Înainte de runda de mâine în formatul 5+2 de la Viena pentru rezolvarea crizei transnistrene, Vasile Botnaru a stat de vorbă cu analistul politic Igor Boţan, directorul executiv al Asociaţiei pentru Democraţie Participativă, ADEPT, despre poziţiile pe care se plasează în acest moment Chişinăul şi Tiraspolul şi despre şansele acestei runde.
Igor Boţan: „Formatul de negocieri „5+2” oficial se numeşte Consiliul permanent pentru probleme politice în reglementarea transnistreană. Dacă e pentru probleme politice, ar fi corect ca în acest format „5+2” să se discute probleme politice. Administraţia de la Tiraspol refuză, cu înverşunare, tocmai să discute probleme politice, adică problemele din Coşul III al negocierilor, aşa cum a fost stabilit, în aprilie anul trecut, la Viena. Acum s-a creat o nouă situaţie, în special, în prima jumătate a anului curent, când, din cauza apropierii Republicii Moldova, dar şi a Ucrainei, de momentul crucial, semnarea sau parafarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, apar noi probleme generate de administraţia de la Tiraspol, care se părea că au fost depăşite. Aşteptările de la întrunirea de la Viena, în format „5+2”, sunt foarte, foarte vagi, fiindcă, săptămâna trecută, s-au întrunit reprezentanţii speciali ai garanţilor şi mediatorilor aici, la Chişinău şi la Tiraspol şi nu au putut ajunge la un numitor comun privind agenda negocierilor.”
Europa Liberă: Dar au recomandat să nu ia măsuri unilaterale şi Tiraspolului, şi Chişinăului, aceasta însemnând că şi Chişinăul este vizat, prin deschiderea acestor posturi migraţionale?
Igor Boţan: „Problema posturilor migraţionale este una care acum este prezentată ca un măr al discordiei. De fapt, această problemă oricum trebuie soluţionată. Republica Moldova, în procesul de integrare europeană, va trebui să adopte o decizie, dar şi mai important este să se explice şi cetăţenilor din partea dreaptă şi din partea stângă a Nistrului că, foarte curând, Transnistria va deveni o enclavă care va fi exact în mijlocul unui spaţiu, oarecum angrenat, ca o zonă de liber schimb, cu Uniunea Europeană.”
Europa Liberă: Adică un fel de Kaliningrad?
Igor Boţan: „Nici Kaliningrad nu, pentru că Kaliningradul are ieşire la mare. Şi Federaţia Rusă, a cărui teritoriu este Kaliningradul, comunică cu regiunea respectivă şi pe mare. Dar, în cazul Transnistriei, acest lucru este imposibil. Deci va fi foarte important şi pentru Ucraina, şi pentru Republica Moldova să poată asigura această evidenţă a cetăţenilor care trec hotarele Republicii Moldova şi Ucrainei.”
Europa Liberă: De fapt, se face atâta tam-tam pe o procedură tehnică. În fond, trebuie să fie luaţi în evidenţă cetăţenii străini care fie că intră pe la Leuşeni, fie că intră prin Tiraspol, trebuie să fie într-o evidenţă, că se află temporar pe teritoriul Republicii Moldova.
Igor Boţan: „Problema nu este în evidenţa cetăţenilor, ci în prilejul pe care l-au primit transnistrenii. Dacă citim atent presa din Transnistria şi cea din Federaţia Rusă, ei acum spun că Uniunea Europeană împinge Moldova spre separare de Transnistria. Adică aceste posturi migraţionale ar fi un element al eventualei despărţiri a Republicii Moldova de Transnistria. Este fals.”
Europa Liberă: Bine, dar toată lumea reacţionează în acelaşi fel. Odată ce transnistrenii au introdus demult evidenţa migraţională, aceasta nu este o separare?
Igor Boţan: „Sigur că este o separare. Dar Transnistria porneşte de la o logică care îi este proprie: că Transnistria s-a separat de Republica Moldova, iar Republica Moldova insistă că nu s-a separat de Transnistria. Deci, în acest val propagandistic, ei se situează pe logica Republicii Moldova că nu există hotare interne şi o exploatează de o manieră perfidă, din punctul meu de vedere. Dar acelaşi lucru îl fac şi cei din Federaţia Rusă. Mă refer la mass-media care promovează aceste puncte de vedere.”
