Publicația americană „The National Interest”, publică un articol semnat de Holly Decker, de la American Petroleum Institute, care dezbate poziția Rusiei în domeniul energiei în contextul revoluției a gazelor de șist. Adaptare și traducere de Lucian Ștefănescu
Descoperirea în luna aprilie a unui nou zăcământ de gaz de șist în vestul Texasului e un nou indiciu că revoluția gazelor de șist, care schimbă rapid modul cum operează piața mondială de gaze, continuă să avanseze. Rusia este cel mai mare exportator de gaz, dar cu toate astea unii experți cred că președintele Vladimir Putin și establishmentul energetic al Rusiei par a ignora aceste schimbări, spre posibila lor pagubă. Alexei Miller, șeful Gazprom, a minimalizat importanța revoluției gazelor de șist spunînd că aceasta nu e decît o campanie de relații publice, scrie Holly Decker în „The National Interest”.
Există crăpături în fațadă, continuă Holly Decker, care sugerează că Putin și sistemul energetic rusesc recunosc impactul gazelor de șist asupra strategiei lor.
În iulie, la Forumul țărilor exportatoare de gaz 2013, Putin a recunoscut că evoluții precum gazele de șist sînt „o provocare serioasă pentru toți [exportatorii de gaze].”
Putin, crede Holly Decker, are toate motivele să nu se simtă confortabil. Piața energetică mondială se schimbă datorită revoluției gazelor de șist și a extinderii tehnologiei gazelor naturale lichefiate (LNG). Aceste evoluții cresc incertititudinea legată de poziția Rusiei.
Revoluția gazelor de șist a dus la o creștere constantă și continuă a producției de gaze naturale a Statelor Unite. Înainte de această revoluție, se aștepta ca America să importe gaz din Qatar și din alte părți. Producția internă de gaz a diminuat dependența Americii de surse străine, eliberînd acele surse pentru importurile altor conusmatori, inclusiv din Europa.
Creșterea producției americane și descreșterea importurilor care a urmat, combinată cu posibilitatea ca Statele Unite să exporte tehnologia LNG la prețuri imediate, ar putea crește cantitatea de gaz pe piața disponibilă Europei. Saturația de gaz disponibil ar putea da un impuls în plus eforturilor de a muta prețurile de la contractele pe termen lung, care au prețuri la gaz legate de petrol, către prețurile imediate, care sînt mai mici. În 2012, presiunea din partea consumatorilor europeni pentru a schimba formula de stabilire a prețurilor la gaz a forțat Gazprom să dea înapoi 2 miliarde 700 de milioane de dolari clienților; Anul acesta, Gazprom a pus deoparte alte 4 miliarde 700 de milioane de dolari pentru posibile reduceri. 10 procente din Produsul Intern Brut al Rusiei vine din gaz. O asemenea pierdere de profit ar putea afecta serios economia Rusiei.
Revoluția gazelor de șist nu este un fenomen exclusiv american. Experții cred că Polonia, Ucraina, Bulgaria și România au rezerve de gaz neconvențional. Dacă Europa centrală și de est exploatează aceste rezerve cele mai mult de 60 de procente pe care Rusia le deține pe piața gazelor naturale de aici vor fi diminuate.
Establishmentul energetic din Rusia au dreptate când spune că rezervele rusești de gaz convențional sînt suficiente pentru a menține exporturile multe decenii de acum încolo. În plus, Rusia are întinse rezerve neconvenționale neexploatate în Siberia de est și Orientul extrem. Cu toate acestea, majoritatea actualei producții de hidrocarburi în Rusia provine din exploatările de pe vremea Uniunii Sovietice, ale căror rezerve se diminuează. Experții cred că Rusia ar putea fi obligată să investească pînă la 92 de miliarde de dolari pentru a deschide noi exploatări în est și pentru construirea infrastructurii necesare.
Dacă Rusia dezvoltă cîmpurile din Orientul său extrem și din Siberia de est ar putea avea ocazia să-și extindă rolul pe piața asiatică, ce e în creștere. Se așteaptă ca cererea chineză de gaz, care e acum mică, să crească. Cererea Japoniei de gaz a crescut după dezastrul dela Fukușima din martie 2011. Ambele oferă ocazii Rusiei pentru a-și diversifica piețele de export.
Președintele Putin și responsabilii din domeniul energetic recunosc importanța pieței asiatice, dar nu au făcut tot ce ar fi putut face pentru a asigura contracte noi acolo. Rusia are un avantaj dacă alege să joace un rol mai mare pe piața chinezească. Spre deosebire de gazele lichefiate din Australia, Africa de est sau Orientul mijlociu, conducta de gaz din Rusia ne trebuie să treacă prin Străntoarea Malacca, evitînd un loc vulnerabil la pirați (sau, dimpotrivă, la marina americană). În martie, companiile energetice de stat din Rusia și China au căzut de acord asupra unui memorandum privind exporturile de gaz în China. Cu toate acestea, prețul pe care-l preferă chinezii este cu 40 la sută mai mic decît ar vrea să ceară rușii, iar finanțarea noii conducte Siberia-China nu a fost finalizată. Rusia are un terminal la Sahalin și intenționează să construiască altele. Aceste terminale ar putea da Rusiei o excelentă ocazie de a răspunde cererii din Japonia și Coreea de Sud. Stabilirea unei formule de preț acceptabilă ar putea fi dificilă: clienții japonezi negociază cu producătorii de gaze naturale din Statele Unite pentru prețuri mai mici, ceea ce ar putea acționa ca o pîrghie pentru negocierea de prețuri mai mici și cu Rusia.
Contrar opiniei unora dintre experți, establishment-ul energetic al Rusiei pare să accepte că piețele de gaz ale lumii se schimbă. Cu toate acestea, nu pare să se adapteze suficient de repede. În ciuda presiunilor crescînde din partea consumatorilor pentru a folosi prețuri imediate, Putin continuă să numescă formula de preț legată de petrol drept cea mai onestă și cea mai orientată pe piață cale de a stabili prețul gazului și e posibil să încerce să mențină contracte pe termen lung cît mai mult posibil. Inflexibilitatea Rusiei în acest caz ar putea afecta negativ viitoarele negocieri de contract. Gazprom a spus de asemenea clar că nu va vind egaz natural Chinei folosind preș imediat, punînd usb semnul întrebării viabilitatea unui acord legat de gaz sino-rusesc și succesul eforturilor depuse în ultimii 15 ani de Rusia pentru a intra pe piața Chinei.
Dacă Rusia alege să ignore schimbările pe care le recunoaște, e posibil ca accesul său la piețele existente și cele viitoare să fie diminuat masiv.
