Cum să aline un puțin dorul de părinţi al micuţilor rămaşi singuri acasă şi invers, s-a întrebat la un moment dat o româncă stabilită de mai mulţi ani la Milano, Italia. Rezultatul a fost un proiect, numit „Te iubeşte mama”, care se desfăşoară de mai mulţi ani şi care s-a soldat cu crearea în România şi Italia a unei răspândite reţele de biblioteci publice care pun la dispoziţia copiilor şi părinţilor internet gratuit pentru comunicarea online. Discutăm în această dimineaţă cu iniţiatoarea şi însufleţitoarea proiectului, Silvia Dumitrache, despre posibilitatea extinderii lui şi în Republica Moldova.
Silvia Dumitrache: „Este un proiect de comunicare online între membrii de familie. Dorim să oferim susţinere pentru rolul parental la distanţă. Dorim să diminuăm împreună cazurile sociale din România, din Moldova, de unde există dorinţa de comunicare şi de implementare a proiectului care se numeşte „Te iubeşte mama”. El se numeşte aşa pentru că toate mamele îşi iubesc copii – de aproape, de la distanţă – poate unele dintre ele nu au posibilitatea să o spună atât de des sau nu ştiu cum să o facă...”
Europa Liberă: Cum le ajutaţi?
Silvia Dumitrache: „Se pot pune în legătură audiovizuală prin facebook, skype, messenger sau ce au ele la îndemână. Ne dorim acum să lucrăm la o hartă a spaţiilor wi-fi din oraşele din Italia unde se pot pune în legătură independent de asociaţii care au sau nu au sediu ca să se pună în legătură prin skype şi dacă au un telefon se pot pune în legătură audiovizuală cu copii de acasă şi le facilităm această comunicare activă, care oferă şi transmiterea sentimentelor, nu numai o comunicare prin telefon.
De asemenea, de la Milano, tot online avem o publicaţie cu oferte de lucru, putem oferi consultanţă gratuită legale pentru diverse probleme care se pot ivi. Şi toate le avem gratuit pentru că colaborăm cu diferite structuri care şi de primăria oraşului Milano.”
Europa Liberă: Cât de extins în acest moment este acest spaţiu virtual pe care îl oferiţi cum ar veni gratuit acestor mame?
Silvia Dumitrache: „În 2011 am pornit cu proiectul „Te iubeşte mama”. Mai întâi ca o cauză pe facebook. Am pornit cu 3 persoane, acum suntem 10 mii 300. Am avut colaborare şi avem parteneri în România programul Biblionet al fundaţiei IREX, care oferă aparatură, calculatoare bibliotecilor publice din România, iar acum şi celor din Republica Moldova unde programul se numeşte Novoteca.
Bibliotecile trebuie să achite un abonament anual pentru posibilitatea de navigare în internet. În România sunt mai mult de 2500 de biblioteci, dar nu toate fac însă parte din proiectul pilot. Sunt cinci regiuni în România, biblioteci regionale cu bibliotecile satelit. Iar în Milano, din păcate, nu sunt decât două biblioteci de cartier, pentru că nu avem decât susţinerea noastră de suflet.”
Europa Liberă: La modul simplu proiectul Dvs. ar însemna că faceţi efort ca să creaţi nişte spaţii unde pot veni mamele, copii şi părinţii şi lua legătura între ei…
Silvia Dumitrache: „Exact. Pentru cine nu are posibilitatea să se deplaseze la o biserică care are un calculator cu cameră video. Pentru cine nu are
Europa Liberă: Credeţi că e un proiect care ar putea fi repliat în R. Moldova, exact cum funcţionează în România?
Silvia Dumitrache: „Absolut. El a pornit mai întâi în Ucraina, se numea Biblionist. A apărut după aceea şi s-a dezvoltat pe perioada de trei ani şi jumătate ca Biblionet în România. După aceea a trecut de curând, în decembrie în R. Moldova şi se numeşte Novoteca.”
Europa Liberă: De ce faceţi asta?
Silvia Dumitrache: „De când am început să desfăşurăm acest program şi până acum, timp de doi ani şi jumătate, am aflat lucruri pe care noi îl bănuiam, dar acum l-am certificat, că este vitală comunicarea cu mama. Este foarte important rolul tatălui, evident, nu diminuăm în nici un fel această importanţă, dar vitală este comunicarea şi legătura cu mama. Iar copii cresc şi cu dragoste, nu numai cu bani.”
Europa Liberă: Cunoaştem cazuri de copii care rămân acasă, nu sunt înţeleşi de cei cu care rămân, le lipseşte această comunicare cu mama, se ajunge până la suicid… Cum se poate interveni?
Silvia Dumitrache: „Prin politici de prevenţie. Dar astea sunt politici sociale de stat. Prin şcoli, mai ales prin
Este o cumplită violenţă să separi un copil de mamă...
Se ştie şi este foarte important că şi în Republica Moldova, şi în România există programe foarte importante şi interesante care se desfăşoară acum. Nu s-a pus din păcate niciodată accent pe susţinerea rolului parental la distanţă, şi pe susţinerea mamei. Pentru că se cunoaşte, se ştie bine de acasă, din familie, că dacă o mamă este fericită, copilul, oricât de sărac ar fi, este fericit. Dacă mama este bogată, dar nefericită, suferă din diverse motive, şi copilul ei va suferi. Aşa încât este importantă susţinerea copiilor noştri acasă: în România, în Moldova.
Dar este o investiţie nefinalizată, nu vreau să spun inutilă, fără susţinerea mamelor acolo unde se află. Pentru că nimeni nu ştie mai bine decât o mamă de ce pleacă, cum trăieşte. Nu ştie nimeni pentru că ea nu are voie să se plângă, pentru că ea trebuie să fie tare pentru familie. Femeile acestea trebuie ajutate. Oricum: prin spaţii de socializare, prin oferirea posibilităţii de a se descărca, de a-şi spune păsul nu neapărat copiilor pe care îi responsabilizează prin aceste mărturisiri.”
Europa Liberă: Un aspect pe care aş vrea să-l discutăm porneşte de la nişte realităţi moldoveneşti poate: copii aceştia care au părinţi peste hotare în majoritatea cazurilor au un calculator, au internet acasă. Ce vă faceţi să credeţi că ar fi necesar să existe şi un spaţiu unde ar putea să vină gratuit să facă aceasta – să comunice cu părinţii?
Silvia Dumitrache: „Nu toţi copii au această posibilitate. În nordul României şi în Moldova sunt zone de o sărăcie alarmantă, unde abandonul şcolar este foarte accentuat, unde copii nu mai merg la şcoală pentru că au în grijă fraţi şi surori mai mici, întrucât părinţii sau mama sunt plecaţi în străinătate. Unii dintre ei, dacă au un calculator acasă, se joacă la el. Pentru că a plăti un abonament la internet nu toţi îşi permit.
Pe de altă parte, mamele lor nici nu ştiu de acest proiect, nici nu au de unde să-l acceseze din străinătate, nu au libertatea de a ieşi din casă la orice oră şi cred că ar trebui în nici un caz judecate, ci ajutate. Cum spuneam mai devreme: a fi părinte este o meserie îngrozitor de grea. Când te afli însă la ananghie, la necaz, cu atât mai mult ai nevoie de multă dragoste, şi de o parte, şi de alta.”
