anticipeze aşa ceva, ca să nu acţionăm din nou în regim „de pompieri”?
Ana Guţu: „Am înţeles întrebarea Dumneavoastră, dar să nu uităm că din aceste 21.000 de locuri în instituţiile de învăţământ superior doar circa 7000 sunt burse de stat. Adică, restul sunt locuri cu plată. ”
Europa Liberă: …care dacă nu vor fi completate, universităţile probabil nu îşi vor încasa banii pe care au mizat.
Ana Guţu: „Da, universităţile publice se vor afla în dificultate şi vor trebui să-şi revadă, în genere, maniera de a constitui bugetele, de a consuma banii şi vor trebui să întreprindă ceva. De aceea am şi vrut să numesc următoarea măsură: pentru 3 milioane 500.000 de locuitori din Republica Moldova, 31 de universităţi, care sunt la etapa actuală, este un număr mult prea mare care depăşeşte cu mult necesităţile statului nostru în pregătirea cadrelor cu studii superioare.
Noi avem instituţii de învăţământ superior specializate şi deseori ne întreabă şi experţii şi noi ne dăm foarte bine seama de ce am avea nevoie, dar să nu se supere nimeni, pentru că ori de câte ori am spus-o, s-au supărat mulţi rectori şi alţi reprezentanţi ai societăţii civile: avem o universitate de sport, da, o universitate publică de sport. De ce nu ar exista o simplă facultate la Universitatea de Stat a Republicii Moldova, fiindcă o universitate de sport este mult prea mult pentru Republica Moldova.”
Europa Liberă: Deci, credeţi că ar trebui închise unele cu performanţe mai slabe?
Ana Guţu: „Nu atât închise, cât revăzut numărul. Uitaţi-va la Universitatea Agrară. Eu sunt sigură că rectorul Cimpoieş o să se supere grozav de mult pe mine, dar, când eram un stat agrar, cu multe colhozuri şi sovhozuri, într-adevăr aveam nevoie de foarte mulţi agronomi, directori de colhozuri, sovhozuri, gospodării. Era o maşinărie de producere a cadrelor agricole cu studii superioare. Acolo universitatea beneficiază de un campus foarte mare, care este şi greu de întreţinut şi niciodată, bănuiesc, că după anii '90 nu l-au mai împlut la toate aceste facultăţi fiindcă nu mai sunt solicitate. E nevoie de a revedea radical numărul instituţiilor de învăţământ superior publice.”
Europa Liberă: Totuşi, soluţia care se pare ca se conturează la nivel de guvernanţi, cel puţin cea pe care a avansat-o recent premierul Iurie Leanca, dacă fireşte a fost înţeles corect. Despre această soluţie cineva scria pe Facebook că e un fel de revenire la politica ţarcului. Daca a fost citat corect, premierul spune că ar trebui sau să scurtăm bursele pe care anual guvernul României la jumătate de an, după principiul programului Erasmus. Credeţi că ar exista posibilitatea ca moldovenii să se pomenească la un moment dat fără bursele româneşti, în urma unor înţelegeri la nivel guvernamental?
Ana Guţu: „Eu nu cred că această soluţie este o panacee. Problema trebuie rezolvată în fond şi la sursă, nu să revenim la o scurtă mobilitate care există. De exemplu, cu alte state-membre ale UE, dar această mobilitate nu trebuie confundată, totuşi, cu relaţiile pe care le avem cu România. Faptul că ni se oferă un număr atât de mare de burse nu înseamnă că trebuie să cătăm să micşorăm acest număr de burse. E cazul să ne rezolvăm problemele principial importante de altă natură şi vorbeam despre revederea numărului de instituţii de învăţământ superior fiindcă sunt două soluţii: fie le laşi să moară singure – că asta se şi va întâmpla, fie iei o măsură acum mai radicală nepopulară, dar ea va da roade. Adică să revenim, totuşi, la conceptul calităţii învăţământului superior.
Acum, deocamdată, suntem în discursul de masificare – toată lumea vrea diplome, toată lumea vrea să devină judecător şi procuror. Ca să ştiţi Dumneavoastră, acestea sunt cele mai solicitate profesii şi nu întâmplător. Dumneavoastră cunoaşteţi mai bine, „prietenii ştiu de ce”. De aceea, trebuie să facem nişte reforme radicale acum şi la această oră fiindcă dacă nu, ne pomenim că lăsăm să moară de la sine nişte instituţii aşa lent, cum a spus un expert, sunt două soluţii: fie că tăiaţi acum nodul gordian şi soluţionaţi problema, fie le daţi pace să moară de la sine – ceea ce nu este corect vizavi de oamenii care lucrează acolo şi să le dai speranţe false pe viitor că se va putea remedia ceva.
Nu putem să majorăm, am zis şi în Parlament, de la 17.000 de elevi anul trecut, la 350. De două ori s-a micşorat numărul elevilor, este o cădere drastică, drastică a numărului de elevi şi nu putem să spunem că universităţile. Şi mai este şi o a treia soluţie şi îmi pare una foarte bună, dar, din păcate Ministerul Educaţiei nu prea s-a ocupat de aceste subiecte – Republica Moldova este la confluenţa frontierelor dintre Est şi Vest şi noi suntem atractivi pentru zona balcanică, de exemplu, pentru Nordul Africii din punct de vedere al interesului. Trebuie să deschidem porţile pentru studenţii străini. Imaginaţi-vă că în Republica Moldova există cote anuale pentru studenţii străini şi aceasta mi se pare absolut incorect pentru că sunt şi posibilităţi şi proiecte investiţionale foarte mari, dar din cauza legislaţiei restrictive acest lucru nu este posibil.
De ce nu s-ar transforma Republica Moldova într-un stat cu centre universitare internaţionale fiindcă aici se vorbesc şi două limbi – pot fi recrutaţi studenţi care sunt interesaţi ulterior să fie pilotaţi în Rusia, de exemplu. Pot fi prestate studii în rusă, pot fi prestate studii în limba engleză. Sunt multe limbi şi profesorii şi tineretul de aici. Iată spre aceasta ar trebui să se meargă şi atunci probabil că am putea să le dăm o speranţă de viaţă mai mare şi instituţiilor publice care sunt într-o dilemă - să meargă mai departe sau să se ataşeze unei instituţii mai mari.”
Europa Liberă: Foarte scurt, pe final. Din aceste trei soluţii despre care vorbeaţi, aveţi ştiinţă că s-ar discuta vreo una? Despre care ştiţi că se discută la modul serios şi ar putea să se aplice?
Ana Guţu: „Despre toate se discută fiindcă mai mulţi experţi au fost şi sunt recrutaţi la Ministerul Educaţiei. Am muncit în varii proiecte internaţionale şi sunt o sumedenie de publicaţii la acest subiect, care ţin şi de calitatea şi managementul învăţământului superior. Ele sunt la vedere, cred că şi pentru ministru şi pentru experţi, dar, imaginaţi-vă că politicul deseori nu concordează cu expertiza în domeniu şi gândindu-ne că a rămas doar un an până la alegerile viitoare, nu ştiu cine se va încumeta să se apuce acum de astfel de reforme radicale.”
