Până la Vilnius şi după…

Doamnelor şi domnilor, bine v-am găsit. La microfon e Vasile Botnaru, autorul şi prezentatorul emisiunii PUNCT şi de la capăt. Astăzi vă propun să realizăm, împreună cu invitaţii mei, o retrospecţie a evenimentelor din săptămâna care se consumă, raportându-le la obiectivele anunţate ale revoluţiei comuniste, în plina derulare şi la masurile compensatorii pe care le întreprinde sau nu puterea. La ce întorsături ne putem aştepta, pe măsură ce se apropie ziua reuniunii de la Vilnius, căreia guvernarea e tentată să îi atribuie trăsături sacrale, în timp ce adversarii politici ai guvernării, fireşte, o demonizează, cu toate mijloacele ce le stau la îndemână. Aşadar, în studioul de la Chişinău al Europei Libere, astăzi se află Alina Ţurcanu, redactorul-şef al cotidianului „Adevărul” Moldova, şi jurnalistul, comentatorul politic şi prezentatorul de talk-show-uri televizate Anatolie Golea.

Europa Liberă: Prima mea întrebare ar fi dacă toată lumea şi-a arătat muniţia şi vorbim despre putere care a ieşit, cât de cât, onorabil din scandalurile generate cu cele două mari probleme economico-politice şi dacă comuniştii, mai cu seamă, şi-au developat toate secretele lor tactice, în revoluţia tomnatică, Anatol?

Anatolie Golea: „Eu cred că nu a fost epuizat întreg arsenalul de strategii şi tactici pe care le vor practica cele două tabere. Cred că mai există multe scenarii şi vom fi martorii developării diferitor variante. Se vor întâmpla multe lucruri ciudate şi stranii, la prima vedere, atât până la summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius, cât şi după. Evident, guvernarea a fost prinsă pe picior greşit cu aceste două afaceri, eu nu aş zice că dubioase, dar netransparente. În mare parte, guvernarea pe mine, de exemplu, m-a convins că aceasta a fost unica practic soluţie atât pentru Banca de Economii – care a fost salvată – cât şi pentru Aeroport.

Sigur că opoziţia, probabil, ar fi avut alt interes ca, de exemplu, Banca să dea faliment, să iasă oamenii în stradă, pentru că este vorba despre sute de mii sau chiar am înţeles că aproape de 2 milioane de deponenţi care au avut bani în această Bancă şi mai au, deşi mulţi şi-au retras banii şi au avut de pierdut, în primăvară, atunci când a început această panică. La fel ca şi Aeroportul, puteam să ajungem în situaţia în care pista de decolare, de exemplu, peste 2-3 ani, să devină impracticabilă sau şi mai devreme, sau, Doamne fereşte, să se întâmple vreun accident şi vinovată, evident, se face guvernarea.”

Europa Liberă: Şi atunci oamenii ar fi pus mâna pe furci şi ţepoaie.

Anatolie Golea: „Da, evident. Deci nu mă deranjează atât de mult faptul că au fost făcute aceste tranzacţii, cât cum au fost făcute. Şi anume asupra acestui fapt atenţionează şi europenii, de altfel, că nu a fost transparenţă, europenii nu au avut posibilitate să participe în aceste tranzacţii. De ce nu putea să vină încă o bancă europeană, în calitate de acţionar la BEM, pe lângă cele două bănci străine europene, pe care le avem? De ce un aeroport, nu ştiu, de la Viena, de la Munchen, de la Frankfurt, de unde vreţi, nu putea să participe, o companie care gestionează aeroporturile respective, la concursul deschis şi transparent care ar fi trebuit organizat?”

Europa Liberă: Dar v-a răspuns reprezentantul oficial al guvernului, în repetate rânduri, că au trimis invitaţii pentru ditamai companii care gestionează „Heathrow”, „Vnukovo”. Dacă nu au dat curs invitaţiilor...

Anatolie Golea: „Nu sunt sigur că au fost invitaţi. Ştii, se întâmplă aşa cum, atunci când un stăpân îşi invită oaspeţii şi se gândeşte: da, bine dacă nu ar veni. Invitaţia o face aşa, mai mult de ochii lumii.”

Europa Liberă: De ochii lumii.

