Despre magnetismul (real și indus) al opțiunii europene

Doamnelor şi domnilor, bine v-am găsit. La microfon e Vasile Botnaru, autorul şi prezentatorul emisiunii PUNCT şi de la capăt.

Sfârşitul acestei toamne îndărătnice va ilustra, cât se poate de convingător, proverbul despre număratul bobocilor. La Vilnius, avicultorii politici vor afla dacă şi-au greşit sau nu vocaţia, iar alegătorii îi vor trimite sau nu la abator. Acesta este subiectul discuţiei noastre de azi de la masa rotundă a Europei Libere, la care participă doi experţi avizaţi, în măsură să ne spună la ce ne-am putea aştepta.

Aşadar, în studioul de la Chişinău al Europei Libere astăzi se află doi analişti notorii, Nicolae Negru şi Vladimir Socor.

Europa Liberă: Prima întrebare ar fi dacă e cazul, înainte de Vilnius, să încercăm să combatem, să erodăm, măcar, mitul că Europa ar avea nevoie de Republica Moldova mai mult decât populaţia şovăielnică ar avea nevoie de Europa. Mai ales că oficialii europeni, reprezentanţii Comisiei Europene au lăsat să se înţeleagă foarte clar că parafarea şi semnarea ulterioară a acestui acord nu înseamnă garanţii pentru aderare.

Vladimir Socor: „Problema aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, ca stat membru, nu trebuie pusă, nici nu trebuie adusă în discuţie. Sunt atât de mulţi sceptici în rândul Uniunii Europene în privinţa lărgirii spre Est a Uniuni Europene, în general, şi, mai ales, în privinţa unui stat perceput ca fiind corupt şi o sursă de migraţie a muncii, cum e Republica Moldova, încât a vorbi astăzi, public, despre aderarea Republicii Moldova, ca stat membru, este contraproductiv, nu face decât să sperie lumea.”

Europa Liberă: Şi atunci cu ce îi motivezi pe oamenii aceştia care aşteaptă bonusul acesta?

Vladimir Socor: „În etapa actuală, avem o motivaţie suficientă pentru populaţia Republicii Moldova să susţină integrarea europeană şi anume facilitarea şi liberalizarea regimului de vize şi accesul, fără restricţii, pe piaţa Uniunii Europene pentru produsele Republicii Moldova. Acest acces are două beneficii, faptul că Moldova va putea să exporte mai mult înspre Europa, dar şi faptul că firme europene, cu o tehnologie mult mai avansată decât cea din Republica Moldova, vor fi cointeresate să facă proiecte de producţie în Republica Moldova, pentru a beneficia de regimul de schimb liber cu Uniunea Europeană.”

Europa Liberă: Domnule Nicolae Negru, sunteţi de acord cu această motivaţie? Este suficientă, pentru ca oamenii să vrea?

Nicolae Negru: „Nu mi se pare suficientă. Oamenii noştri s-au obişnuit să vadă un viitor luminos, să aibă un viitor luminos şi, în aparenţă, Uniunea Europeană oferă acest viitor luminos. Există articolul 49, dacă nu mă înşel, care spune că orice ţară, care îndeplineşte anumite criterii de aderare, poate adera la Uniunea Europeană. Nu s-a renunţat la acest articol. Prin urmare, teoretic, cel puţin, putem vorbi despre integrarea europeană, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat.”

Europa Liberă: Dar călătoria fără vize nu e suficient pentru moldoveanul mediu?

Nicolae Negru: „Da, ar putea să fie suficient. E adevărat, mitul acesta, de unde a apărut că Uniunea Europeană ne trage cu de-a sila, sunt două aspecte. În primul rând, există acest Parteneriat Estic, există nişte funcţionari care au anumite obligaţii şi care trebuie, într-un fel, să demonstreze că ei funcţionează şi, prin tot felul de procedee, să le spunem aşa, creează această impresie că, „dacă iată, veţi face ce voi spune eu, la această etapă”, pe urmă ne mişcăm spre cealaltă etapă. Unii lideri de ai noştri, poate, nu e cazul să le dăm numele, consideră că Uniunea Europeană ne trage şi Rusia trage spre ei, adică noi suntem un fel de premiu pentru Rusia sau pentru Uniunea Europeană şi electoratul sau cetăţenii Republicii Moldova, desigur, sunt foarte sensibili la astfel de mesaje.”

