Cum înţeleg oamenii simpli apropierea celor două maluri ale Nistrului?

În această săptămână, la Viena, a avut loc o nouă rundă de negocieri în formatul „5+2”, pe tema conflictului transnistrean. Convorbirile de două zile au fost primele în acest format de la sporirea tensiunilor dintre Chişinău şi Tiraspol din cauza intenţiei guvernului de la Chişinău de a controla migraţia la Nistru, dar şi a „legii transnistrene despre frontiera de stat”. Cum înţeleg oamenii simpli apropierea celor două maluri ale Nistrului? Căutăm răspuns la acest sfârşit de săptămână.

Premierul Iurie Leancă declara, în această săptămână, că Republica Moldova nu va ceda niciun milimetru din pământul care îi aparţine conform dreptului internaţional, făcând referire la regiunea transnistreană.

El a adăugat că integrarea europeană va crea premise mult mai bune pentru a creşte atractivitatea Chişinăului în raport cu cei de la Tiraspol şi, astfel, va ajuta la facilitarea reglementării conflictului transnistrean.

Iar liderul de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk, sugera că Transnistria se poate integra în Republica Moldova dacă ţara va fi în cadrul Federaţiei Ruse.

Conflictul este la nivel politic, însă între oameni acesta nu persistă. Este un gând desprins din discuţia cu Vera Ciuchitu, specialist în cadrul aparatului preşedintelui raionului Căuşeni, care spune că lumea nu se duşmăneşte.


Vera Ciuchitu: „Chiar dacă din fiecare localitate a raionului, au participat la conflictul armat toţi bărbaţii care erau în floarea vârstei, totuşi nu este ură între cetăţeni. Şi nu de aceea că noi ne uităm eroii noştri, nu de aceea că noi nu ţinem la actul de vitejie... Dar cetăţenii noştri sunt foarte înţelepţi şi înţeleg că nu a împuşcat cetăţean în cetăţean, dar a fost ordinul să o facă...”

Europa Liberă: Dar acum cu ce sentimente treceţi în partea stângă a Nistrului?

Vera Ciuchitu: „Trec cu o pregătire foarte bună, profesională, în partea cealaltă, deoarece sunt şi preşedinte al unei asociaţii obşteşti, Asociaţia Psihologilor „Tighina”. Avem beneficiari şi în Transnistria şi trec hotarul în Bender, şi în Tiraspol, cu o revoltă lăuntrică: de ce ar trebui eu să arăt actul de identitate, de ce ar trebui eu să completez această fişă de trecere a hotarului, dacă eu mă aflu la mine acasă? Acelaşi sentiment vreau să vă zic că îl au şi cetăţenii din Transnistria, deoarece, în cadrul unui proiect, în care am lucrat cu grupe de iniţiativă din Bender, Tiraspol, Parcani, tinerii care participau la instruire aici, în raionul Căuşeni, se revoltau de faptul că nu au putut să ajungă că şi-au uitat buletinul acasă, nu au putut să ajungă pentru că nu au reuşit să completeze fişa, au trebuit să se întoarcă înapoi că au pierdut această fişă. Este o umilinţă şi o violare a demnităţii noastre naţionale.”

Europa Liberă: Ce reacţii au localnicii, după ce liderul de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk, insistă pe ideea că trebuie să existe acest hotar administrativ care ar delimita cele două maluri?

Vera Ciuchitu: „Lumea nu o ia în consideraţie. Dacă se va încerca să se delimiteze hotarul, atunci va fi aceeaşi reacţie a cetăţenilor, care a fost în timpul conflictului armat. Deoarece se vor ridica cetăţenii ca să îşi apere integritatea statului. Noi şi aşa avem un petec de pământ, ţinem foarte mult la el...”

Europa Liberă: Ce reacţii ar trebui să aibă autorităţile de la Chişinău, guvernarea ţării?

