Proiectul strategiei de educaţie naţională până în 2020 este dezbătut public. Valentina Ursu a discutat cu profesorul de la Brătuleni, Andrei Ciobanu, care 25 de ani a fost directorul scolii din sat.
Europa Liberă: Se face azi carte aici, în mediul rural, suflul reformei ajunge? Cum înţelegeţi reforma din educaţie, cu bune, cu rele?
Andrei Ciobanu: „Se încearcă a face carte.”
Europa Liberă: De ce ziceţi se încearcă?
Andrei Ciobanu: „Fiindcă nu întotdeauna se reuşeşte. Rezultatele nu pot să-i bucure pe pedagogi, vedem rezultatele anul acesta de la bacalaureat. Realitatea este aceasta pe care am văzut-o anul acesta. Poate e şi mai tristă puţin, dar este o realitate care trebuie să frământe cadrele didactice, în genere, întreaga societate.”
Europa Liberă: Se cumpărau notele?
Andrei Ciobanu: „Cerinţele erau mai puţin stricte. Şi, în condiţiile acestea, când şi pedagogul lasă de la sine, când părintele e interesat copilul lui să aibă note mari, când elevii ştiu că la examenul care îi aşteaptă va fi posibil să copieze, tendinţa este: oricum ar fi, totdeauna voi lua examenele, voi avea un document şi voi fi în rând cu ceilalţi. Eu susţin reforma în privinţa ridicării nivelului de cerinţe faţă de elevi, este una corectă. Socot că s-au făcut mari greşeli atunci când în fiecare sat s-a deschis câte un liceu care nu avea copii, care nu avea cadrele necesare. Lucrurile acestea au dăunat extrem de mult învăţământului din 2003-2004. Nivelul de cunoştinţe ale elevilor a scăzut mult. Aceasta este o problemă a societăţii şi vina o poartă chiar şi acele partide care s-au aflat la guvernare, au încercat să includă politicul în şcoli şi lucrul acesta s-a răsfrânt negativ asupra sistemului de învăţământ.”
Europa Liberă: Dar cât e de păgubos că totuşi politicul a pătruns în instituţia şcolară?
Andrei Ciobanu: „E păgubos, pentru că deschiderea liceelor în fiecare sat a fost o decizie politică, nu a fost una necesară. Exista o lege a învăţământului care prevedea că se deschid licee acolo unde sunt copii pentru două clase, dar liceele de la sate majoritatea erau cu o singură clasă, care avea şi câte 18-19 copii. Atunci nu exista nivelul real, nivelul umanitar, erau toţi la grămadă. Şi lucrul acesta, fără doar şi poate, s-a răsfrânt negativ. Eu îmi amintesc cum erau cândva examenele, cum se primea la liceu elevul. Erau două sesiuni de susţinere a examenelor, erau cerinţe ca elevul să devină licean. Şi acuma îi primeau pe toţi, absolut pe toţi, chiar şi pe acei care aveau poate o notă de 4, se mai pretindea că a fost susţinută restanţa şi era primit în liceu. Acest lucru, se înţelege că a dăunat. Dacă vom privi rezultatele obţinute de licee, nu cunosc situaţia în toată republica, dar în raion cel mai bun liceu este cel format clasic, liceul „Boris Cazacu”, şi rezultatele lui se deosebesc de celelalte.”
Europa Liberă: La Nisproeni, aici.
Andrei Ciobanu: „La Nisporeni, da. De aceea eu consider că aceasta a dăunat mult sistemului de învăţământ, s-a scăzut nivelul de cerinţe şi, în rezultat, şi nivelul de cunoştinţe.”
Europa Liberă: Acuma aceste multe şi mari reproşuri care i se aduc Ministerului Educaţiei precum că a purces la adevăratele optimizări şi vedem chiar şi blesteme: lumea nu îşi poate închipui un sat să rămână fără şcoală, dacă nu există şcoală în localitate, înseamnă că localitatea nu are viitor.
Andrei Ciobanu: „Trecerea la sistemul de finanţare după numărul de copii este corectă. În perioada când am fost director, eu am luptat pentru lucrul acesta mult cu consiliul local.”
Europa Liberă: Cât timp aţi fost director?
Andrei Ciobanu: „Din 1984 până în 2011, a fost o perioadă de timp şi am luptat mult pentru ca finanţele destinate şcolii să ajungă la şcoală, să nu se oprească la primărie, la consiliul local şi să fie folosite în altă parte şi, până la urmă, am reuşit. Iar după ce eu am reuşit aici, pe loc, s-a introdus sistemul acesta nou de finanţare, sunt întru totul adeptul acestuia. Da, parcă apare o problemă legate de faptul că se închid şcolile. Şi atunci cadrele didactice erau revoltate că în unele şcoli se lucrează cu 4 copii, iar rezultatele nu se deosebesc cu nimic de clasele unde sunt 30 de copii şi de aceea, dacă este deplasarea copiilor organizată bine, dacă este transport, dacă este reparat drumul, părinţii nu trebuie să-şi facă probleme. Observ că la noi, unde vin copiii din satul Cârneşti, deocamdată nu au apărut astfel de probleme, părinţii au fost înţelegători, copiii frecventează şcoala, se simt bine în colectivul nostru.”
Europa Liberă: Deci au fost comasate şi aici două instituţii?
Andrei Ciobanu: „Da. S-a închis gimnaziul din satul Cârneşti, la distanţă de 3 km de noi, care avea 50 şi ceva de copii, e drept că acolo a rămas şcoala primară, iar restul copiilor frecventează liceul aici şi s-au încadrat destul de bine.”
Europa Liberă: Dar şi aici nu e liceu, e gimnaziu.
Andrei Ciobanu: „Gimnaziu, da. Copiilor le este bine.”
