Scriitor, istoric, fost disident și unul dintre cei mai de vază jurnaliști din Polonia, Adam Michnik reprezintă simbolul luptei împotriva comunismului din Europa Centrală și de Est. Un luptător activ pentru drepturile omului, Adam Michnik a fost încarcerat de către regimul comunist polonez de cîteva ori în perioada anilor 1968 – 1986.
Michnik a jucat un rol foarte important în cadrul mișcării anti-comuniste poloneze conduse de Solidaritatea. În anul 1989, cînd au avut loc tratativele dintre Partidul Comunist polonez și opoziția anti-comunistă, condusă de Lech Wałęsa, Michnik a fost consilierul Comitetului de Coordonare al așa-numitei Mese Rotunde, unde au avut loc tratative dintre comuniștii aflați la putere și opoziție. Ca urmare a acestor tratative, în Polonia au fost organizate primele alegeri semi-democratice de după instaurarea socialismului. În urma acestor alegeri, opoziția anti-comunistă, reprezentată de Solidaritatea, a cîștigat 99 din cele 100 locuri din Senat, Camera Superioară a Parlamentului polonez. Din spusele lui Michnik însuși, această victorie a reprezentat delegitimizarea completă a regimului comunist de la Varșovia. Adam Michnik a devenit astfel deputat ales în Parlament. Actualmente, este redactor-șef al celui mai mare cotidian din Europa Centrală și de Est: Gazeta Wyborcza (Gazeta Alegătorului).
Într-o vizită recentă la Universitatea Rutgers din Statele Unite, Adam Michnik a vorbit studenților și profesorilor în cadrul unui eveniment organizat de Facultatea de Științe Politice, despre intensificarea mișcării de extremă dreaptă în Europa.
Atitudini ostile față de evrei, față de minoritatea romă și imigranți, sentimente naționaliste – sunt doar cîteva din manifestările mișcării de extremă dreaptă din Europa. Evoluțiile recente din mai multe țări europene amintesc despre pericolul acestei mișcări.
Purtînd sandale din cauciuc, îmbrăcat în camașă în carouri și cu țigara-i mentolată în mînă, Adam Michnik ne-a vorbit despre cauzele intensificării mișcării de extremă dreaptă în Europa și despre acțiunile care ar opri răspîndirea ei printre Europeni.
Adam Michnik: „Azi ne uităm la Europa Centrală și de Est, precum și la Europa de Vest cu o anumită frică. Ceva nou se întîmplă acolo, ca și cum toți demonii ar fi reînviat. Ca de obicei, cînd au loc revolte sociale, proiecte extremiste și radicale își fac apariția. Pe de o parte avem criză economică în Europa de Vest, precum și dificultățile de a accepta imigranții islamici în aceste țări democratice, iar pe de altă parte avem tendințe separatiste. Pe de o parte avem integrare europeană, iar pe de altă parte avem tendințe separatiste: Scoția, Catalonia, Belgia.”
Michnik spune că tendințele naționalist-extremiste care caracterizează unele din țările Europei de azi își au începutul în mișcările anti-comuniste din Europa de Est. Oamenii din fostele țări socialiste au fost copleșiți de valul de democrație și libertate, care a urmat după căderea Uniunii Sovietice.
Adam Michnik: „Nouă ne era frică de faptul că odată cu explozia de libertate, va avea loc, de asemenea, o explozie de sentimente naționaliste. Observam cu atenție evenimentele din Iugoslavia. Am văzut că o anumită parte a elitei comuniste a schimbat ideologia comunistă pe ideologia etnico-șovinistă. Exemplul clasic în acest sens îl reprezintă fostul lider iugoslav Slobodan Milosevic.”
Potrivit lui Michnik, naționalismul etnic este cel mai avansat stadiu al comunismului. Această „otravă” a ideologiei naționaliste a fost răspîndită de către liderii comuniști care părăseau ideologia comunistă și o îmbrățișau pe cea etnico-șovinistă.
Adam Michnik: „Șovinismul are două caracteristici similare cu comunismul: în primul rînd este anti-democratic și autoritar, și în al doilea rînd a făcut loc pentru nechibzuință. Dacă oferi răspunsuri simple întrebărilor celor mai complicate, este foarte ușor să trăiești!”