Vera Ciuchitu: „Ştim că este un dialog, dar dacă în acest dialog doar o parte îşi apără interesele cetăţenilor, cealaltă parte apără nişte mofturi, cred că trebuie să fie o implicare mai mare a organismelor internaţionale. Şi poate că se vor găsi modalităţi ca să depăşim această criză. Eu înţeleg foarte bine că niciun conducător de ţară nu va ridica poporul la luptă... Se pune accent pe dialog.”

Europa Liberă: E un dosar greu, dosarul transnistrean. Sunt discuţii şi în Parlamentul Republicii Moldova despre situaţia din această zonă. Lumea ce aşteaptă din partea celor de sus să se mai facă?

Vera Ciuchitu: „Vreau să zic că instalarea acestor piloni sau restricţiile acestea de comunicare şi de deplasare lovesc nu doar în noi, lovesc şi în cetăţeanul de rând din Bender, din Tiraspol, care mizează foarte mult pe aceea că noi, până la urmă, vom fi o ţară comună. Se va reveni la acel dialog eficient şi la acea colaborare inclusiv economică. Cunosc foarte mulţi agenţi economici care s-au retras aici, în raionul Căuşeni, şi activează, şi aşteaptă nişte schimbări în care ei să fie, cu adevărat, legalizaţi în teritoriul nostru, dar să fie recunoscuţi şi acolo, în Tiraspol, şi în Bender, adică în Transnistria.”

Europa Liberă: Dar la un pahar de vorbă, simplul cetăţean mai discută despre acest conflict?

Vera Ciuchitu: „Nu se mai discută despre acest conflict şi nu se mai discută despre posibilitatea că s-ar mai găsi careva forţe care să ne despartă.”

Europa Liberă: Acţiunile domnului Şevciuk sunt susţinute de către populaţia din stânga Nistrului?

Vera Ciuchitu: „Acele organizaţii cu care noi colaborăm, acei are beneficiază de asistenţa noastră nu dau nicio valoare acestei intenţii a lui Şevciuk.”

Europa Liberă: Dar, pe fundalul acestui separatism, oricum se vede dezbinare: pro-autorităţi tirapolene, pro-autorităţi de la Chişinău, pro-Uniunea Europeană, pro-Uniunea Euroasiatică.

Vera Ciuchitu: „Cetăţeanul este preocupat de problemele pe care le are. Faptul că mai încearcă şi Şevciuk să mai spună ceva poate că este o revoltă a lui Şevciuk că pierde influenţa asupra cetăţenilor.”

Europa Liberă: Şi chiar credeţi că o pierde? Totuşi există un val de cetăţeni care merg să-şi ia şi cetăţenia aşa-zisei „rmn”, în speranţa că ar putea să beneficieze de o pensie mai mare, de anumite privilegii pentru serviciile pe care le achită.

Vera Ciuchitu: „Refugiul acesta cu o pensie în Transnistria, cu serviciu în Transnistria este o găselniţă pentru mulţi cetăţeni de a-şi soluţiona problema materială. Ca valoare pe această regiune nu pun de a fi cetăţean. Fiindcă, până la urmă, şi foarte mulţi cetăţeni din Transnistria au venit la noi, la Căuşeni, au depus jurământul, au primit cetăţenie, au primit buletin, au primit acte de identitate, se mândresc cu faptul că au şi cetăţenia Republicii Moldova. Prioritar pentru noi este să colaborăm în continuare şi să fim împreună. Şi niciodată nu zicem: „Voi, cei din Transnistria şi noi, cei din Moldova” , spunem: „Noi, cei din Moldova”. Dacă e să punem accent pe faptul că în Transnistria avem o armată străină care îşi mai încearcă armele, dacă mai împuşcă sau nu, cred că rolul Moscovei şi rolul Rusiei este foarte mare. Nu pot să zic categoric că iată ruşii sunt cotropitori, fiindcă, dacă vorbim despre intenţiile ruşilor, nu toţi politicienii care au venit din Rusia au făcut dezmăţ aici, la noi. Au fost doar unii.”

Europa Liberă: Bine, dar Moscova susţine regimul separatist.

Vera Ciuchitu: „Moscova susţine regimul separatist atâta timp cât aici, noi, în Moldova, îi dăm voie acestui regim separatist să existe.”