Europa Liberă: Şi, în aceste condiţii, dacă există această percepţie, sigur că oamenii, care spun că Europa are nevoie de noi, zic că va fi şi iertătoare. Există totuşi o limită a indulgenţei? În cazul Moldovei, domnule Socor, care este limitate de toleranţă? Ce ar putea tolera Europa, ca să încurajeze autorităţile şi populaţia şi ce categoric nu se iartă?

Vladimir Socor: „Doamna Europa s-a dezvăţat să mai gândească strategic atât la nivelul Uniunii Europene, în general, cât şi la nivelul instituţiilor şi la nivelul majorităţii guvernelor europene. Moldova însă are norocul de a fi, se poate spune, aproape sponsorizată de un număr limitat de personalităţi europene influente care încă mai gândesc strategic şi care, din acest motiv, doresc să scoată Moldova definitiv din ceea ce se cheamă lumea rusă şi să o integreze în Europa. E vorba de conducătorii Comisiei Europene, câţiva dintre comisarii Uniuni Europene, numele poate că sunt cunoscute multor cetăţeni ai Republicii Moldova şi de câţiva miniştri de Externe şi chiar prim-miniştri din câteva state membre – avem susţinerea statelor baltice, a Poloniei – deci susţinere foarte limitată. Dar acest grup de susţinători, limitat cum e, e foarte activ, gândeşte strategic şi este dispus să acorde Republicii Moldova un rabat, o reducere la preţul de intrare, adică la reforme, pentru a promova reformele în Republica Moldova, pe parcursul şi făcând parte din procesul integrării europene. Republica Moldova, din păcate, nu şi-a făcut lecţiile. Povestea de succes a fost un mit contraproductiv, deoarece populaţia, văzând că nu e vorba de un succes, a devenit cinică faţă de ideea europeană. Din acest motiv, s-a renunţat la mitul poveştii de succes. Dar el rămâne în continuare sau a fost necesar, poate e în continuare necesar, deoarece integrarea Republicii Moldova va trebui ratificată de toate statele membre. Parlamentele, guvernele şi Parlamentul european trebuie să fie convinse să ratifice integrarea Republicii Moldova. Succesele limitate pot fi exagerate şi cred că este un joc politic necesar, inevitabil.”

Europa Liberă: Vreau să vă întreb, că arătaţi foarte bine a un membru al Parlamentului german, staţi dumneavoastră, parlamentar, în Bundestag, ce v-ar convinge mai bine că Moldova merită să fie, cel puţin, apropiată de hotarele Uniunii Europene?

Vladimir Socor: „Foarte greu de convins, foarte, foarte greu. Mai ales, în condiţiile actuale, în care alegătorii şi opinia publică din Europa Occidentală s-au întors împotriva imigrării, virulent chiar, împotriva imigrării crescânde, necontrolate. Din păcate, eu spun din păcate, acest proces nu s-a manifestat împotriva imigrării necontrolate a ne-europenilor, dar se manifestă acum faţă de eventuala emigrare a unor europeni. E o ironie a istoriei.”

Europa Liberă: Bine, dar domnule parlamentar din Bungestag, moldovenii, care au avut să ajungă în Europa, sunt deja în Portugalia, în Spania, ceilalţi puţin probabil, să se mute la dumneavoastră, în Germania.

Vladimir Socor: „Parlamentul german va fi greu de convins.”

Europa Liberă: Domnule Negru, extrapolaţi-vă dumneavoastră, de la Chişinău spre, nu ştiu, în Parlamentul francez, că arătaţi a socialist francez, spuneţi-mi, vă rog, ce v-ar convinge pe dumneavoastră să votaţi, cel puţin, parafarea, dacă nu şi aderarea?