Anatolie Golea: „În fine, până la urmă, aceste două tranzacţii au dat imbold opoziţiei ca să înceapă să realizeze mai activ scenariul denumit revoluţia de catifea sau, cum se mai spune la Chişinău, de cafenea sau şi de canapea. Până la urmă, este o revoluţie paşnică şi au purces la următoarea etapă a scenariului. După pichetări, manifestări, marşuri, s-a purces la exprimarea votului de neîncredere guvernului. S-a cerut argumentat pentru încheierea acestor două tranzacţii. Guvernul, de altfel, a avut o prestaţie foarte bună. Mi-a plăcut discursul bine pus la punct al primului ministru Leancă, vreau să-l felicit, cu această ocazie.”

Europa Liberă: Poate i-a lipsit o mică scuză, tocmai adresată lui Anatol Golea care este nemulţumit din cauza netransparenţei. N-ar fi stricat o asemenea scuză.

Anatolie Golea: „Da, sunt de acord. Dar, în opinia mea, discursul domnului Leancă este o nouă etapă, în cariera domniei sale de politician. Prin acest discurs, s-a afirmat nu numai în calitate de prim-ministru, care gestionează activitatea guvernului, ci şi în calitate de politician, eventual, politician care poate să fie o locomotivă pentru Partidul Liberal Democrat, în următoarele alegeri.”

Europa Liberă: A propos, dânsul a scăpat de limbajul diplomatic pentru că politicienii trebuie să fie şi dinţoşi, şi agresivi.

Anatolie Golea: „Exact. S-a observat acest lucru.”

Europa Liberă: Alina, cum ar fi trebuit să acţioneze guvernul, astfel încât, în cazul acestor două tranzacţii, presa să nu rămână cu senzaţia aceasta pe care o are acum? Şi eu mă solidarizez cu Anatol, dacă tot avem o pistă – într-o stare într-un hal fără de hal – şi este absolut necesară intervenţia rapidă şi urgentă, e ca şi cum să fii pe cal, dar să mergi pe alăturea.

Alina Ţurcanu: „Domnul Golea a zis că pe el l-au convins guvernanţii ulterior că acestea au fost singurele....”

Europa Liberă: După moarte – pocăinţă...

Alina Ţurcanu: „... soluţii posibile. Aş vrea să pot afirma şi eu acelaşi lucru. Pe mine nu m-au convins până la capăt, pentru că această lipsă de transparenţă, în condiţiile când nu foarte multă lume se pricepe la economie, nu e bună. Dacă se făcea totul relativ deschis, chiar dacă presupune un concurs închis, dar etapele să fie transparente, să ştim şi noi când se anunţă, cine se înscrie, cum decurge procesul. Deci măcar să fie creată o aparenţă de transparenţă. Dar aşa ne-au luat pe toţi prin surprindere: hop Banca, hop Aeroportul. Ne-am trezit, peste noapte că...”

Europa Liberă: Acuma, Alina, haideţi să despărţim aceste două lucruri. Dacă vă amintiţi, şi Dorin Drăguţanu a insistat, şi guvernul a insistat că, în cazul Băncii, nu se putea discuta în modul în care propuneţi dumneavoastră, să spună: „Uite, avem 2-3 soluţii de resuscitare”, pentru că, astfel, o asemenea publicitate negativă ar fi omorât definitiv Banca. Şi aici le dau dreptate. Dar, în cazul Aeroportului, sigur că, probabil, ar fi trebuit. Şi de aceasta vă întreb ce fel de transparenţă aţi fi vrut, probabil, ar fi trebuit să pună în faţa societăţii, comunităţii de experţi: iată 3 soluţii, 3 căi pe care putem merge.

Alina Ţurcanu: „Corect. Şi acest Aeroport din Habarovsk pe care l-am văzut cu toţii cum arată, bine, nu, Aeroportul propriu-zis...”

Europa Liberă: Eu nu l-am văzut.

Alina Ţurcanu: „Au circulat poze pe internet. Arată deloc modern şi este un aeroport din timpurile sovietice. Şi atunci toată lumea se întreabă cum vor face investiţii, cum vor transforma Aeroportul de la Chişinău în unul super modern, dacă ei pe al lor de acolo nu l-au transformat.”

Europa Liberă: Acuma nu au un trafic acolo.

Anatolie Golea: „Nu, Alina ei spun că gestionează nu numai aeroportul de la Habarovsk, ci şi încă din câteva oraşe, inclusiv din Cheongju, îmi pare că aşa se numeşte oraşul din Coreea de Sud, unde este un aeroport super modern.”