Michnik spune că după căderea Cortinei de Fier, în țările Europei Centrale și de Est au reînviat amintirile conflictelor istorice de la granițe, a problemelor minorităților naționale. În Cehoslovacia, spre exemplu, oamenii se întrebau: pe ce principii ar trebui să fie bazată identitatea țării: pe principii etnice sau civice? Principiul identității etnice a prevalat și Cehoslovacia s-a despărțit în Cehia și Slovacia. În Ungaria, a revenit complexul Trianon-ului: ca rezultat al Tratatului de la Trianon, semnat la sfîrșitul primul război mondial, Ungaria a pierdut teritorii, unde pînă în prezent locuiesc un număr important de minorități maghiare: Transilvania și Slovacia. În Polonia, oamenii au început să se concentreze pe conflictele tradiționale dintre polonezi și lituanieni, polonezi și ucraineni, precum și dintre polonezi și evrei.
Adam Michnik: „Și toate aceste lucruri se întîmplă în contextul unor mari schimbări politice și economice. Privatizarea a creat, întotdeauna, o clasă a criminalilor; inegalitățile sociale s-au acutizat. În timpul comunismului, inegalitățile sociale erau ascunse. Acum, însă, ele au devenit vizibile. Au apărut milionari, dar și șomeri.”
Oamenii au început să caute țapi-ispășitori pentru dificultățile financiare prin care treceau. Negocierile de aderare la Uniunea Europeană au disciplinat multe din aceste țări din Europa Centrală și de Est. Din păcate, însă, spune Michnik, după ce au devenit membre UE, un nou fenomen a luat naștere: euroscepticismul. Străinii sunt învinuiți pentru criza economică prin care trec acum țările lor. Demonstrații stradale cu sloganul: „Ieri Moscova, astăzi Bruxelles” nu mai sunt o noutate.
Adam Michnik: „De ce am aderat la UE? Pentru ca nemții să cumpere totul din Polonia! Este foarte greu să le explici polonezilor că nu este chiar atît de convenabil pentru Germania să cumpere Polonia. În Ungaria am asistat la o isterie colectivă. Ungaria a fost lider în 1989: cea mai dezvoltată din punct de vedere economic, cea mai liberală; așteptările au fost mari ca Ungaria să fie în continuare lider în procesul de adoptare a standardelor europene. Ultimele alegeri, însă, au adus la putere în Ungaria un partid naționalist-populist de extremă dreaptă.”
Paradoxal este, continuă Michnik, faptul că liderii acestui partid s-au lansat pe scena politică nu ca reprezentanți ai drepții radicale, ci ca liberali. S-au re-orientat, însă, spre ideologia naționalistă de extremă dreaptă cînd au văzut că printre alegători există „cerere” pentru această ideologie.
Aceste tendințe există în toate fostele țări comuniste. Ele sunt cele mai periculoase, însă, în Rusia: acolo oamenii nu numai scriu și vorbesc slogane radicale; din cauza sentimentelor extremiste, oamenii sunt omorîți acolo. Pe de altă parte, Europa de Vest nu mai reprezintă un exemplu de urmat pentru Europa de Est. Acum, Europa Vestică este mai egoistă, într-o anumită măsură s-a „berlusconizat.”
Cu toate acestea, însă, Adam Michnik crede că Uniunea Europeană rămîne speranța Europei. Mai mult decît atît, chiar dacă Europa de Vest este și ea afectată de mișcarea de extremă dreaptă, pericolul în țările vestice este mai mic.
Adam Michnik: „Puterea tradițiilor autoritare depinde de forța democrației și a culturii democratice. Cînd mă gîndesc la situația din Franța sau Italia, de exemplu, sunt mai puțin îngrijorat, pentru că tradițiile democratice sunt mult mai adînc înrădăcinate acolo. În Europa de Est situația este mai precară. Noi, polonezii, întotdeauna am iubit libertatea. Numai că libertatea nu este același lucru cu democrația. Democrația înseamnă libertate înscrisă în cadrul constituțional al unui stat de drept. Noi, din păcate, însă, am trăit timp de cîteva decenii cu un sentiment că legea este folosită de dictatură pentru a ne asupri.”
Chiar dacă a prezentat situația din Europa în culori mai sumbre, Adam Michnik și-a încheiat discursul pe o notă optimistă. Intelectualii unei societăți, spune el, sunt gardienii democrației. Ei sunt cei care trebuie să prevină alunecarea democrației spre extremism.
