Cum a fost anul 2013 pentru etnia romă din Moldova? Alla Ceapai a stat de vorbă cu Marin Alla, liderul Uniunii tinerilor romi din Republica Moldova.
Marin Alla: „Anul 2013 pentru cetăţenii de etnie romă din Republica Moldova cred că a fost un an fructuos. Din moment ce Guvernul Republicii Moldova şi-a asumat responsabilitatea să intervină în instituţionalizarea mediatorului comunitar. Pentru prima dată, Guvernul a găsit resurse financiare pentru romii din Republica Moldova. 2013 mai este şi anul în care a lucrat şi lucrează în calitate de consilier al primului ministru un cetăţean de etnie romă.
Un alt succes al anului 2013 a fost că organizaţii internaţionale, în special ONU, au iniţiat mai multe acţiuni în susţinerea romilor, în tandem cu Guvernul Republicii Moldova. Doar mă tem de un singur lucru ca în 2014, 2015 să nu fie stopate acţiunile acestea, adică Hotărârea Guvernului care are scopul de a interveni şi de a soluţiona problemele romilor să nu fie implementată. Acei oameni care sunt în funcţii de decizii şi sunt responsabili de implementarea acestei hotărâri şi de alocarea resurselor financiare, mă refer la administraţiile publice locale de nivelul întâi şi doi, mai sunt printre ei oameni care au unele stranietăţi. Au unele furii asupra etniei date. Iar furiile acestea conduc la neimplementarea hotărârii.
Romii din Republica Moldova, ca şi romii din toate ţările europene nu au fost şi nici nu sunt pe acelaşi picior de drept cu cetăţenii majoritari, nici cu restul cetăţenilor de alte etnii. Problema romilor este într-un cerc vicios – la nivel de educaţie, sănătate, acte, la nivel de participare. Sunt un şir de probleme. Romii din Republica Moldova sunt cei mai puţini prezenţi în câmpul muncii.”
Europa Liberă: Chiar un recent studiu realizat de ONU constată că doar 4 din 10 romi au un post de muncă. Cum poate fi soluţionată această problemă?
Europa Liberă: O să fac referinţă la acelaşi studiu realizat de ONU care arată că doar unul din doi copii romi merg la şcoală, pe care nu o frecventează însă cu regularitate. Cum pot fi şcolarizaţi copiii romi?
Marin Alla: „Părinţii romi poartă vina cea mai mare. Ei sunt acei care trebuie şi sunt obligaţi să răspundă de educaţia propriului copil. Atunci când încercăm să studiem problema de ce copilul rom nu este prezent în şcoală, de ce copilul abandonează şcoala, avem următoarele date. Copilul este folosit de către părinte în calitate de unealtă pentru cerşit. Copilului nu i se permite de a fi în şcoală pe motiv că părinţii se tem de acea discriminare care există în şcoală. Iar câteodată părinţii se gândesc că educaţia nu este în folosul copilului.
Problema şi a celor bogaţi, şi a celor săraci este imposibilitatea părintelui de a ajuta copilul. Majoritatea părinţilor romi au finisat doar patru clase. Incapacitatea părintelui de a ajuta copilul să-şi pregătească temele nu poate menţine copilul în şcoală, ţinând cont inclusiv de programa şcolară. Şi atunci părintele îşi asumă o decizie mult mai simplă de a nu-l trimite la şcoală, cu toate că are resurse financiare.”
Europa Liberă: Aici cum interveniţi astfel încât şi minorităţile de etnie romă să se implice mai activ ca să se facă acceptate de majoritari?
Marin Alla: „Atunci când explicam că vina părintelui este mult mai mare pentru lipsa copilului de la şcoală, nu putem nega că nu există şi vina instituţiei. Acesta se raportează la toate problemele. Există problema din ambele părţi. Nu este doar problema romilor. Nu este problema doar a statului. Şi nu este problema doar a societăţii.
Trebuie cu toţii împreună să participăm, atunci când spunem - de ce nu participă romii... Pe de altă parte, de ce nu permitem romilor să participe? Noi avem cazuri când oamenii de etnie romă vor să se adreseze la acelaşi medic de familie, sau judecător, procuror şi ei sunt din start catalogaţi de către toate serviciile drept populaţie analfabetă, care ar putea să dea bani pentru a obţine servicii. Este un cerc vicios care necesită multă intervenţie.”
Europa Liberă: Tocmai din acest motiv a fost instituţionalizat serviciul de mediator comunitar, pentru a ajuta persoanele de etnie romă să aibă acces la servicii sociale. Reuşesc mediatorii comunitari să schimbe atitudinea romilor faţă de comunitatea în care trăiesc şi invers, adică, atitudinea comunităţii faţă de romi?
Marin Alla: „Mediatorul comunitar este într-adevăr persoana cheie care va media şi va putea soluţiona toate problemele la nivel local. Guvernul şi-a asumat instituţionalizarea a 15 mediatori comunitari în 2013. Din datele pe care le avem la moment sunt doar 7 instituționalizați, iar oficial sunt doar trei angajaţi, cu toate că s-a alocat resursa financiară.
Anterior am spus că există probleme la autorităţile locale de nivelul unul şi doi. Domnii consilieri sau unii domni primari sunt acei care discriminează şi spun în felul următor: „de când un ţigan poate să ajungă să lucreze cu mine în primărie?” sau „de când trebuie statul să aloce bănişorii noştri ţiganilor”.
Din acest motiv, noi nu avem 15 mediatori, aşa cum urma să fie. Noi ne dorim participarea, dar suntem stopaţi de alte instituţii. Suntem stopaţi de acei oameni care au frustrări, cărora li s-a furat portmoneul la piaţă şi dau vina pe romi. Văd exemple negative a romilor şi raportează la modul general. Atunci când se comite o faptă negativă în presa din Republica Moldova figurează etnia doar pentru romi. Mai sunt şi alte exemple, copilului mic i se spune că dacă nu eşti cuminte, vine ţiganul şi te ia în sac. Elementele date generează excluderea.”
Europa Liberă: Dar ce ar trebui să se întâmple ca această discriminare să nu mai fie, să dispară aceste stereotipuri faţă de romi, ca majoritarii să accepte această minoritate?
Marin Alla: „Noi am punctat foarte clar nişte strategii şi vrem să venim cu modele pozitive, cu istorii de succes. Să vorbim despre acei doctori romi care există, mari lăutari, politicieni, ciubotari de etnie romă. Să vorbim despre toate profesiile caracteristice romilor. Dar odată ce în Republica Moldova oamenii politici vor avea gândirea şi se vor exprima în public în termeni „ai noştri” şi „ai voştri”, stereotipurile vor exista. Atunci când nu vom separa nici după culoarea politice, nici după miros şi nu vor fi ai noştri şi ai voştri, atunci aceste stereotipuri vor dispărea. Dar până când climatul politic va fi separat în ai noştri şi ai voştri, oamenii vor fi acei care vor separa şi ei.”
