Ochii văd, inima cere, mintea ... arbitrează

La Soci, ia turații, vorba președintelui CIO, Thomas Bach, Olimpiada de Iarnă pe care Vladimir Putin a răzgâiat-o ca pe un vis călăuzitor, probându-și, dacă mai era nevoie, motivarea și persuasivitatea. Putin a spus, de mai multe ori: „I have a dream”, iar pe lista sa de wishes mai figurează Uniunea Vamală, pe scheletul căreia urmează să crească viitoarea Uniune Euro-Asiatică. Magnetismul acestui proiect demult a depășit faza de laborator și produce inducții mult prea vizibile, dar nu neapărat și ținute în frâu.
Iată de ce astăzi mi-am propus să vorbim despre oferta euroasiatică pe care diverse formațiuni de opoziție din Republica Moldova o examinează ca pe o alternativă… teoretică – că doar nu vă imaginați că Igor Dodon sau Mihail Formuzal ar proceda altfel decât Mikola Azarov – în timp ce Armenia deja o pune în aplicare, asumându-și o foaie de parcurs. Prin urmare, opoziția, dar și puterea de la Chișinău are la dispoziție un fel de bol de cristal ce poate oferi informații bune de luat în seamă. Așadar, în studioul de la Chișinău, astăzi se află jurnalistul și politologul Ernest Vardanean și analistul de la Centrul Expert-Grup, Adrian Lupușor.

Europa Liberă: Sunt convins că aţi urmărit, măcar episodic, deschiderea Olimpiadei de la Soci, cea de a douăzeci şi doua ediţie. E o performanţă în materie de spectacol şi multă lume se întreba, dintre cei care stau în faţa televizoarelor, dacă ar vrea şi ei să fie acolo, numai că pe post de... Deci e una să fii în componenţa unei delegaţii ca a Federaţiei Ruse, sportiv, scăldându-te în luminile de la Soci şi alta e să fii muncitor, punând plăcile de pavaj. Şi acuma cazacii, de fapt, i-au ascuns undeva, într-o baracă, să stai să aştepţi, poate, primeşti salariu. De ce am recurs la această analogie? Pentru că, în discuţiile despre Uniunea Europeană versus Uniunea Vamală sau invers, acuma la modă este să fii teribilist, să fii părtaşul Uniunii Vamale.

În fond, e dilema aceasta, dacă, de bună seamă, în Uniunea Vamală ţările post-sovietice ar fi invitate să fie egali între egali, pe picior de egalitate, cu marii actorii; ar fi de discutat. Dacă pe post de cenuşăreasă, să faci curat, e cu totul altceva. De la această premisă-epigraf aş vrea să începem analiza unui document, să nu aglomerăm iarăşi adjective, să vorbim pe un text. Domnul Vardanean ar fi extrem de indicat să înceapă această discuţie, povestind despre acest document care, iată, Draftus a publicat, ce i se propune Armeniei, ce condiţii de aderare la Uniunea Vamală, adică vrabia din mână în schimbul ciorii de pe gard, care ar fi Uniunea Europeană. Domnule Vardanean?

Ernest Vardanean: „Aş vrea să încep cu nişte fapte. La 23 ianuarie, guvernul Republicii Armenia a aprobat un document care se numeşte aşa: „Orarul acţiunilor îndreptate spre realizarea programului de manifestări, foaia de parcurs cu scopul de a obţine calitatea de membru în Uniunea Vamală şi Spaţiul Economic Unit al Republicii Belarus, Republicii Kazahstan şi Federaţiei Ruse”.

Este un document foarte mare, conţine 249 de pagini, prevede realizarea celor 262 de acţiuni, divizate în 20 de capitole. Prima manifestare este planificată deja în februarie curent. 150 de acţiuni vor fi desfăşurate înainte de aderarea planificată a Armeniei, adică până în 1 ianuarie 2015, celelalte deja după aderare. Nu este un document în formă de directive, dar prevede realizarea anumitor paşi, ca să facă posibilă aderarea Republicii Armenia la Uniunea Vamală. Adică este un protocol de intenţii de proporţii. Finanţarea celor 200 de acţiuni prevăzute va fi asigurată numai din bugetul naţional al Armeniei, adică rămâne pe seama contribuabililor. Din câte am înţeles, finanţarea acestor acţiuni nu se prevede din bugetul Uniunii Vamale sau al altor state membre.”