Europa Liberă: Dar ce înseamnă să nu-i dai voie?

Vera Ciuchitu: „Să nu luăm atitudine de toate intenţiile lor, să nu reacţionăm, totuşi ca să păstrăm acele relaţii de colaborare: cetăţean-cetăţean, organizaţie-organizaţie.”

Europa Liberă: Această reunificare a Republicii Moldova poate avea sorţi de izbândă, din moment ce guvernarea de la Chişinău zice că prioritatea numărul unu este integrarea europeană, iar administraţia de la Tiraspol zice că integrarea în Uniunea Euroasiatică ar fi avantajul cel mai mare pentru Moldova?

Vera Ciuchitu: „Acesta şi este mărul discordiei între politicieni, fiindcă nici politicienii de la Chişinău nu vor să piardă un partener şi un susţinător cum este Uniunea Europeană şi nici Transnistria care nu are nicio şansă să mai existe, dacă pierde susţinerea economică din Rusia.”


***

Veronica Ştefăniuc este director al Centrului pentru copii în situaţii de risc de la Varniţa, localitate aflată în imediata apropiere a Tighinei. A abandonat politica, în speranţa că în calitate de ONG-istă poate face mai mult bine pentru localnici.

Veronica Ştefăniuc: „Sunt preşedintele Asociaţiei de Femei din satul Varniţa. Împreună cu administraţia locală, primarul, cu echipa noastră din comunitate, noi am iniţiat multe proiecte. Cândva am fost consilier, dar, cinstit, nu mi-a plăcut mult în politică, am înţeles că ONG-ismul este mult mai atractiv. Avem foarte multe proiecte implementate, căutăm susţinere de la donatori, încercăm şi singuri să rezolvăm multe probleme. Suntem o comunitate unită şi mă mândresc că sunt varniţeancă, m-am născut aici, la Varniţa. Ne străduim să facem să le fie bine cetăţenilor şi e foarte bine să lucreze toţi în echipă. Chiar să luăm situaţia politică cu stânga Nistrului. Noi avem foarte mulţi prieteni la Bender, la Tiraspol, rude şi de naţionalitate rusă, şi ucraineană. Noi chiar şi până la război şi după război, tot timpul comunicăm, aveam colaborare. Deci nu s-a schimbat atitudinea. Clar că sunt oameni foarte înfocaţi, agresivi. Sunt şi din partea noastră, eu nu spun, sunt şi din partea stângă a Nistrului. Dar majoritatea oamenilor înţeleg că nu ne trebuie certuri, nu ne trebuie război. Scopurile de sus care sunt, mai ştiu, între ţările mari, care au aici nişte idei strategice mai mult, strategii militare – noi foarte bine înţelegem. Şi de aceea oamenii simpli, pur şi simplu, trebuie să comunice, trebuie să prietenească. Ne întâlnim la sărbători, comunicăm, colaborăm.”

Europa Liberă: Dar cu instituţiile Moldovei colaborarea o vedeţi?

Veronica Ştefăniuc: „Nu ştiu. Cam greu. A trecut prea mult timp şi, ştiţi, ca rana cu cicatrice: cu cât e mai proaspătă rana, mai repede se poate de cicatrizat. Dacă au crescut deja şi generaţii, vă închipuiţi, peste 20 de ani... S-ar putea hotărî şi aceeaşi federaţie, eu nu ştiu, dar totuşi sperăm să fie o Moldovă, deşi e mai greu. Eu vă spun, a crescut o generaţie care nici nu-şi închipuie altceva.”

Europa Liberă: Şi acum a devenit mai pronunţată şi această opţiune: regiunea din stânga Nistrului ar opta mai mult pentru Uniunea Euroastiatică, autorităţile de la Chişinău insistă să ducă, totuşi, Republica Moldova pe acest drum european.

Veronica Ştefăniuc: „Nu e secret că Transnistria este susţină de Rusia şi multă lume lucrează acolo, foarte multe instituţii, chiar de învăţământ, filiale ale Moscovei, Sankt Petersburgului sunt deschise la noi în centrul administrativ. Da, ruşii susţin toate acestea, susţin şi pensionarii şi sunt foarte multe pachete sociale. Atractivitatea, doar în ce e? În pachetele acestea sociale, pe care le primesc.”