Alina Ţurcanu: „Posibil. Haideţi dar să fim mai optimişti şi să credem că, într-adevăr, se vor face investiţii şi vom avea posibilitatea să zburăm din Chişinău, în condiţii foarte bune, cu servicii ultramoderne.”

Anatolie Golea: „Cazul dat aminteşte foarte mult de „12 scaune” al lui Ilf şi Petrov, când Ostap Bender spune: „Domnilor, tovarăşi, aici va fi New Vasiuki”. Tot proiectul acesta cu Aeroportul de la Chişinău, de fiecare dată, când aud argumentele şi proiectele foarte frumoase, descrise, mie nu ştiu de ce îmi aminteşte că aici, la Chişinău, Aeroportul va fi Aeroportul din New Vasiuki.”

Europa Liberă: Eu am avut imprudenţa să scriu exact un asemenea comentariu pe Facebook, când am auzit, prima dată, vorbindu-se despre numărul de pasageri, numărul de locuri de muncă şi, mai ales, m-a pus în gardă această precondiţie, deci, investiţiile vin odată cu majorarea traficului. Or, de ce n-ar sta bine mersi să mulgă nouă, Europei, pasageri în continuare.

Alina Ţurcanu: „Mai sunt nişte condiţii acolo care, la fel, stai şi te întrebi de ce au fost puse, inclusiv faptul că nu va mai putea fi verificat de Curtea de Conturi sau alte organe de control ale statului. Trezeşte un mare semn de întrebare.”

Europa Liberă: Alina, vreau să vă întreb: din această poveste, guvernul a ieşit sau încă nu, sau ponoasele i se vor trage?

Alina Ţurcanu: „Eu cred că nu putem spune că a ieşit cu siguranţă pentru că deocamdată nu s-a făcut nimic la Aeroportul Chişinău.”

Europa Liberă: Nu, dar ca imagine?

Alina Ţurcanu: „Şi mie mi-a plăcut cum s-a prezentat domnul Leancă. Domnul Leancă a încercat să dreagă busuiocul pentru tot guvernul, dar guvernul nu e doar domnul Leancă. Eu cred că da, s-a redresat puţin imaginea guvernului, dar nu în totalitate. Oricum au rămas foarte mulţi cu senzaţia că s-a făcut o afacere dubioasă, o înţelegere obscură între cei de la guvernare.”

Anatolie Golea: „Absolut. Şi aceste afaceri vor rămâne o pată pe guvernul Leancă şi va fi exploatată la maximum de către opoziţie, în viitoarea campanie electorală a alegerilor ordinare sau anticipate, în cazul în care revoluţia de catifea va avea succes.”

Europa Liberă: Dar nu e drept, fiţi de acord. Pentru că Leancă a moştenit un tren în mers. Nu putea el să oprească aceste afaceri, cum nu ne imaginăm noi că el le-a iniţiat cu guvernul său.

Alina Ţurcanu: „Nu le-a iniţiat domnul Leancă. Sunt sigură că nu domnul Leancă le-a iniţiat.”

Europa Liberă: Şi atunci de ce să i le punem în cârcă lui?

Alina Ţurcanu: „Nu doar lui, dar el e cel care e acum în fruntea guvernului.”

Anatolie Golea: „Există şi transfer de imagine de la fostul guvern. Sunt aceiaşi miniştri, s-a ocupat domnul Lazăr de la început până la sfârşit. Dar nu se va asocia cu PD-ul şi cu domnul Lazăr. Aceasta este situaţia, acestea sunt tehnologiile de PR, dacă vreţi, tehnologii electorale. Oricum ceea ce s-a întâmplat va turna apă la moara comuniştilor, pentru o perioadă foarte îndelungată de timp, inclusiv în campania electorală.”

Alina Ţurcanu: „Aceasta chiar dacă se va constata că, într-adevăr, este un contract foarte bun pentru Republica Moldova. Dar cine va mai sta să analizeze, în campanie electorală, dacă acest contract este bun şi, într-adevăr, vom avea investiţii? Va rămâne oricum imaginea aceasta deteriorată a guvernului că, uite, a făcut o tranzacţie netransparentă.”

Anatolie Golea: „Chiar dacă, trebuie să recunoaştem, Banca a fost salvată. Pentru că, pentru simplul cetăţean, Moş Ion, care îşi primeşte pensia la Banca de Economii, şi are 10.000 de lei pentru zile negre sau pentru o înmormântare, cum zic bătrânii, era tragic, dacă Banca falimenta, în primăvară şi se întâmpla ceea ce putea să se întâmple. Este tragic că sute de mii de cetăţeni şi-au retras depunerile de la Bancă anticipat atunci, în februarie, în martie 2013...”