Europa Liberă: Să revenim totuşi la „5+2”. Nu de viaţă bună au fost alese coşurile care, chipurile, trebuie să conducă la măsuri de încredere. Pentru că, pe palierul politic, este un blocaj absolut şi atunci OSCE, mediatorii au recomandat subiecte aşa-zise mai facile. Câtă încredere au generat aceste măsuri?
Igor Boţan: „Eu cred că nu putem spune că nu de viaţă bună au fost împărţite problemele în 3 coşuri. A fost o simplă reproducere a unei formule de succes de după Helsinki, în 1975. Însă nimeni nu-şi face iluzie: problema transnistreană este profund îngheţată şi toate manevrele la care asistăm, de când a fost pornit procesul de negocieri, sunt doar manevre, până când va fi găsită o situaţie oportună de soluţionare finală. Deocamdată această soluţie finală nu se întrevede. Formula din 2005, legea care a fost adoptată, este o lege de îngheţare profundă a acestei probleme şi de asigurare, în cadrul Republicii Moldova, că nicio forţă politică, care vine la guvernare, nu va dezgheţa procesul de soluţionare, fără negocieri cu opoziţia parlamentară. Federaţia Rusă, de asemenea, nu este pregătită pentru că nu are nicio ofertă din partea Occidentului, dar s-a cramponat de acest teritoriu al Transnistriei cu care, probabil, nu ştie ce să facă. De aceea preferă să îl menţină îngheţat. Occidentul ar vrea ca Federaţia Rusă să-şi retragă prezenţa militară şi să găsească o soluţie politică. Dar deocamdată nu are o ofertă pentru Federaţia Rusă ca aceasta să accepte. De aceea asistăm la manevre, care sunt periculoase. Dacă luăm în consideraţie că recent 5 runde de întruniri şi discuţii, în cadrul Comisiei Unificate de Control, nu au avut loc, pe motiv că transnistrenii au introdus în Bender un nou contingent de militari care se pretinde că ar fi doar cu funcţii administrative. Pe de altă parte, am văzut introducerea acestor posturi suplimentare vamale în Varniţa. Un şir de probleme care sunt periculoase. Dacă ne uităm la atitudinea reprezentanţilor ţărilor garante, am văzut că Federaţia Rusă consideră că, la Viena, ar trebui să se discute în continuare probleme sociale şi economice, probleme legate de libera circulaţie a cetăţenilor. Şi această liberă circulaţie a cetăţenilor este o săgeată în direcţia Republicii Moldova, uitând că Transnistria, aşa cum aţi menţionat şi dumneavoastră, are aceste posturi de grăniceri chiar pe Nistru. De asemenea, se uită că, în 1996, Transnistria a semnat acel protocol privind posturile vamale comune, pe segmentul transnistrean al hotarului moldo-ucrainean. Deci ei au subminat acea soluţie. De ce nu se poate reveni la această soluţie? Eventual, Transnistria ar scăpa de EUBAM. Aceeaşi soluţie ar putea fi reprodusă şi pentru punctele migraţionale, să fie comune, la hotarul moldo-ucrainean, pe segmentul transnistrean... Deci vedem că sunt probleme inventate, cu bună ştiinţă, de către transnistreni şi suporterii lor din Federaţia Rusă, pentru menţinerea formulei de pacificare, pe care se bazează Federaţia Rusă şi regimul de la Tiraspol.”
Europa Liberă: Între timp, Chişinăul este împins peste pragul psihologic de acceptare a confederaţiei sau a federaţiei. Credeţi că a venit timpul deja să se discute despre aceste formule noi politice?
Igor Boţan: „Eu cred că pot fi discutate aceste formule, dar ele trebuie discutate împreună cu aşa-zisele garanţii asupra cărora insistă şi transnistrenii. În Republica Moldova, există această temere că federalizarea sau confederalizarea Republicii Moldova ar însemna transnistrizarea Republicii Moldova. Adică Transnistria ar deveni un fel de ancoră pentru Republica Moldova, nelăsând-o să se integreze în spaţiul european. Această frică persistă şi nu există soluţii clare pentru cum putem depăşi o eventuală ancorare a Republicii Moldova de Transnistria. Sigur, ne dăm seama: dacă Ucraina va avea succese în procesul de integrare europeană, problemele se vor rezolva, cu timpul. De aceea este corectă această adresare, apel al Parlamentului Republicii Moldova, care cheamă la calm, însemnând că procesele, deşi se desfăşoară de o manieră încetinită, dar se desfăşoară, pentru întregul spaţiu în care intră Republica Moldova şi Uniunea Europeană, în direcţia cuvenită.”