Europa Liberă: Şi din moment ce unul e cu ochiul la făină, altul cu un ochi la slănină, această reintegrare devine mai problematică.

Veronica Ştefăniuc: „Da. Dar sperăm. Noi ştim şi nişte exemple de la alte ţări, de exemplu, Ciprul, care a avut aşa zone, dar au fost integraţi. Statul trebuie să garanteze securitatea la hotarele acestea, aşa-zisele hotare. Toată lumea inteligentă care cunoaşte, doreşte integrarea europeană, înţelege că aceasta este o schimbare. Clar că noi suntem o ţară şi o republică.”

Europa Liberă: Şi la ce vă gândiţi? Unde să meargă Moldova?

Veronica Ştefăniuc: „Multă populaţie de aici, mai ales, cei care lucrează în Rusia, clar că cetăţenii de la Tiraspol tind mai mult spre Rusia, dar tineretul, persoanele care lucrează sau copii care învaţă peste hotare, dorim o direcţie pro-eropeană şi sperăm la aceasta.”

Europa Liberă: Vector pro-european înseamnă o viaţă mai bună la Varniţa? Cum înţelegeţi acest lucru?

Veronica Ştefăniuc: „Schimbări înspre bine din toate punctele de vedere, şi pentru tineret, şi crearea locurilor noi de muncă, dezvoltarea diferitelor programe, susţinerea agenţilor economici locali, deci îmbunătăţirea infrastructurii sociale. Adică, să se ridice nivelul de trai al populaţiei nu numai la Varniţa, chiar şi în Moldova. Dorim şi noi ca conducerea noastră, cât de cât, politica care se va duce să fie, în primul rând, bine pentru cetăţeni, adică să se întoarcă mai mult cu faţa la cetăţenii aceştia care au rămas în ţară şi se străduiesc, cât de cât, aceeaşi bugetari care au rămas şi ţin piept, să creeze locuri noi de muncă ca să se întoarcă părinţii înapoi. Noi avem foarte mulţi părinţi plecaţi peste hotare şi, practic, copiii sunt educaţi de bunei şi de profesorii care au rămas aici, în comunitate, dar e foarte greu. Adică, noi am vrea să fie mai mare atenţie pentru acei care au rămas în ţară şi se străduiesc, adică patrioţi care se străduiesc şi fac lucruri bune. Îmi pare foarte rău că în presă mai mult se discută probleme, dar noi avem şi lucruri foarte frumoase făcute, multe proiecte. Chiar şi la noi în Varniţa, puteţi să vedeţi, este liceu, grădiniţă, avem un parteneriat foarte bun la nivel de comunitate. Pentru Zona de Securitate se face mult. Poate nu atât cât noi dorim şi poate nu cu paşii cei care îi dorim, dar totuşi se face mult. Sunt programe, în special, în satul Varniţa pentru cetăţenii noştri, dar şi pentru cetăţenii din stânga Nistrului, care vin la noi. În Varniţa avem servicii în special pentru cetăţenii din stânga Nistrului: aceeaşi secţie de paşapoarte, aceeaşi CNAM, adică pentru asigurarea în medicină care îi deservesc, acelaşi centru de medicină al nostru, de sănătate, deci, deserveşte populaţia care are poliţă de asigurare. Deci ei beneficiază, ca orişice cetăţean al Republicii Moldova, de serviciile acordate. Copiii sunt primiţi la şcoală, la grădiniţă fără probleme. Avem mulţi copii din Bender care doresc să studieze după programa Republicii Moldova şi vin la noi la liceu, la grădiniţă avem copii.”

***

Cercetările sociologice făcute, în ultimul timp, arată că moldovenii nu sunt interesaţi de problema transnistreană, un subiect care nu se află în topul priorităţilor lor. Iată cum explică acest lucru jurnalistul Victor Cobăsneanu, redactorul-şef al săptămânalului „Observatorul de nord”, care apare la Soroca, localitate situată chiar pe malul Nistrului.