Europa Liberă: ...pierzând dobânda.

Anatolie Golea: „Pierzând toată dobânda, chiar şi cea pe care au încasat-o, au trebuit să o restituie pentru că a fost panică. Banca a fost salvată, trebuie să recunoaştem. A fost găsită soluţia. Şi pe moş Ion nu-l interesează cine a achiziţionat aceste acţiuni, „Gazprombank” de la Moscova, cum se vorbeşte, Filat, Plahotniuc sau cetăţeanul X, sau Ilan Şor, sau nu ştiu cine. Pentru cetăţeanul de rând este foarte important că Banca este funcţională, în continuare, este bine, s-a găsit soluţia. Dar, încă o dată, zic: tranzacţia, modul în care a fost făcută, va rămâne o pată pe acest guvern şi îi va afecta imaginea, în viitoarea campanie electorală.”

Europa Liberă: Eu am o singură justificare şi am spus-o deja. Într-adevăr, Banca trebuia ferită de proasta reputaţie, ca să nu cadă în hău, dar, în cazul Aeroportului, vă dau dreptate domniilor voastre că noi am fost duşi cu preşul. Dar în continuare încearcă şi opoziţia să ne ducă cu preşul. Pe mine mă amuză foarte mult verva aceasta a comuniştilor care spun: „Să daţi pe mâna ruşilor voi aeroportul? Dar nu aveţi un investitor european?”. Rămâi mască! Comuniştii sunt apărătorii investitorilor europeni şi se opun unor investiţii ruseşti care se ştie din culise că, de fapt, investitorii sunt recomandaţi direct de la Kremlin.

Alina Ţurcanu: „Ceea ce confirmă ipoteza mea, că Partidul Comuniştilor acuma nu este interesat la modul direct de ce se întâmplă în ţară, ci este interesat să încerce să recapete puterea de cândva, să pună beţe în roate guvernării, să zădărnicească parafarea Acordului de Asociere la Vilnius şi nu îi interesează pe ei cum o fac, pentru că se contrazic ei pe ei înşişi.”

Europa Liberă: Alina, şi aici întrebarea – mi-ai ridicat mingea la plasă – întrebarea pentru dumneata este dacă ei sunt parte a unui plan anti-Vilnius sau o fac pe cont propriu, ei câştigă capital politic, şi dacă muniţiile lor sunt eficiente?

Alina Ţurcanu: „Nu sunt adepta teoriilor conspiraţiilor, dar, în cazul acesta, sunt tentată să cred că există totuşi un aşa-numit plan anti-Vilnius, pe care Federaţia Rusă sau poate nu Federaţia Rusă, dar anumite forţe din Federaţia Rusă încearcă să îl realizeze, inclusiv cu ajutorul comuniştilor de la Chişinău, dar nu numai prin intermediul lor. Astă vară, când am citit acel articol de chemare la război al domnului Vladimir Voronin, credeam, într-adevăr, că va fi ceva foarte serios, să ne aşteptăm la lucruri urâte de tot. Din câte se pare, Partidul Comuniştilor e cam expirat, nu mai are imaginaţie, nu ştiu ce nu are, şi vine cu nişte instrumente deja depăşite. Nu ştiu dacă alegătorii lor îl mai cred pe domnul Tkaciuk, când ţipă în megafon că a venit ziua judecăţii sau alte scandări de acest gen. Uitându-mă dintr-o parte, mă amuz deja, ca şi dumneavoastră, probabil, nu-mi par de speriat aceşti comunişti, în felul cum acţionează acum. Dar s-a dovedit că pot şi ei avea aşi în mânecă, nu numai domnul Ghimpu, aşa că nu putem să excludem nici faptul că, până la summit-ul de la Vilnius, dar şi după, ne vor face şi „surprize”.

Europa Liberă: Anatol, dumneata cum crezi: ei sunt pe cont propriu, sunt parte a planului? Mai ales, dacă au şi profituri din aceasta, că Vladimir Voronin spune: „Upasi Boh! Nu luăm noi bani de la nimeni şi suntem doar pe platforma noastră ideologică”.

Anatolie Golea: „Cu luatul banilor de către partide, politicieni, dar şi de analişti, şi aşa mai departe ar fi o temă aparte...”