Nicolae Negru: „Eu sunt de acord, e o problemă, la ora actuală, fiindcă în statele Uniunii Europene există partide politice, mişcări contrare aderenţei statelor est-europene la Uniunea Europeană. Unii chiar regretă că au intrat, consideră ei, înainte de timp, nefiind pregătite, state din Balcani, de exemplu. E adevărat că există o problemă în Uniunea Europeană privitor la modul cum îşi concep ei politica externă, la strategia ei de mai departe. Există şi această vulnerabilitate, cauzată de faptul că unele state ale Uniunii Europene încearcă să-şi rezolve propriile probleme, prin intermediul Uniunii Europene. Dar, cum a spus şi domnul Socor, există persoane care judecă strategic, care îşi dau seama că Uniunea Europeană are o anumită menire, are o anumită funcţie şi are anumite interese, pe care trebuie să le apere. Şi aceste interese uneori vin în conflict, de exemplu, cu interesele Federaţiei Ruse şi apare această rivalitate. Şi eu cred că un socialist sau altcineva din Parlamentul francez poate fi convins că, în anumite situaţii, trebuie luate unele decizii strategice. Poate nu acuma, poate, da, în momentul de faţă, nu luăm această decizie, fiindcă, iată, avem mâine-poimâine alegeri şi am putea suferi eşec.”

Europa Liberă: Dar scepticul, care va polemiza cu dumneavoastră, va spune: „Dar de ce să ne luăm noi bătaia aceasta de cap? E un teritoriu virusat, cu armata a 14-a în interior, cu interese ruseşti implantate în ţevile de gaz. De ce să ne batem noi capul?! Punem hotarul Europei pe Prut şi au revoir”.

Nicolae Negru: „Bine, dacă ar fi gândit aşa, poţi să pui oriunde acest hotar, să intre numai Franţa, Germania şi Marea Britanie ori numai statele nordice care arată mai bine, să zicem, din punct de vedere economic, izolezi statele sudice. Dacă folosim acest criteriu, se poate ajunge la disoluţia Uniunii Europene. Dar cei, care au gândit Uniunea Europeană sau, mai bine zis, mobilul care a determinat formarea Uniunii Europene, poate că nu în deplină măsură, dar acest mobil încă funcţionează, din punctul meu de vedere.”

Europa Liberă: Totuşi, domnule Socor, astăzi teritoriul transnistrean în ce măsură, care şi-a anunţat clar opoziţia faţă de ideea integrării, este de luat în seamă sau e de neglijat?

Vladimir Socor: „În dezbaterea, care are loc, în aceste momente în Europa, există două puncte de vedere. Un punct de vedere susţine că integrarea europeană a Republicii Moldova va reuşi, prin atracţia economică, magnetismul economic al Uniunii Europene, va reuşi să rezolve conflictul din Transnistria şi va atrage Transnistria după malul drept al Nistrului, împreună, în Uniunea Europeană. Acesta este un punct de vedere. Celălalt punct de vedere susţine că o ţară divizată de un conflict îngheţat, ca Republica Moldova, nu trebuie adusă în Uniunea Europeană. Se citează exemplul Ciprului, care a provocat numeroase probleme interne, în Uniunea Europeană, datorită caracterului îngheţat al conflictului din Cipru. Deci această parte a dezbaterii spune: „Nu avem nevoie de un al doilea Cipru”. Dar nu e numai problema Transnistriei care ar putea să fie un obstacol. Nu se ştie dacă va fi. Ar putea să fie. Mai e o problemă care ţine de interiorul Republicii Moldova. Şi anume ceea ce dumneavoastră aţi denumit „implantarea intereselor ruseşti”, corect aţi spus, pe malul drept al Nistrului şi nu numai în conductele de gaze. Iată acum, practic, în ajunul summit-ului de la Vilnius, intrăm în Europa, după ce am concesionat Aeroportul Internaţional Chişinău – obiectiv strategic, de importanţă naţională maximă – unei companii ruseşti din Habarovsk, condusă, în mod oficial, de un manager care a fost ofiţer KGB, devenit ofiţer FSB, aceasta din biografia lui oficială, şi care face parte dintr-un holding de business mult mai mare, în proprietatea unei familii de miliardari ceceni, care sunt printre favoriţii ceceni ai preşedintelui Vladimir Putin. Nu aşa se intră în Europa... Eu am fost revoltat de concesionarea Aeroportului, am văzut şi că în presa de la Chişinău au apărut articole critice, nici pe departe suficiente.”