Europa Liberă: Dar, în principiu, acesta este un document care rezultă din anumite înţelegeri cu partenerii din Uniunea Vamală, cu viitorii parteneri, ca să înţelegem care e deosebirea între această foaie de parcurs, draftul acesta, şi Acordul de Asociere, de exemplu.

Ernest Vardanean: „Acest document a apărut după cele două runde de negocieri, de întruniri între oficialităţi de la Erevan şi de la Moscova, prima având loc la 3 septembrie 2013. A fost o zi destul de dramatică pentru Armenia, pentru că era absolut neaşteptat acest pas al guvernului de la Erevan. A fost o acţiune care a indicat schimbarea bruscă a direcţiei de politică externă a Armeniei. A doua rundă de întruniri şi negocieri a avut loc în luna decembrie anul trecut, când deja Armenia a garantat continuarea acestei noi direcţii, adică spre Uniunea Vamală. Draftul acesta prezintă un şir de acţiuni care, în linii generale, coincid cu cele ale altor state deja membre ale Uniunii Vamale.”

Europa Liberă: Ce anume, de exemplu, îşi asumă, în special, în materie de suveranitate? Pentru că toată lumea, care acuma compară Uniunea Vamală versus Parteneriatul Estic în forma avansată, compară gradul de suveranitate pe care şi-l va păstra sau îl va delega, în mod deliberat, conştient o ţară către organisme pan-naţionale. În cazul Armeniei, în foaia de parcurs ce vedem? Câtă suveranitate îşi va păstra şi politică, şi economică?

Ernest Vardanean: „Orice aprecieri la acest capitol riscă să fie speculative. Pentru că, mă rog, sunt acolo şi chestii politice, sunt şi cele economice. Eu nu aş vrea să intru în asemenea discuţii, pentru că majoritatea articolelor şi acţiunilor prevăzute ţin de economie, iar eu nu aş vrea să dau aprecieri diletante. Dar, din cele observate din aceste documente, ţin să menţionez că Armenia trebuie să introducă mai multe amendamente în diferite documente la nivel naţional, adică, în Codul Vamal, în Codul Fiscal şi chiar în Codul Penal, şi Contravenţional. Amendamentele trebuie să fie introduse, pe parcursul acestui proces, până anul viitor, şi se încep deja în martie 2014. Aceasta, pe de o parte.

Pe de altă parte, se afirmă că procesul de acordare a legislaţiei Republicii Armenia spre legislaţia Uniunii Vamale îi lasă un spaţiu de manevră. La capitolul negocierilor la diferite puncte care ţin de taxe vamale, nomenclatorul vamal al Republicii Armenia include 11.553 de articole, dintre care taxele vamale la șaizeci la sută din mărfuri sunt mai mari în Uniunea Vamală decât actualmente în Republica Armenia. Aceasta, evident, provoacă anumite riscuri în privinţa preţurilor, în privinţa securităţii sociale şi economice ale Armeniei.

Dar, pe de altă parte, se spune că guvernul Armeniei are dreptul să negocieze, în cadrul Uniunii Vamale, menţinerea taxelor actuale la 850 de articole. Adică, este deja o problemă care ţine de voinţa şi competenţa guvernului Armeniei să-şi asigure interese, să menţină anumite domenii de activitate economică şi socială, pentru a preveni asemenea provocări în domeniul social-economic.”

Europa Liberă: Domnule Lupușor, domnul Vardanean vorbeşte despre o perspectivă pentru Armenia. Sunt convins, aţi studiat experienţa ţărilor care fac deja parte din Uniunea Vamală, puteţi să ne spuneţi câtă suveranitate şi independenţă în subiecte economice, întâi de toate, are un partener al Rusiei, în cadrul Uniunii Vamale?