Europa Liberă: Analişti plătiţi?

Anatolie Golea: „Sunt mai multe paranteze care ar putea fi deschise, dar nu este cazul să le deschidem azi. Şi despre analişti, şi despre politicieni, ştiţi că se vorbeşte foarte mult, sumele cresc, unul a luat ba 300.000 de euro, ba 600.000 de euro, dar noi...”

Europa Liberă: Contează ce a făcut cu ei.

Anatolie Golea: „Dar noi vedem că se plăteşte în politică şi nu în zadar atât de mult unii vor să intre în politică, să acceadă, să devină parlamentari şi aşa mai departe. Eu nu ştiu dacă există un plan bine definit şi pus la punct anti-Vilnius undeva, dar este absolut clar că Moscova încearcă să zădărnicească acest proces de ieşire a fostelor republici sovietice din spaţiul geopolitic controlat de Federaţia Rusă. Şi Moscova, prin diferite metode, luptă cu această extindere a Uniunii Europene. Extindere simbolică pentru că Acordul de Asociere nu înseamnă nici pe departe aderare. Aici sigur că ţinta principală este Ucraina şi nu Republica Moldova, dar nimereşte şi Republica Moldova, aşa, cu hurta, ca să zic, în acest plan care nu este unul bine pus la punct. Ceea ce ţine de politicienii de la Chişinău, ei încearcă să nimerească sub umbrela acestui plan, în speranţa că se vor mai pricopsi cu nişte bani şi cu nişte dividende politice. Şi aici stau în rând Partidul Comuniştilor, Partidul Socialiştilor, Partidul Regiunilor al domnului Formuzal. Dacă tot facem totalurile săptămânii, dânsul a fost la Moscova şi s-a întâlnit cu Rogozin care este unul din instrumentele importante în cadrul acestui plan. Poate se mai pricopsesc şi ei cu ceva şi participă.

Mie îmi pare rău de altceva, că noi nu avem o idee naţională şi o unitate naţională în cauze, strategice şi foarte importante pentru Republica Moldova. Subscriu şi eu, cum a subscris domnul Leancă la declaraţia domnului Voronin din 2006, că integrarea europeană este unica cale de modernizare a ţării. De ce să nu avem o unitate naţională, cum a avut, de exemplu, România prin Declaraţia de la Snagov, când şi-au asumat responsabilităţile să nu scoată în exterior nişte probleme care trebuie soluţionate în interior şi care ar putea perturba parcursul european al României. În cazul de la Snagov. Şi în cazul Republicii Moldova, noi nu avem...

Dacă tot vorbeam despre campania electorală, eu bănuiesc că argumentele forte ale actualei guvernări, în viitoarea campanie electorală, vor fi succesele în integrarea europeană şi proiectele sub această umbrelă, inclusiv obţinerea regimului liberalizat de vize. În opinia mea, Republica Moldova are toate şansele şi ceea ce face Federaţia Rusă, prin realizarea acestui plan, doar face ca şansele să crească, de a obţine regim liberalizat de vize, până la finele 2014. Şi acesta va fi un argument forte în campania electorală, dar face bine pentru cetăţeni, pentru ţară. Şi Partidul Comuniştilor, înţelegând că guvernarea are şanse să utilizeze acest mecanism în campania electorală, să spună: „Uite, noi am promis şi am realizat”, încearcă să creeze impedimente. Şi aţi văzut, în săptămâna care se încheie, tovarăşul Vladimir Voronin s-a întâlnit cu ambasadorii Uniunii Europene acreditaţi la Chişinău şi a vorbit despre acest lucru: că şi noi vrem regim liberalizat de vize, dar nu cu orice preţ şi aşa mai departe. Deci s-a arătat clar deranjat de această posibilitate de a obţine regim liberalizat de vize.”

Europa Liberă: Adică contează cine îi duce flamura?

Anatolie Golea: „Da. Şi mie îmi pare rău că, prin gâlceava între politicienii de la Chişinău, are de suferit imaginea Republicii Moldova, în exterior, şi eşuează şansele de a obţine ceva. Şi prin tranzacţiile făcute de guvern, la fel.”

Europa Liberă: A propos, de această idee naţională care se profilase în 2005, când tot Parlamentul a votat unanim pentru integrarea europeană şi opoziţia de atunci, sigur că, nu avea cum să se opună. Uitându-vă la argumentele, pe care le pedalează comuniştii, de ce le displace orientarea europeană, în afară de argumentul creştin-ortodox sau al unor activişti din acest mediu. Alina, par convingătoare argumentele lor că nu mai este bună orientarea europeană şi trebuie întoarsă oiştea la „380” de grade?

