Propagandă și cultură înaintea deschiderii JO de la Soci

În una din luările sale de poziție, mult gustate, și în același timp mult circulate pe youtube sub formă de clipuri video, eseistul Andrei Pleșu vorbea cu un an în urmă despre tipurile de discurs de obîrșie naționalistă, care se lăfăie în prezent în circul mediatic din și despre România. Alături de discursul de tip „triumfalist”, „de slavă autohtonă”, Andrei Pleșu îl amintea pe cel pe care îl denumea „modelul Dan Puric”, reducător, complezent, naționalist în sensul primitiv al cuvîntului: „Românii sînt unici..., dar au ghinion, nimeni nu ne iubește, dar vom învinge...”

Lucrurile nu se petrec așa numai în și cu România, iar unul din exemple ce vin imediat în minte îl constituie Rusia. Declarațiile în jurul semnificației și extinderii reale a legislației ce ar combate exclusiv - se afirmă în Parlamentul rus și de către o serie de oameni politici - „propaganda homosexuală”, despre rolul culturii imperiale, cultul personalității președintelui Putin, despre situația drepturilor omului, conduc toate în această direcție. Controversa iscată de legislația amintită, pe fundalul simbolismului dorit de liderul rus pentru Jocurie Olimpice de Iarnă de la Soci, ca și luările de poziție ale unor oameni din lumea artei apropiați de și înregimentați pentru a-i face propagandă președintelui Vladimir Putin, amintesc de modelul de discurs evocat de Andrei Pleșu.

Exemplul cel mai concludent îl oferă zilele acestea, încă o dată, cunoscutul dirijor și director al Teatrului Mariinski din St. Petersburg, Valeri Gergiev, într-un interviu acordat postului de televiziune CNN. Gergiev nu apare pentru prima oară la CNN, televiziune ce îl elogia fără măsură în 2008.


Valeri Gergiev Revealed CNN_International 2008

Întrebat ce gîndește despre legislația considerată pe plan internațional deosebit de homofobă, Gergiev răspundea: „Cred că în Rusia opinia este diferită..., problema este extrem de controversată. Iar acum, din cauza Olimpiadei ce se deschide în curînd, fiecare se gîndește la securitate. Sînt sigur că problema numărul unu, problema doi și trei o constituie securitatea și scenariul de mare succes al Jocurilor, pe plan structural și organizațional.”

Apărîndu-se după acuzațiile ce i-au fost aduse pentru declarații ambigue, făcute în lunile trecute în Olanda și care au mers pînă la a-i pune sub semnul întrebării contractul obținut cu Filarmonica din München, Valeri Gergiev adăuga defensiv, dar neconvingător: „Și eu pun foarte mult sub semnul întrebării dacă țara avea într-adevăr nevoie de o asemenea legislație. Și nici măcar nu am citit legea, neavînd timp...”

Ambasador oficial al Rusiei pentru promovarea Jocurilor Olimpice de la Soci și prieten declarat al președintelui Putin, dirijorul care în trecutul apropiat s-a apărat echivalînd cumva homosexualii cu pedofilii, nu a făcut în interviul cu CNN decît să repete tentativa de a aureola imaginea liderului rus.


„Înainte de toate, cred că o mulțime de oameni greșesc în ce-l privește pe președintele Putin. [...] Am întîlnit mulți șefi de state. Le-am urmărit politica sau, mai exact, atitudinea față de cultură. Mulți dintre ei sînt lipsiți de orice interes [cultural]. Iar eu cred că președintele Putin aparține unui foarte restrîns grup de lideri ai lumii, care consideră cultura un lucru extrem de important. Și el ar face orice; recent a venit la o repetiție a corului de copii, în, practic, ziua de Crăciun. Știți, președintele are dreptul de a fi liber în acea zi, dar el a preferat să fie acolo, împreună cu copiii care au reprezentat toate regiunile Rusiei...”

O imagine idilică oferită de Valeri Gergiev, ce pare să nu realizeze, cît de mult amintește de propaganda și imaginile lui Stalin...

Moderatorul de la CNN îi atrăgea atenția imediat că „interesul pentru artă și operă este una, iar faptul că libertatea politică din Rusia a dat înapoi cu un deceniu”, este alta. „Da și nu - a răspuns dirijorul - anii '90 nu au fost cu adevărat unii ai libertății visate. [...] L-am urmărit pe dl. Putin timp de mulți ani și am vrut să acționeze, nu să promită. [...] Și, din nou, a acționa nu este doar un lucru important pentru o țară, cultura este importantă. Rusia fără cultură nu este o țară, aș spune. Este doar o imensă întindere de pămînt. O țară, împreună cu cultura ei, formează o entitate. Și atunci este o țară cu „Ț” mare!”

La ora la care Valeri Gergiev pleda pentru o imagine cu „față umană” a președintelui Putin, la CNN, cele două membre ale formației punk „Pussy Riot”, eliberate din închisoare, Nadia Tolonikova și Mașa Aliohina, dădeau prima lor conferință de presă în Statele Unite unde participă astăzi la un mare concert organizat de Amnesty International, anunțînd, între altele, că și-au creat propria organizație pentru apărarea drepturilor omului, ce intenționează să pună sub o lumină reală situația respectării acestora în Rusia.

„Ceea ce vedeți pe ecranul televizorului nu este Satul Olimpic, priviți dincolo de aceste clădiri” - spunea Aliohina, citată imediat pe site-ul ei de cea mai importantă publicație muzicală americană, „Billboard”.