Adrian Lupușor: „Din start, trebuie să menţionez că Uniunea Vamală implică un nivel mult mai avansat de integrare faţă de opţiunea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Uniunea Vamală, conform teoriei economice, este deja al treilea nivel de integrare. Acordul de Liber Schimb este abia al doilea nivel de integrare. Ce implicaţie are aceasta asupra suveranităţii? Pe scurt, aceasta înseamnă că ţările semnatare, ţările-membre ale Uniunii Vamale cedează autonomia privind stabilirea politicii tarifare unor instituţii supranaţionale.

În cazul Uniunii Vamale, este aşa-numitul Comitet privind Uniunea Vamală şi aici deciziile privind stabilirea tarifelor vamale, protejarea sau liberalizarea anumitor sectoare este atribuită anume acestei instituţii supranaţionale. Statele membre de sine stătător nu pot stabili aceste tarife vamale, evident, cu unele excepţii pe care le-a menţionat domnul Vardanean.”

Europa Liberă: Dar, fiind 800 la număr, sunt suficiente, nu? Adică, ai un teren.

Adrian Lupușor: „Depinde. Dacă comparăm cu Acordul de Liber Schimb, aici autonomia asupra politicii tarifare nu este atribuită altor structuri. Ea aparţine statului respectiv.”

Europa Liberă: De ce Uniunea Vamală are nevoie de această rigoare? De ce are nevoie să centralizeze stabilirea tarifelor? Lumea spune că aceasta e rău ab initio. Eu, de exemplu, încercând să vă contrazic, că acesta este rolul meu, aş zice că este bine, în momentul când noi, trei parteneri, suntem acum în discuţie şi convenim asupra unui tarif unic la, nu ştiu, la importul de ochelari, toţi trei suntem ochelarişti, ca după aceea, tuturor nouă să ne fie convenabil, cumpărăm cu toţii ochelarii sau lentilele de ochelari la aceleaşi preţuri. Ce e rău în aceasta?

Adrian Lupușor: „În primul rând, peste nouăzeci la sută din tarifele vamale, care se aplică pe teritoriul Uniunii Vamale, sunt derivate din tariful vamal al Federaţiei Ruse. Prin urmare, în general, tariful vamal este mai mult ancorat în interesele comerciale ale Federaţiei Ruse.”

Europa Liberă: Au şi teritoriu mai mare...

Adrian Lupușor: „Au şi teritoriu mai mare, au şi industrii care necesită a fi, ei consideră că necesită a fi protejate, cum ar fi industria constructoare de maşini, spre exemplu, care este protejată masiv împotriva altor importuri. Acest lucru, probabil, este favorabil pentru Federaţia Rusă, însă, cu siguranţă, nu este favorabil pentru alte ţări care depind de aceste importuri, spre exemplu, pentru a-şi moderniza baza tehnico-materială pentru a atrage investiţii şi pentru a deveni mai competitivi.”

Europa Liberă: Îmi spunea un inginer, a propos, că acum, dacă va apărea, pe bune, nevoia de a promova invenţiile ruşilor în materie de telefoane mobile, se vor vedea foarte clar tarife protecţioniste pentru telefoanele mobile de aiurea şi vor fi promovate acele ruseşti. Nu ştim dacă nu cumva, într-adevăr, s-ar putea să fie mai bune decât iPhone-le sau tabletele cu care ne-am obişnuit. Dar, iată, vom vedea exemplul de protecţionism despre care vorbiţi dumneavoastră.

Adrian Lupușor: „Tariful vamal al Republicii Moldova este de circa 2,7 ori mai liberalizat decât cel aplicat pe teritoriul Uniunii Vamale şi, respectiv, o eventuală aderare la Uniunea Vamală ar implica, în primul rând, un efect inflaţionist major. Noi estimăm o creştere a preţurilor pentru diferite produse de la doi până la treisprezece la sută şi aici repercusiunile vor fi resimţite de către întreaga populaţie şi agenţii economici. Consumul urmează să se reducă drastic şi, prin urmare, estimăm o descreştere economică de circa patru-cinci la sută.”

Ernest Vardanean: „Dacă îmi permiteţi, mai întâi de toate, vreau să vă propun nişte cifre la acest capitol. Optzeci la sută din importul Armeniei vine din ţările care nu fac parte din Uniunea Vamală. Ceea ce înseamnă că, în cazul aderării Armeniei la această organizaţie, preţurile la mărfurile importate vor creşte cu, cel puţin, cincisprezece la sută.”