Alina Ţurcanu: „Dar eu, în afară de ceea ce spuneţi dumneavoastră, argumentele pretinse creştin-ortodoxe şi de protejare a ţării împotriva anumitor grupuri, nu prea am auzit argumente foarte credibile din partea Partidului Comuniştilor.”

Europa Liberă: Nu, că vă dau eu lista. De exemplu, Petrenco spune: „Domnule, nu mai umblaţi cu cioara vopsită, pentru că oricum nu ajungem în Uniunea Europeană” sau argumentul că „semnarea acestui Acord va duce la falimentarea agriculturii”. Iată argumentele acestea, cum credeţi, sunt consistente?

Alina Ţurcanu: „Domnule Botnaru, dar ei, atunci când au declarat integrarea europeană drept idee naţională sau cum s-a spus atunci, în 2005, nu ştiau, nu au prevăzut că ar putea fi toate aceste efecte?”

Europa Liberă: Dar erau la putere atunci – o mică mare diferenţă.

Alina Ţurcanu: „Păi, aceasta e şi explicaţia, că erau la putere şi lor le convenea, probabil, în contextul politic şi geopolitic de atunci, le convenea să fluture drapelul Uniunii Europene şi să spună că aceasta e şi ideea noastră naţională. Acum, pentru că guvernarea a îmbrăţişat această idee – şi este şi firesc o guvernare democrată să aibă o astfel de idee naţională şi să facă totul pentru a grăbi procesele – acum, ei fiind în opoziţie, normal că nu vor da apă la moara guvernării şi să umble cu flamura Uniunii Europene, şi să spună: „Da, băieţi, faceţi bine ce faceţi”, pentru că ei îşi doresc revenire la guvernare. Pentru alegătorii lor este mai simplu să le spună că, uite, noi vom integra Moldova în Uniunea Vamală, Uniunea Euroasiatică, cea virtuală, care nici nu există, decât să pedaleze pe aceleaşi argumente ale guvernării.”

Europa Liberă: Anatol, Alinei nu i se par consistente aceste argumente şi limbajul acesta războinic. Dumneata cum vezi? Un eventual alegător ezitant, comuniştii l-au convins cu genul acesta de argumente că le-a trecut deja eurointegrarea?

Anatolie Golea: „Eu nu ştiu dacă l-a convins. Un alegător ezitant, cred că, în situaţia de astăzi, mai curând, nu va merge la alegeri, pentru că este dezamăgit şi de unii, şi de alţii.”

Europa Liberă: Dar anume argumentele contra integrării europene. Comuniştii, care justifică de ce le-a trecut, iată, sunt convingători?

Anatolie Golea: „Eu nu prea am observat să zică că le-a trecut. Am analizat cu atenţie declaraţiile domnului Voronin la întâlnirea cu ambasadorii Uniunii Europene, care a spus că: „Vom coopera. Noi vom veni la guvernare şi vom colabora. Avem nevoie de ajutorul dumneavoastră”. Eu am văzut aici că domnul Voronin, într-un fel, lasă ferestruica deschisă, că poate reveni.”

Europa Liberă: Cel puţin, nu arde podurile...

Anatolie Golea: „Da. Noi am văzut devieri spectaculoase. Reveniri de la o doctrină la cealaltă şi înapoi la 180 de grade. Pe mine nu m-ar mira deloc dacă comuniştii, într-o eventuală accedere la guvernare, vor zice: „Pardon, până aici am făcut integrare euroasiatică”. Cum a spus şi Alina, această uniune nu există şi nu se ştie dacă va exista. Noi vedem ce se întâmplă în cadrul Uniunii Vamale. Belarus şi Kazahstan, nici pe departe, nu sunt încântate şi fericite să-şi ajusteze inclusiv tarifele vamale, la politica Federaţiei Ruse. Uniunea Euroasiatică este un proiect care este sub un mare semn de întrebare. Amintiţi-vă de Uniunea Belarus-Rusia, care, iarăşi, cu 10 ani în urmă, era un proiect care se părea că va fi unul de succes şi nu a mai avut şanse. Eu mă tem că aşa se va întâmpla şi cu Uniunea Euroasiatică. Şi domnul Voronin, şi domnul Tkaciuk, şi alţi strategi ai Partidului Comuniştilor înţeleg acest lucru nu mai rău decât noi. Şi ei îşi lasă fereastra întredeschisă pentru ca să poată reveni.”