Igor Boţan: „Formatul de negocieri „5+2” oficial se numeşte Consiliul permanent pentru probleme politice în reglementarea transnistreană. Dacă e pentru probleme politice, ar fi corect ca în acest format „5+2” să se discute probleme politice. Administraţia de la Tiraspol refuză, cu înverşunare, tocmai să discute probleme politice, adică problemele din Coşul III al negocierilor, aşa cum a fost stabilit, în aprilie anul trecut, la Viena. Acum s-a creat o nouă situaţie, în special, în prima jumătate a anului curent, când, din cauza apropierii Republicii Moldova, dar şi a Ucrainei, de momentul crucial, semnarea sau parafarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, apar noi probleme generate de administraţia de la Tiraspol, care se părea că au fost depăşite. Aşteptările de la întrunirea de la Viena, în format „5+2”, sunt foarte, foarte vagi, fiindcă, săptămâna trecută, s-au întrunit reprezentanţii speciali ai garanţilor şi mediatorilor aici, la Chişinău şi la Tiraspol şi nu au putut ajunge la un numitor comun privind agenda negocierilor.”
Europa Liberă: Dar au recomandat să nu ia măsuri unilaterale şi Tiraspolului, şi Chişinăului, aceasta însemnând că şi Chişinăul este vizat, prin deschiderea acestor posturi migraţionale?
Igor Boţan: „Problema posturilor migraţionale este una care acum este prezentată ca un măr al discordiei. De fapt, această problemă oricum trebuie soluţionată. Republica Moldova, în procesul de integrare europeană, va trebui să adopte o decizie, dar şi mai important este să se explice şi cetăţenilor din partea dreaptă şi din partea stângă a Nistrului că, foarte curând, Transnistria va deveni o enclavă care va fi exact în mijlocul unui spaţiu, oarecum angrenat, ca o zonă de liber schimb, cu Uniunea Europeană.”
Europa Liberă: Adică un fel de Kaliningrad?
Igor Boţan: „Nici Kaliningrad nu, pentru că Kaliningradul are ieşire la mare. Şi Federaţia Rusă, a cărui teritoriu este Kaliningradul, comunică cu regiunea respectivă şi pe mare. Dar, în cazul Transnistriei, acest lucru este imposibil. Deci va fi foarte important şi pentru Ucraina, şi pentru Republica Moldova să poată asigura această evidenţă a cetăţenilor care trec hotarele Republicii Moldova şi Ucrainei.”
Europa Liberă: De fapt, se face atâta tam-tam pe o procedură tehnică. În fond, trebuie să fie luaţi în evidenţă cetăţenii străini care fie că intră pe la Leuşeni, fie că intră prin Tiraspol, trebuie să fie într-o evidenţă, că se află temporar pe teritoriul Republicii Moldova.
Igor Boţan: „Problema nu este în evidenţa cetăţenilor, ci în prilejul pe care l-au primit transnistrenii. Dacă citim atent presa din Transnistria şi cea din Federaţia Rusă, ei acum spun că Uniunea Europeană împinge Moldova spre separare de Transnistria. Adică aceste posturi migraţionale ar fi un element al eventualei despărţiri a Republicii Moldova de Transnistria. Este fals.”
Europa Liberă: Bine, dar toată lumea reacţionează în acelaşi fel. Odată ce transnistrenii au introdus demult evidenţa migraţională, aceasta nu este o separare?
Igor Boţan: „Sigur că este o separare. Dar Transnistria porneşte de la o logică care îi este proprie: că Transnistria s-a separat de Republica Moldova, iar Republica Moldova insistă că nu s-a separat de Transnistria. Deci, în acest val propagandistic, ei se situează pe logica Republicii Moldova că nu există hotare interne şi o exploatează de o manieră perfidă, din punctul meu de vedere. Dar acelaşi lucru îl fac şi cei din Federaţia Rusă. Mă refer la mass-media care promovează aceste puncte de vedere.”
Europa Liberă: Să revenim totuşi la „5+2”. Nu de viaţă bună au fost alese coşurile care, chipurile, trebuie să conducă la măsuri de încredere. Pentru că, pe palierul politic, este un blocaj absolut şi atunci OSCE, mediatorii au recomandat subiecte aşa-zise mai facile. Câtă încredere au generat aceste măsuri?