Victor Cobăsneanu: „Nu este o prioritate. Şi vor veni timpurile, când cineva din noi va spune că mai bine era pe timpul lui Smirnov decât pe timpul lui Şevciuk. Smirnov era, să spunem aşa, un duşman declarat, ştiam că aici suntem noi, acolo este Smirnov cu banda lui. Acuma, chipurile, în Transnistria nu este bandă, este conducere cu domnul Şevciuk în frunte. Dar situaţia nu s-a schimbat absolut deloc şi nu cred că se va schimba. În Transnistria s-a născut şi a crescut o generaţie întreagă de oameni care au fost educaţi în spiritul că peste Nistru trăiesc duşmanii. Şi ei consideră Republica Moldova ca o ţară aparte şi nu, pur şi simplu, un vecin, dar un vecin periculos, un vecin la care trebuie să-i întorci nu faţa, dar spatele.”

Europa Liberă: Şi ce e de făcut?

Victor Cobăsneanu: „Nimic nu este de făcut decât de pus graniţa pe Nistru. Dar şi aici avem probleme: rămânem cu Benderul (Tighina), cu multe sate, nu ştiu... Chiar mă gândesc că unica ieşire din situaţie ar fi ca Republica Moldova, inclusiv Transnistria, să fie primită în Uniunea Europeană. Numai astfel graniţele vor deveni străvezii şi conflictul va fi rezolvat. Altfel eu nu văd...”

Europa Liberă: Domnule Cobăsneanu, în aceşti 21 de ani de la proclamarea independenţei Republicii Moldova, cum a fost mediatizat în presă subiectul ce ţine de reglementarea conflictului transnistrean?

Victor Cobăsneanu: „A fost oglindit periodic, despre nişte întâlniri bilaterale sau în formatul „5+2”, fără niciun rezultat, pentru a mima o activitate a Ministerului cu pricina sau a părţilor implicate în conflict. Şi vreau să spun că fraţii noştri ziarişti fac o greşeală foarte şi foarte gravă, spunând că la Tiraspol sau la Chişinău au avut loc întâlniri dintre Republica Moldova şi Transnistria. Nu este corectă exprimarea. Au avut loc întâlniri între oficiali de la Chişinău şi de la Tiraspol, în cel mai bun caz, dar numai nu din Republica Moldova şi Transnistria. Nimeni nu a recunoscut Transnistria şi nu avem noi dreptul, ziariştii, să o recunoaştem.”

Europa Liberă: În afară de aspectul politic, alte probleme sunt abordate de către jurnalişti? Ce aspecte ar trebui să fie în vizorul mass-mediei, când vorbim despre relaţia dintre Chişinău şi Tiraspol?

Victor Cobăsneanu: „Aşa-zisa diplomaţie populară, adică la nivel de cetăţeni. Acolo unde politicienii sunt neputincioşi, acolo îşi poate spune cuvântul omul simplu.”

Europa Liberă: Credeţi că lumea de acolo e dată uitării?

Victor Cobăsneanu: „Am spus-o şi eu, de dragul spusului, că diplomaţia populară. Dar nici cetăţenii de pe partea dreaptă, nici din stânga Nistrului nu doresc această unire, fiindcă această unire ne va da bătaie de cap încă pentru mulţi, mulţi ani înainte.”

Europa Liberă: Ce înseamnă bătaie de cap?

Victor Cobăsneanu: „Am trăit cu o ideologie la Tiraspol şi acuma să-mi schimb ideologia cu Chişinăul şi invers... Eu mă tem că o eventuală unire va însemna nu moldovenizarea Transnistriei, ci invers: transnistrizarea Moldovei. Şi decât această transnistrizare, mai bine rămânem şi noi la nivelul zero. Dar problema poate fi rezolvată numai atunci când în Uniunea Europeană va intra Republica Moldova cu regiunea transnistreană.”

Europa Liberă: Când aţi fost ultima dată în regiune?