Europa Liberă: De ce?

Ernest Vardanean: „Pentru că tarifele vamale, în Uniunea Vamală, sunt mai mari decât cele actuale existente pentru Republica Armenia. Altceva, Armenia ca şi Republica Moldova, este beneficiarul sistemului de preferinţe comerciale unilaterale cu Uniunea Europeană, sistemul GSP Plus. Şi, potrivit anumitor experţi de la Erevan, apartenenţa Armeniei la acest sistem comercial nu-i împiedică să devină membru al Uniunii Vamale. Adică, totuşi există un platou comun, unde s-ar putea să armonizeze legislaţia comercială existentă cu cea care ar trebui să devină actuală pentru Armenia, adică legislaţia Uniunii Vamale.”

Europa Liberă: Recent, la Chişinău, pe 5 februarie, a fost o conferinţă în cadrul căreia Mark Tkaciuk, unul dintre fruntaşii Partidului Comuniştilor, a explicat foarte clar că, de acum încolo, Partidul Comunist de opoziţie îşi regretă opţiunea europeană şi, de acum încolo, va pleda pentru Uniunea Euroasiatică. Citez din discursul dânsului: „Uniunea Europeană ar impune parteneriat doar cu Uniunea Europeană”. Domnule Lupușor, într-adevăr, aşa este? Uniunea Europeană nu permite parteneriate bilaterale sau multilaterale cu uniuni de genul vamală sau unde o mai fi, prin Singapore sau prin Coreea?

Adrian Lupușor: „Uniunea Europeană, din 2006, în mod unilateral, liberalizează regimul comercial pentru Republica Moldova. La moment, din 2008, Republica Moldova beneficiază deja de un regim de liberalizare mult mai avansat decât GSP Plus. Este vorba de preferinţele comerciale autonome. Deci Republica Moldova poate exporta în Uniunea Europeană, practic, majoritatea produselor, cu excepţia unora pentru care sunt prevăzute unele contingente tarifare.”

Europa Liberă: Aceasta dacă are ce să exporte.

Adrian Lupușor: „Evident. Însă, cel puţin, uşa este deschisă pentru majoritatea exportatorilor din Republica Moldova.”

Europa Liberă: Da. Şi dacă ei ar face efortul să corespundă.

Adrian Lupușor: „Sigur. Există standarde extrem de riguroase, însă aceasta este o altă întrebare. Toate aceste eforturi de liberalizare nu pot dura la nesfârşit. Ele au anumite condiţionalităţi. Şi aceste condiţionalităţi sunt ajungerea la un punct în care ambele părţi liberalizează comerţul. Prin urmare, o continuitate logică a acestei liberalizări este semnarea unui Acord de Liber Schimb în care ambele părţi renunţă la aceste tarife vamale.”

Europa Liberă: Condiţia pe care, chipurile, o impune Uniunea Europeană, de fapt, este una stimulatorie pentru producătorul care stă pe cuptor şi spune: „Daʾ posmagii sunt înmuiați?”. Pentru că, dacă vrei să exporţi în continuare vin în vrac, în cisterne, şi Dumnezeu ştie cine, după aceea, va pune etichetele pe sticlele îmbuteliate, e una. Dar, dacă vrei tu, într-adevăr, să exporţi vin îmbuteliat, să ştii ce pui în această sticlă şi ce lipeşti pe sticlă, e cu totul altă poveste. Corect?

Adrian Lupușor: „În mare parte, sunt de acord. Acordul de Asociere, deşi este destul de dificil de implementat, creează multe provocări, are un efect motivaţional imens atât asupra agenţilor economici, cât şi asupra factorilor de decizie de la Chişinău, asupra guvernării care, în ultimă instanţă, poate contribui şi la responsabilizarea guvernării. Dar ziceam de această continuitate privind semnarea Acordului de Liber Schimb...”

Europa Liberă: Dar nu uitaţi de întrebarea mea că dragoste cu de-a sila sau prioritară, dacă, într-adevăr, Uniunea Europeană obligă Moldova să fie „fidelă doar acestei relaţii”?