Europa Liberă: Dar studiile liceale unde şi le fac?
Europa Liberă: Profesorii sunt reticenţi, atunci când e vorba de schimbări, de modernizare.
Andrei Ciobanu: „Pedagogii au trăit atâtea reforme, încât la cuvântul „reforme”, le apare un fel de repulsie faţă de toate reformele acestea. Am observat de multe ori că reformele s-au făcut de dragul cuiva, de acolo, de sus. Probabil, sunt anumite interese pentru a face aceste reforme care nu sunt duse niciodată la sfârşit. Reforma de astăzi, trecerea la salarizarea per copil va da rezultate atunci, când banii care se duc în şcoli vor ajunge tot la copii, fiindcă există un alt pericol, aceşti bani să se cheltuie tot în şcoala respectivă, dar pentru alte necesităţi, pentru a mai angaja nişte lucrători, pentru...”
Europa Liberă: ...a cumpăra perdele...
Andrei Ciobanu: „Da, şi în felul acesta banii nu ajung la copil, dar ar trebui aici o reglementare a Ministerului Educaţiei, ca să fie prevăzut un anumit procent din ceea ce ajunge în şcoală pentru lucrurile gospodăreşti şi ce procent să meargă direct în procesul educaţional. Altfel, se poate întâmpla totul să rămână pe vechi, adică cât s-a cheltuit pentru educaţie în trecut se va cheltui şi în viitor, cu toate schimbările acestea.”
Europa Liberă: Pregătirea profesorilor e cea de care are nevoie copilul de astăzi?
Andrei Ciobanu: „Pregătirea profesorilor este, de asemenea, o problemă.”
Europa Liberă: Un profesor care a predat istoria pe timpul URSS-ului are şi astăzi ore de istorie.
Andrei Ciobanu: „Dacă munceşte asupra lui.”
Europa Liberă: Dar când, dacă el este nevoit uneori să meargă cu sapa la cotă sau îl găsim la coada vacii?
Andrei Ciobanu: „Cel ce doreşte găseşte timp. Există posibilităţi alternative de studiu, există internet. În şcoală se încearcă a aduce cadre noi, mai tinere. Dacă există cadrul tânăr, i se dă avantaje şi aceasta e bine. Dar e clar: cadrele tinere trebuie să muncească mult. Este de asemenea o problemă, la fel ca şi atestarea cadrelor didactice, care există, de acum de ani buni de zile, dar şi aici a apărut mult formalism. Nu întotdeauna gradul didactic vorbeşte despre competenţa profesorului şi rezultatele lui nu întotdeauna se deosebesc de rezultatele unui profesor care nu are grad didactic. Dar problema aceasta este complexă fiindcă se cer schimbări şi în activitatea instituţiilor pedagogice şi a cadrelor de aici, de pe loc, a managerilor şcolari. E o muncă asiduă pentru perfecţionare.”
Europa Liberă: E greu să motivezi astăzi copilul să facă carte?
Andrei Ciobanu: „Da, e foarte greu. Ca să-l motivezi, el trebuie să vadă exemple în societate. Astăzi cunoştinţele omului nu sunt atât de apreciate în societatea noastră.”
Europa Liberă: Mai degrabă e admirat cel care e şmecher, care prin mişmaşuri obţine orice.
Andrei Ciobanu: „E şi mai simplu. Tinerii astăzi pleacă pe 1-2 ani la Moscova, în ţările din Europa, se întorc, îşi procură maşini, îşi procură lucrurile de care au nevoie.”
Europa Liberă: Deci contează banul şi nu cunoştinţele?
Andrei Ciobanu: „La prima vedere da. Avem copii care merg pe linia cărţii, dar se realizează mult mai greu. Au nevoie de o perioadă mult mai îndelungată. E nevoie de participarea societăţii pentru a schimba acest lucru, mentalitatea. În alte ţări studenţii deja ştiu unde vor pleca să lucreze, vin cadrele din economie şi caută studenţi cu cunoştinţe profunde. La noi situaţia este puţin diferită. Absolveşte universitatea, încearcă să se afirme într-o direcţie, în alta şi e nevoit să plece iar peste hotare, să îşi caute de lucru. Asta e. Banul, oricât l-am dispreţui, fără dânsul nu se poate în societatea de astăzi.”
Europa Liberă: Înţeleg că în privinţa viitorului şcolii rămâneţi optimist?
Andrei Ciobanu: „Da, trebuie să rămânem optimişti, şcoala este o bază care pregăteşte societatea. Dar se cere şi concursul societăţii la schimbarea şcolii, se cere înţelegerea, se cere consensul tuturor actorilor de la conducerea ţării, fiindcă, dacă vom merge azi într-o direcţie, mâine în alta, lucrul acesta numai descurajează. Ca să avem rezultate, reforma trebuie implementată până la capăt, altfel, nici rezultate nu vor fi.”
Europa Liberă: Şi dacă în Parlament cei care au constituit coaliţia de guvernare au o părere, opoziţia are altă părere? Şi atunci, dacă se ajunge la alegeri şi se succed iarăşi guvernările şi se vine cu alte viziuni?
Andrei Ciobanu: „Înseamnă că vom stagna şi în învăţământ, ca şi în multe alte privinţe în societate. Putem să deschidem astăzi licee în fiecare sat. Ce va da aceasta? Nimic. Vor ieşi copiii cu diplome de licean, dar fără cunoştinţe. Cui îi trebuie acest lucru?”
Europa Liberă: Şi ar fi păcatul mai mare.
Andrei Ciobanu: „Ar fi păcatul mult mai mare. Trebuie implicate mai activ colectivele pedagogice, societatea, părinţii, pentru a înţelege lucrul acesta, în primul rând, şi a realiza reforma până la capăt.”
