Fundaţia Soros Moldova a lansat astăzi un raport privind respectarea dreptului la libertate la faza urmării penale. Analizând sute de dosare penale, experţii constată că în majoritatea cazurilor oamenii sunt arestaţi preventiv, chiar dacă mandatele de arest sunt slab motivate şi nu este argumentată necesitatea acestei măsuri. În timp ce CEDO în hotărârile sale împotriva Republicii Moldova a solicitat în repetate rânduri ca mandatele de arest să fie bine argumentate, sistemul judiciar din Moldova reacţionează nepermis de lent, constată experţii. Detalii are Alla Ceapai.
Chiar daca fiecare a cincea condamnare a Republicii Moldova la CEDO este pentru încălcarea dreptului la libertate şi la siguranță, autorităţile judiciare moldovene continuă practica vicioasă de eliberare a mandatelor de arest slab motivate, constată experții.
De ce se întâmpla acest lucru? Îşi face efectul legislaţia imperfectă, dar şi atitudinea refractară faţă de jurisprudenţa CEDO, în special faţă de articolul 5 al Convenției europene a drepturilor omului, care prevede că o persoană poate fi arestată doar dacă există motive verosimile de a fi bănuită că a săvârşit o infracțiune. În niciunul din cele peste 600 de demersuri de arestare analizate de experţi nu se face trimitere la recomandările CEDO. Practica curenta este puternic influenţata de mentalitatea profund ancorată în trecutul sovietic, spune unul din autorii raportului, expertul Vladislav Gribincea:
„Trebuie să înţelegem că ce avem actualmente în sistem este o reflecţie a tradiţiilor existente de mulţi ani în Republica Moldova când arestarea era privită de judecători ca o regulă şi nu ca o excepţie. Convingerea noastră este că o persoană trebuie să fie arestată doar atunci când dacă este la libertate poate fugi sau poate influenţa urmărirea penală, ori comite alte infracţiuni. În Republica Moldova percepţia ni s-a creat că regula e inversă. Persoanele de obicei se arestează, ulterior peste o perioadă de timp se pun în libertate, deşi chiar de la bun început necesitatea arestării nu a fost convingător dovedită.”
Autorii studiului costată că problemele în procedurile de arestare sunt sistemice pentru că includ tot lanţul organelor judiciare începând de la procurori, avocaţi, judecători şi până la Curtea de Apel. Bunăoară, procurorii, cei care pot solicită aplicarea măsurii de arest preventiv sau prelungirea acestuia de cele mai dese ori nu îşi motivează demersurile de arestare, spune Vladislav Gribincea:
„În ceea ce priveşte procurorii ni s-a părut că tratează procedura de arestare ca o simplă formalitate şi că arestul oricând va fi dispus atunci când vor dori ei. acest fapt este confirmat şi de statistică. 85 la sută din dosarele examinate de noi s-au soldat cu admiterea demersurilor de arestare, în pofida faptului că demersurile de arestare nu erau suficient de motivate.”
În ceea ce priveşte avocaţii, spune Vladislav Gribincea, aceştia au dat dovadă de multă pasivitate, adică nu contestau deciziile judecătorilor de a aplica arestul chiar şi atunci când era cazul să o facă:
„La rândul său judecătorii reproduceau, inclusiv cu greşeli ortografice, demersurile de arestare ale procurorilor. Ni s-a creat impresia că la faza urmăririi penale un control judiciar veritabil se întâmplă destul de rar.”
Ca şi judecătorii de instrucţie, cei de la curţile de apel au dat dovadă de predispoziţii de acuzare, acceptând recursurile procurorilor şi mai puţin pe cele ale apărării, spune expertul:
„Recursurile procurorilor au fost admise de patru ori mai des decât recursurile avocaţilor, în pofida faptului că majoritatea încheierilor judecătorilor de instrucţie erau prost motivate. Acest decalaj de procentaj s-ar putea datora şi calităţii proaste a prestaţiei avocaţilor.”
Mai mulţi judecători, avocaţi şi procurori prezenţi la lansarea studiului în mare parte au confirmat constatările experţilor. Bunăoară, judecătorul Anatol Ţurcan, membrul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a menţionat că neglijenţa, dar şi instruirea proastă a actorilor judiciari a stat la baza multor dintre condamnările Republicii Moldova la CEDO pentru nerespectarea dreptului la libertate în faza urmăririi penale. Anatol Ţurcan spune că de multe ori judecătorii analizând demersurile de arest se confruntă cu o dilemă:
„Sunt nevoiţi să aleagă sau să inventeze singuri argumente pentru a aplica măsura preventivă, deoarece aceste argumente cu părere de rău lipsesc în demersurile de aplicare a măsurilor preventive, sau să adopte decizii motivate insuficient ceea ce ulterior servea condamnărilor la CEDO.”
Anatol Ţurcan se arată convins că proaspăt lansatul studiu va reduce numărul condamnărilor Republicii Moldova la CEDO, dacă va fi luat în serios de colegii săi din breaslă. Raportul Fundaţiei Soros constată problemele existente în sistemul judiciar, fără însă a oferi prea multe soluţii şi recomandări. O recunoaşte chiar directorul programului de drept al Fundaţiei Soros Moldova, Victor Munteanu,care îndemnă autorităţile statului, dar şi fiecare persoană implicată în realizarea actului de justiţie să-şi tragă propriile concluzii şi să-şi facă temele pentru acasă, astfel încât bunele intenții să se transforme în acțiuni.