Igor Boţan: „Eu cred că nu putem spune că nu de viaţă bună au fost împărţite problemele în 3 coşuri. A fost o simplă reproducere a unei formule de succes de după Helsinki, în 1975. Însă nimeni nu-şi face iluzie: problema transnistreană este profund îngheţată şi toate manevrele la care asistăm, de când a fost pornit procesul de negocieri, sunt doar manevre, până când va fi găsită o situaţie oportună de soluţionare finală. Deocamdată această soluţie finală nu se întrevede. Formula din 2005, legea care a fost adoptată, este o lege de îngheţare profundă a acestei probleme şi de asigurare, în cadrul Republicii Moldova, că nicio forţă politică, care vine la guvernare, nu va dezgheţa procesul de soluţionare, fără negocieri cu opoziţia parlamentară. Federaţia Rusă, de asemenea, nu este pregătită pentru că nu are nicio ofertă din partea Occidentului, dar s-a cramponat de acest teritoriu al Transnistriei cu care, probabil, nu ştie ce să facă. De aceea preferă să îl menţină îngheţat. Occidentul ar vrea ca Federaţia Rusă să-şi retragă prezenţa militară şi să găsească o soluţie politică. Dar deocamdată nu are o ofertă pentru Federaţia Rusă ca aceasta să accepte. De aceea asistăm la manevre, care sunt periculoase. Dacă luăm în consideraţie că recent 5 runde de întruniri şi discuţii, în cadrul Comisiei Unificate de Control, nu au avut loc, pe motiv că transnistrenii au introdus în Bender un nou contingent de militari care se pretinde că ar fi doar cu funcţii administrative. Pe de altă parte, am văzut introducerea acestor posturi suplimentare vamale în Varniţa. Un şir de probleme care sunt periculoase. Dacă ne uităm la atitudinea reprezentanţilor ţărilor garante, am văzut că Federaţia Rusă consideră că, la Viena, ar trebui să se discute în continuare probleme sociale şi economice, probleme legate de libera circulaţie a cetăţenilor. Şi această liberă circulaţie a cetăţenilor este o săgeată în direcţia Republicii Moldova, uitând că Transnistria, aşa cum aţi menţionat şi dumneavoastră, are aceste posturi de grăniceri chiar pe Nistru. De asemenea, se uită că, în 1996, Transnistria a semnat acel protocol privind posturile vamale comune, pe segmentul transnistrean al hotarului moldo-ucrainean. Deci ei au subminat acea soluţie. De ce nu se poate reveni la această soluţie? Eventual, Transnistria ar scăpa de EUBAM. Aceeaşi soluţie ar putea fi reprodusă şi pentru punctele migraţionale, să fie comune, la hotarul moldo-ucrainean, pe segmentul transnistrean... Deci vedem că sunt probleme inventate, cu bună ştiinţă, de către transnistreni şi suporterii lor din Federaţia Rusă, pentru menţinerea formulei de pacificare, pe care se bazează Federaţia Rusă şi regimul de la Tiraspol.”
Europa Liberă: Între timp, Chişinăul este împins peste pragul psihologic de acceptare a confederaţiei sau a federaţiei. Credeţi că a venit timpul deja să se discute despre aceste formule noi politice?
Igor Boţan: „Eu cred că pot fi discutate aceste formule, dar ele trebuie discutate împreună cu aşa-zisele garanţii asupra cărora insistă şi transnistrenii. În Republica Moldova, există această temere că federalizarea sau confederalizarea Republicii Moldova ar însemna transnistrizarea Republicii Moldova. Adică Transnistria ar deveni un fel de ancoră pentru Republica Moldova, nelăsând-o să se integreze în spaţiul european. Această frică persistă şi nu există soluţii clare pentru cum putem depăşi o eventuală ancorare a Republicii Moldova de Transnistria. Sigur, ne dăm seama: dacă Ucraina va avea succese în procesul de integrare europeană, problemele se vor rezolva, cu timpul. De aceea este corectă această adresare, apel al Parlamentului Republicii Moldova, care cheamă la calm, însemnând că procesele, deşi se desfăşoară de o manieră încetinită, dar se desfăşoară, pentru întregul spaţiu în care intră Republica Moldova şi Uniunea Europeană, în direcţia cuvenită.”