Adrian Lupușor: „Sigur că nu. Acordul de Liber Schimb cu Uniunea Europeană este compatibil cu alte acorduri de liber schimb. Orice ţară poate intra în câte acorduri de liber schimb îşi poate permite, este la discreţia acestei ţări. Însă nu este compatibilă cu participarea în cadrul unei Uniuni Vamale.”

Europa Liberă: De ce?

Adrian Lupușor: „Conform legislaţiei privind comerţul internaţional, conform practicilor, participarea în cadrul Uniunii Vamale implică, dupăcum am menţionat, racordarea politicii tarifare naţionale la politica tarifară comună valabilă pe teritoriul Uniunii Vamale. Deja s-a vorbit, pe teritoriul Uniunii Vamale, figurează un tarif vamal foarte diferit de cel valabilîn cazul Uniunii Europene. Adică, este un tarif vamal mult mai protecţionist.

Prin urmare, este, pur şi simplu, imposibil o ţară să satisfacă cerinţele atât ale Uniunii Vamale, cât şi ale unui acord de liber schimb. Pentru că Acordul de Liber Schimb, prin definiţie, obligă ţara să renunţe la tarife vamale. Pe când participarea în cadrul Uniunii Vamale va determina majorarea tarifelor vamale, am menţionat, în cazul Moldovei, de circa 2,7 ori.”

Europa Liberă: În schimb, aşa cum spune opoziţia comunistă şi socialistă şi alţii, de exemplu, ar beneficia de hidrocarburi ieftine. Şi atunci, pierzând, de exemplu, la tarife vamale, ar câştiga enorm la resurse energetice.

Ernest Vardanean: „Este actual şi pentru Armenia, a propos.”

Europa Liberă: Înţeleg că acesta a fost motivul pentru care Erevanul a decis, nu?

Ernest Vardanean: „Nu. Motivul era cu totul altceva. Dacă îmi permiteţi, mai târziu, vom vorbi despre aceasta. Dar, ca o replică, foaia de parcurs fixează preţul la gazele naturale ruseşti pentru Armenia şi garantează menţinerea acestora, pe un termen scurt.”

Europa Liberă: Scurt însemnând ce?

Ernest Vardanean: „Nu este menţionat cât de scurt.”

Europa Liberă: Deci poate fi chiar foarte scurt?

Ernest Vardanean: „Nu. Foarte scurt nu. Pentru că totuşi Armenia înţelege problematica aceasta şi îşi dă seama de importanţa ei.”

Europa Liberă: Da. A propos, cum sună în armeană „scurt”? În rusă sună «короткий». Fiecare înţelege cum vrea acest cuvânt.

Ernest Vardanean: „În armeană sună „karch”.

Europa Liberă: Karch. Şi mai scurt decât în rusă.

Ernest Vardanean: „Karch zhamket – termen scurt.”

Europa Liberă: Karch, ce frumos sună, karch zhamket.

Ernest Vardanean: „Şi încă un fapt. Mărfurile, pe piaţa internă a Armeniei, după aderarea acesteia la Uniunea Vamală, se pot scumpi per ansamblu cu circa 140-145 de milioane de dolari. Dar, până în anul 2020, se preconizează reducerea taxelor vamale, în cadrul Uniunii Vamale. Deci peste tot vedem şi minusuri, şi plusuri. Pe o parte, se dă ceva, pe o parte, se ia ceva.

Pentru mine, o persoană care nu are învăţământ economic, rămâne un document contradictoriu. Dar, domnule Botnaru, m-aţi întrebat care a fost motivul principal, de ce totuşi Armenia a decis aşa drastic să-şi schimbe direcţia de politică externă? Potrivit colegilor mei de la Erevan, nişte persoane bine informate, doi ani de zile, partea europeană nu a dat părţii armeneşti nicio garanţie cu privire la două capitole extrem de importante pentru Armenia.