Europa Liberă: În sensul acesta, eu mi-l amintesc pe Ianukovici. Poate este deplasată comparaţia. Ţineţi minte, stând între Medvedev şi Putin, şi a fost şi o poantă video pe internet, când le propunea seminţe de floarea-soarelui, chipurile, era chiar o scenă autentică. Probabil, le propunea nişte pastile mentolate partenerilor de la miting, dar întrebarea era pusă „Семки хочешь?”. Şi era atât de umil, pe cât de mare, pe atât de umil şi servil, cu partenerii aceştia din Rusia. Şi acuma vedem că la Kiev, placarde, billboard-uri cu câinele care seamănă cu Putin. Şi aceasta s-a întâmplat, în câţiva ani, schimbarea aceasta inimaginabilă. Din cauza aceasta nu m-aş grăbi, foarte repede, într-adevăr, să subsemnez în alb că opoziţia noastră a devenit foarte răsăriteană şi foarte antieuropeană. Totuşi pronosticurile, pentru perioadă până la Vilnius, în afară de aceşti toboşari, ce vom mai vedea, Anatol?

Anatolie Golea: „Din ceea ce am văzut, în ultimele două săptămâni, am înţeles că exprimarea votului de neîncredere, moţiunii de cenzură guvernului va deveni, în următoarele săptămâni, un sport naţional în Parlamentul Republicii Moldova. Politicienii vor fi nevoiţi, încă câteva săptămâni, să practice acest sport absolut inutil. Majoritatea parlamentară vrea să modifice legea sau să interzică moţiunea de cenzură, pe parcursul unei sesiuni, în genere, să nu fie înaintată de mai multe, sau să majoreze numărul semnatarilor moţiunii de cenzură de la o 1/4 până la 50+1.”

Europa Liberă: Da, dar comuniştii atât şi aşteaptă. Şi vor zice că le bagă căluşul în gură.

Anatolie Golea: „Exact. Eu nu aş face-o. Aş lăsa comuniştii să înainteze moţiunile de cenzură, pentru că deja, la a doua, au devenit puţin ridicoli.”

Europa Liberă: Чтоб весь пар ушел в свисток, cum zice rusul...

Anatolie Golea: „Da. La a doua moţiune, au devenit puţin ridicoli. La a treia, vor deveni ridicoli, iar la a patra, vor începe să piardă electorat, pentru că oamenii vor vedea: păi, aceştia nu vor să lucreze, aceştia vor să se joace de-a politica. Şi, pe de altă parte, dacă vorbim de scenarii, nu ştiu dacă este scenariul guvernării sau altcuiva, dar am văzut săptămâna curentă o scindare în rândul revoluţionarilor. Aşa-numitul Grajdanski congres (Congresul civic) a dat o fisură, unul dintre liderii proeminenţi ai acestui Congres, Ruslan Popa, a declarat că iese şi...”

Europa Liberă: Face propria bragagerie...

Anatolie Golea: „...face propriul Congres. Ceea ce pe mine mă pune la gânduri că, probabil, şi guvernarea activează undeva în rândurile acestor revoluţionari, apare contrarevoluţia. Vrem, nu vrem, facem analogii cu revoluţia din 1917.”

Europa Liberă: Menşevicii şi bolşevicii...

Anatolie Golea: „Uite că şi la noi a apărut un Troţki, un Buharin. Şi eu nu pun mari speranţe, adică nu cred că această revoluţie va fi una de succes. Nu ştiu ce vor mai inventa. Pot să intre în Parlament, să aducă cetăţenii în Parlament aşa cum au promis, Vladimir Nicolaevici, cum l-au adus pe Şelin, cu care, dacă a venit vorba, au apărut divergenţe, am văzut cearta lui Tkaciuk cu Şelin, pe una din reţelele de socializare, lucru de neînchipuit un an în urmă. Aşa că trăim vremuri interesante şi ziceam, până la Vilnius, dar şi după, până la semnarea şi ratificarea Acordului de Asociere, se vor întâmpla multe lucruri interesante şi stranii. Dar, Vasile, dacă ai vorbit de Ucraina, Ucraina ne salvează, pentru că Ucraina semnează la Vilnius şi atunci miza Moscovei pentru a împiedica parcursul european al celor două republici post-sovietice scade. Pentru că noi suntem, în cazul dat, obligaţi, într-un fel, să mergem încolo unde va merge Ucraina.”