Victor Cobăsneanu: „Am fost la Camenca. Am avut impresia că am nimerit în Uniunea Sovietică. Exact ca în Uniunea Sovietică: drapele, autobuze de acelea vechi, galbene, oamenii cu mentalitate rămasă acolo, în anii ’60-’70. Adică eu nu îmi închipui să trăiască în condiţiile, cum n-ar fi Moldova, malul drept, dar nu cred că transnistrenii se vor acomoda vreodată.”

Europa Liberă: Partea dreaptă a Nistrului este atractivă pentru cetăţeanul din stânga Nistrului?

Victor Cobăsneanu: „Poate să fie atractivă politica statului.”

Europa Liberă: Dar vedeţi şansa reintegrării Republicii Moldova?

Victor Cobăsneanu: „Nu, această şansă, eu, un om simplu, nu o văd, dar nu o văd nici oamenii de sus, de la Chişinău, nemaivorbind despre acei de la Tiraspol. Acuma am înţeles că ei vor să introducă rubla rusească ca monedă naţională a Transnistriei. Deputaţii ruşi vin la Tiraspol cum doresc şi când doresc, fără ca Chişinăul să ştie.”

Europa Liberă: Pentru că Soroca e la o aruncătură de băţ de Ucraina, Ucraina poate interveni ca această problemă să aibă şi rezolvare?

Victor Cobăsneanu: „Am văzut un film documentar despre puterea de la Kiev: acolo e mai ceva decât la noi. Şi nu consider că rusofonii, rusofilii vor fi vreodată de partea noastră. Ucrainenii tot vor fi de partea Transnistriei. Şi, în general, în toată istoria, moldovenii, românii niciodată nu au avut sprijin. Tot timpul au fost de unii singuri. Şi a crede că astăzi Ucraina ne va întinde o mână de ajutor este, cel puţin, eu ştiu, o iluzie deşartă. Noi suntem foarte mici. Pentru Uniunea Europeană integrarea Moldovei nu costă nimic, inclusiv dacă spunem de bani şi dacă spunem de oameni. Noi suntem mai puţin decât o picătură în mare.”

***

Recent s-a împlinit un an şi jumătate de când Evgheni Şevciuk şi echipa sa au preluat puterea în regiunea de est a Republicii Moldova. Înlocuindu-l pe Igor Smirnov în fruntea administraţiei de la Tiraspol, noul lider a promis, între altele, să stopeze declinul economic, să restabilească respectul faţă de lege, să extindă libertăţile individuale. Ce i-a reuşit şi ce nu i-a reuşit, până acum, Europa Liberă a căutat să afle de la mai mulţi locuitori din Tiraspol şi Bender.


– „Обещания которые были произведены Шевчуком они на самом деле не осуществлены. Ужесточились меры, подняты налоги. Я, как владелец бизнеса, у меня фирма коммерческая, налоги достаточно высоки, то есть малому предпринимательству и предпринимательству среднего уровня очень тяжело у нас развиваться. Пока нам очень, очень тяжело. И те обещания, которые нам выдавались, к сожалению, не видим.”

– „Мне не нравится вот этот новый закон о пересечении границ для россиян и украинцев. Я к ним отношусь как раз. И мне бы хотелось чтоб наша власть эту проблему решила. Для меня вот это важно. Зачем закрыли социальный форум? Откройте назад. Потому что это не есть метод. Бороться с чем то, зачем? Пусть все будет открыто и гласно.”

– „Меня все устраивает. Ухудшений не вижу. А то что человек старается, трудится, я это вижу.”

– „Честно я не вижу никаких особых изменений. Нет уверенности в будущем. То есть видно что это не мнение одного человека. Многие люди, даже в соцсетях, очень негативно относятся к нашему новому правительству. То есть идут одни разговоры только, а действий особых никаких нет. У нас по новостям все всегда хорошо, у нас какие то праздники, у нас какие то концерты, наш уважаемый Евгений Васильевич, он везде есть, но тем не менее на рабочем месте, мне кажется, вот именно по факту ничего не происходит. Одни только обещания не более того.”

– „Хотелось бы по больше власти народу, если честно, открытой демократии, активного студенчества по больше.”