Primul – Armenia a cerut părţii europene să nu includă problema reglementării din Nagorno-Karabah în cadrul Acordului de Asociere sau al altor documente, în contextul integrării europene. Capitolul doi ţine de eventuala presiune a Uniunii Europene asupra autorităţilor turceşti, care, de mai bine de douăzeci de ani, ţin graniţa cu Armenia închisă, din cadrul aceluiaşi conflict din Nagorno-Karabah. Deci, la aceste două capitole, Armenia a solicitat părţii europene nişte garanţii foarte ferme, dar, doi ani de zile, nu a primit niciuna. Europenii i-au spus preşedintelui Armean Serj Sargsyan: „Voi, mai întâi, semnaţi şi noi pe urmă vedem”. Aşa ceva i s-a spus.

Evident că, pentru partea armenească aceste două capitole sunt chestii de viaţă şi moarte, deşi sună patetic, este adevărat. Şi, atunci când Serj Sargsyan a conştientizat că el nu va primi garanţii la acest capitol din partea Uniunii Europene, a spus că: „Noi nu tolerăm aşa ceva”. Cred că dumneavoastră vă daţi seama foarte bine că pentru Armenia această problemă mai mult ţine de securitatea naţională decât de problemele pur economice, ca în cazul Moldovei.

Armenia are două graniţe închise – cu Azerbaidjan şi cu Turcia. Armenia se află într-o regiune mult mai complicată, acolo unde orice pas greşit, în sensul securităţii naţionale, ar provoca pagube foarte şi foarte dramatice pentru ţară. De aceea, chiar şi experţii, şi politicienii de la Erevan, totuşi, recunosc faptul că această direcţie pentru Armenia ţine mai mult de protejarea securităţii naţionale, sub umbrela Federaţiei Ruse, decât de problemele economice.”

Europa Liberă: Domnule Vardanean, dar ce fel de garanţii oferă Rusia, convingătoare? Pentru că şi Rusia se modifică şi, la un moment dat, am văzut, în istoria recentă, cum Rusia era suficient de îngăduitoare în subiectul conflictului armeano-azer, era îngăduitoare cu autorităţile de la Baku şi din cauza unor interese comerciale ar fi putut sacrifica această promisiune.

Ernest Vardanean: „Nu. Eu cred că nu e vorba de sacrificare. Dar eu înţeleg despre ce spuneţi dumneavoastră. Vara trecută, eram foarte-foarte îngrijoraţi de faptul că Federaţia Rusă a început vânzarea armamentelor de atac Azerbaidjanului, deşi aceste contracte au fost semnate în timpul guvernării lui Medvedev. Deci putem presupune că aceste contracte au fost semnate şi realizate fără permisiunea lui Putin, ca şi cazul când Libia a fost cedată, în martie 2011, de către Medvedev contrar voinţei lui Putin. Putem presupune aşa ceva.

Totuşi, acest fapt a îngrijorat foarte mult populaţia armenească şi a creat mai multe dubii la capitolul sincerităţii Federaţiei Ruse în ceea ce priveşte parteneriatul strategic cu Republica Armenia. Şi eu am scris, de mai multe ori, că aşa un parteneriat este unul făţarnic, în cazul în care tu, ca membru al Organizaţiei Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), tu vinzi armamente duşmanului partenerului tău. Este ceva nemaipomenit, este un absurd.”

Europa Liberă: Ei, nemaipomenit nu este, că am văzut, în lume, cazuri de acestea şi la case mai mari, şi în conflicte regionale într-o desfăşurare deplină. Revenind totuşi la concept, dumneavoastră, de la distanţă, care aveţi luciditatea necesară pentru analiză, alegerea aceasta pe care a făcut-o Sargsyan, Erevanul, pe termen lung, cât de sigură vi se pare sau avantajoasă, în comparaţie cu promisiunile care vedem că nu au funcţionat în cazul Ucrainei. Şi în cazul Ucrainei, care era şi mai aproape de staţia terminus. Dacă vreţi, în procente, dacă vreţi, în grade de comparaţie.

Ernest Vardanean: „Nu aş vrea să dau procent, pentru că va fi unul eronat, cred. Dar vreau să vă spun altceva. Problema principală în integrarea Armeniei spre Uniunea Vamală, dar şi, a propos, spre Uniunea Europeană, ţine de faptul că Armenia nu are graniţe comune cu niciun membru al unei organizaţii şi al altei organizaţii. Atunci când experţii şi politicienii susţinători ai Uniunii Vamale afirmă că acest fapt este unul regretabil, dar nu este unul care exclude totalmente posibilitatea respectivă, totuşi ei conştientizează că aici poate se încheie conceptul Uniunii Vamale Economice şi se începe conceptul umbrelei militare a Federaţiei Ruse. Nu vreau să repet aceleaşi cuvinte, cred că dumneavoastră m-aţi înţeles.