Europa Liberă: Alina, pronosticul dumitale până la Vilnius? La ce ne mai putem aştepta? La zgomotul de cratiţe?

Alina Ţurcanu: „Nu este o idee rea ca guvernarea să-i lase pe comunişti să-şi facă spectacolul până la capăt. În toată splendoarea să-i vadă oamenii, cât de ridicoli, penibili pot fi. Nu e cazul să intervină cu poliţie împotriva lor. Să-i lase ca să vedem ce-i duce capul. Desigur, guvernarea are şi informaţiile agenţilor, probabil, infiltraţi, cum zice domnul Golea, şi poate şti ce mai pun la cale comuniştii. Şi atunci când ar fi vorba de ceva, într-adevăr, serios, care ar pune în pericol securitatea statului sau altceva, cred că ar interveni. Eu mă aştept şi la alte mici găinării, dacă pot să le spun aşa, din partea Partidului Comuniştilor. Ei au dreptul, ca orişice partid şi orişice forţă din societate, orice om, cetăţean să protesteze. Şi, poate, au şi argumente. Această guvernare nu este perfectă şi nu a făcut totul perfect. Dar ar fi bine ca opoziţia să se comporte, opoziţia comunistă, ca un partid serios, care a fost şi atâţia ani la guvernare, un partid mare, să vină cu argumente, într-adevăr, şi nu cu spectacol, nu cu un show ieftin, din cele pe care le vedem acum.

Pe de altă parte, toate eforturile lor nu ştiu dacă vor putea influenţa în direcţia negativă aceste procese. Au spus-o mai mulţi oficiali europeni că nici presiunile Rusiei, nici show-urile comuniştilor, acum, în etapa la care ne aflăm, nu pot să deturneze aceste procese, să ne întoarcă din drum. Ceea ce ar putea însă crea probleme guvernării, este chiar guvernarea, dacă va continua să lupte de formă cu corupţia, să facă alte afaceri intransparente, undeva la mica înţelegere, şi dacă va crede că, uite, să ne menţinem doar până la Vilnius, că pe urmă trecem podul şi ne facem treburile în continuare... Nu este aşa. Europenii nu sunt copii mici, nu poţi să-i duci cu zăhărelul şi eforturile vor trebui continuate, poate cu mai multă ardoare, după Vilnius. Trebuie să dăm dovadă că suntem o ţară care ştie ce vrea şi nu se joacă de-a integrarea europeană.”

Anatolie Golea: „Şi aici aş vrea să continui gândul Alinei. Să nu uităm că există lista celor 180 şi nu ştiu câte întreprinderi care urmează a fi privatizate, în perioada imediat următoare. Şi să nu se întâmple cumva să aibă grijă guvernanţii ca lumea să uite afacerile Banca de Economii şi Aeroportul, prin alte afaceri mai scandaloase... Pe lista de privatizare este „Moldtelecom”-ul, sunt „RED”-urile, sunt întreprinderi foarte importante. Dacă se va face de aceeaşi manieră, atunci guvernarea îşi va semna propria condamnare la moarte, în viitoarea campanie electorală…”

Europa Liberă: Haideţi să sperăm că nu mai calcă pe aceeaşi greblă...

Anatolie Golea: „De aceasta îi şi atenţionăm...”

Europa Liberă: Un coleg de breaslă, din străinătate, îmi spunea, când a văzut imaginile cu comuniştii în lanţ viu, apărând Parlamentul şi alături de activiştii ortodocşi scandau şi vociferau, mi-a zis: lui i se pare absolut straniu că campionii şahului politic au ajuns să se comporte exact ca nişte fani ai unor cluburi sportive şi, în felul acesta, de fapt, ilustrează atuul guvernării democratice, că îi lasă nepedepsiţi, să spună orice, să vorbească oricum, cu spume la gură. Şi, în felul acesta, ilustrează că lucrurile stau cu totul altfel şi exact invers, decât stăteau pe vremurile când era suficientă o sprânceană ridicată de a preşedintelui ca Mihai Ghimpu să fie băgat la dubiţă, ilustrează că democraţia este în acţiune, ei sunt marii beneficiari ai acestei democraţii. Acum, cu câtă eficienţă, urmează să vedem, pentru că încă e toamnă şi continuăm să numărăm bobocii.