Dar în ceea ce ţine de suveranitatea Armeniei, iată, eu am găsit două puncte din document, dacă îmi permiteţi, le citez. Punctul 255, capitolul „Domeniul politicii macroeconomice” stipulează următoarele, citez: „Elaborarea sugestiilor în privinţa realizării de către Republica Armenia a regulamentelor principale ale politicii macroeconomice ale statelor membre ale Uniunii Vamale şi ale Spaţiului Economic Unit pe anii 2013-2014”.

Şi încă un punct din capitolul „Cu privire la principiile coordonate ale politicii monetare”, acest capitol depăşeşte limitele Uniunii Vamale, ce stipulează punctul 2 al articolului 2 din acest capitol stipulează: „La nivelul naţional şi cel internaţional, părţile determină condiţii organizatorice şi juridice necesare pentru dezvoltarea proceselor integraţioniste în domeniul monetar în coordonare şi cu acordarea acesteia”. În plus, capitolul prevede formarea pieţei monetare integrate a statelor semnatare.

Eu m-am adresat experţilor de la Erevan şi aceştia au afirmat unanim că aceste două puncte, capitole, prevăd depăşirea limitelor Uniunii Vamale. Deci este vorba chiar de crearea unui spaţiu comun economic şi chiar introducere, probabil, a unei monede comune, ceea ce deja nu ţine de chestii vamale, ci de chestii macroeconomice. Iată aceasta este întrebarea: unde e limita?”

Europa Liberă: Întrebarea omului simplu este dacă aceasta este cu semnul plus sau cu semnul minus. Pe el îl interesează să aibă o putere de cumpărare.

Ernest Vardanean: „Aici noi trebuie să înţelegem un lucru – unde este limita dintre spaţiul de cooperare economică la capitolul vamal şi fiscal şi cea de integrare completă, totală a acelor state semnatare într-o organizaţie de modelul Uniunii Europene, cu monedă unică şi aşa mai departe. Pentru mine, ca pentru un om, ar fi foarte regretabil, dacă Armenia, într-o bună sau într-o rea zi, ar renunţa la propria monedă naţională. Dar, pe de altă parte, ca un om pragmatic şi realist, înțeleg că ar fi nu normal, dar, cel puţin, bine motivat procesul de introducere a unei monede comune. Mă rog, și Uniunea Europeană a venit, odată, la introducerea unei monede comune, deşi a fost după patruzeci de ani de integrare, nu aşa de repede ca în cazul Uniunii Vamale, dar totuşi a venit. Rămânând destul de sceptic la capitolul succesului acestei integrări totale, rămân şi optimist, pentru că, în cazul Armeniei, repet, este foarte important să nu faci paşi greşiţi.”

Europa Liberă: Domnule Lupuşor, per total vorbind, ne apropiem de nişte concluzii. Putem vorbi despre experienţa Uniunii Vamale, unde interesele economice sau avantajele economice evidente sau mai puțin evidente au creat și anumite dependențe politice care au avut efect? Țările, care au beneficiat, partenerii care au beneficiat de aceste avantaje, s-au văzut siliți să se alinieze politic la vocea dominantă a Federației Ruse în subiecte care vin în contradicție evidentă cu principiile, valorile europene pentru care, repet, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova a pledat consecvent, timp de ani buni, inclusiv libertăți în domeniul minorităților etnice, sexuale, liberalizarea pieței etc., etc.

Adrian Lupușor: „Nu sunt adeptul teoriilor conspiraționiste, însă Uniunea Vamală este, în mod evident, o parte a proiectului geopolitic al Federației Ruse. În cadrul Uniunii Vamale, prin definiție, membrele Uniunii Vamale subscriu și adoptă politicile promovate de Federația Rusă care sunt în interesul Federației Ruse. Se începe cu politica vamală, însă, odată cu crearea Uniunii Euroasiatice, odată cu funcționarea acestui Comitet privind Uniunea Euroasiatică, atribuțiile se vor răspândi și asupra politicii macroeconomice, bugetare, financiare.”

Europa Liberă: Prin urmare, oamenii, când fac alegerea în favoarea Uniunii Vamale, fac o alegere conștientă, adică fac o alegere în favoarea visului lui Putin care a regretat destrămarea Uniunii Sovietice și, probabil, și-o imaginează, într-un fel, refăcută.

Adrian Lupușor: „Problema ține de deficitul de democrație, asociat cu participarea în cadrul Uniunii Vamale. Dacă în Uniunea Europeană, există o distribuție cât de cât mai diversificată a puterii – avem Germania, Italia, Franța, Marea Britanie, toate având diferite interese – în cadrul Uniunii Vamale, există un singur pol de influență, cel al Federației Ruse... Acest lucru este transpus asupra politicilor promovate în cadrul Uniunii Vamale. Și acest fapt este și reflectat în componența acelei comisii supranaționale care dirijează politica tarifară. Majoritatea membrilor, marea majoritate a membrilor acestei comisii sunt cetățeni ai Federației Ruse și este evident în favoarea cărei țări ei vor adopta anumite decizii. Totodată, venitul, în urma colectării acelor tarife vamale, la fel, este, în mare parte, alocat Federației Ruse.”

Europa Liberă: Logic pentru că monopoliștii naturali sunt acolo, Gazpromul, de exemplu.

Adrian Lupușor: „Ceea ce ține de securitatea energetică, este un alt aspect, care trebuie evidențiat. Deși participarea, în cadrul Uniunii Vamale, va asigura anumite garanții privind ieftinirea gazului importat, spre exemplu, din Federația Rusă, în toate țările Uniunii Vamale, aceasta vine cu anumite condiționalități privind perpetuarea monopolului rusesc asupra complexului energetic, în aceste țări, mă refer la Belarus și Kazahstan. Prețul ieftin la gazele naturale vine cu prețul monopolului rusesc asupra sistemelor de distribuție și asupra întregului complex energetic.

Și, în cazul Republicii Moldova, acest lucru, la fel, este evident. Noi vom fi forțați să abandonăm implementarea prevederilor Pachetului Energetic III și a altor prevederi care, de fapt, sunt stipulate și în Acordul de Asociere care vizează îndeplinirea mai multor acțiuni privind diversificarea resurselor energetice. În cazul Uniunii Vamale acest lucru, pur și simplu, va dispărea și se va menține monopolul rusesc. În plus, noi nu trebuie să uităm și de importurile de benzină și motorină care vin din Uniunea Europeană, majoritatea, nu din Federația Rusă.

În cazul aderării la Uniunea Vamală și, odată cu majorarea tarifelor vamale, se va scumpi și prețul acestor carburanți. Și efectul inflaționist, iarăși, se va amplifica, deoarece vorbim despre nu doar de produse de consum, dar și de materia primă care ulterior este utilizată la producere. Deci vorbim despre un efect de scumpire în lanț care, iarăși, va fi resimțit de către consumatori.

Un alt efect al adoptării acestei politici tarifare a Uniunii Vamale este faptul că Republica Moldova va fi obligată să plătească compensații altor membri ai OMC și valoarea acestor compensații ar putea să se ridice la circa cincispreze la sută din produsul intern brut. Este vorba despre sume imense. Povara acestor compensații va cădea asupra contribuabililor, asupra plătitorilor de taxe.”

Europa Liberă: Nici pe departe nu am epuizat subiectul pe care l-am abordat. Intenția mea nici nu era să dăm foarte multe concluzii sau sugestii. Una singură, pe care am încercat să o avansez, în această emisiune, este că, la luarea unor asemenea decizii de politică externă, categoric trebuie să fie luate în calcul toate posibilele efecte. Oamenii, care își asumă responsabilitatea să ia decizii, în numele populației, în numele poporului, în numele viitoarelor generații care vor suporta consecințele, trebuie să măsoare de șapte ori, înainte de a tăia o singură dată. Sunt convins că noi vom reveni la acest subiect pentru că în anul 2014 tot despre aceasta vom vorbi. Mulțumesc.