Nicolae Negru: „Şi eu am fost revoltat.”

Vladimir Socor: „Am auzit spunându-se de mai multe persoane, la Chişinău, e o frază stereotipă pe care am auzit-o în decursul actualei mele vizite: „Concesionarea Aeroportului de către ruşi a fost preţul păstrării coaliţiei’.”

Europa Liberă: Exact, concesia şi concesionarea.

Vladimir Socor: „Ce înseamnă aceasta? Este o formulare foarte delicată pentru a spune că o parte a guvernului, cea în frunte neoficial cu domnul Plahotniuc, a şantajat cealaltă parte a guvernului, în frunte cu prim-ministrul Leancă şi preşedintele de partid Vlad Filat, ameninţând că, dacă dânşii nu primesc această pleaşcă economică, atunci trântesc guvernul, îşi retrag sprijinul pentru guvern, în ajunul Vilniusului. Este şantajul ordinar, cu care acest partid e obişnuit, încă din 2010, la fiecare negociere, renegociere, re-renegociere a posturilor şi a câştigurilor economice, Partidul Democrat ameninţa să se retragă din guvern şi să trântească coaliţia, drept care cealaltă parte din coaliţie ceda, la fiecare pas. Şi eu am fost acum foarte dezamăgit de faptul că vechiul meu prieten, de 20 de ani încoace, Iurie Leancă, a ieşit în faţă şi a justificat concesiunea Aeroportului.”

Europa Liberă: Şi-a asumat, vorba politicienilor...

Vladimir Socor: „Vorba politicienilor... Domnul Leancă se bucură de un înalt prestigiu personal în Europa şi în Republica Moldova. Nu ar fi trebuit să-şi pună în joc acest prestigiu, încercând să justifice o cedare complet nejustificabilă.”

Europa Liberă: Acum funcţia mea este să vă contrazic. O posibilă Europă modernă, occidentală şi o Moldovă reformată, integrată cumva, într-o formă sau alta, poate va reuşi să asimileze, inclusiv implanturile acestea ruseşti, să le oblige să funcţioneze potrivit legislaţiei europene. Adică noi de aceasta vrem în Europa, pentru ca furăcioşii noştri să fie puşi la dubă, să funcţioneze legislaţia europeană, astfel încât micile bube sau focare de infecţie să fie tratate.

Vladimir Socor: „Aveţi dreptate. Şi să vă dau un exemplu în sensul celor afirmate de dumneavoastră. Pentru a beneficia de aprovizionare cu gaze din alte surse decât Rusia, Republica Moldova trebuie să aplice Pachetul al II-lea şi Pachetul al III-lea din legislaţia pieţei energetice europene. Dar ce vedem? Vedem că domnul Valeriu Lazăr, din acelaşi partid, viceprim-ministru şi ministru al Economiei, se duce la Moscova, în octombrie, şi declară public că guvernul Republicii Moldova ar trebui să cedeze conductele de distribuţie ale gazelor „Gazprom”-ului, în contul unor datorii istorice! O asemenea cedare ar face imposibilă aplicarea legislaţiei europene a pieţei energetice.”

Europa Liberă: Adică separarea distribuitorului de furnizor...

Vladimir Socor: „Da, exact. Conductele de distribuţie aparţin Republicii Moldova. Republica Moldova are datorie de câteva sute de milioane de dolari către „Gazprom”, acumulată în anii precedenţi. Moldova este punctuală cu plăţile. Între timp, Transnistria are datorii de peste patru miliarde, care continuă să crească. „Gazprom”-ul sau Kremlinul nu fac nici cea mai mică încercare de a recupera datorii de la Transnistria. Atunci, care este logica pentru ca Chişinăul să vină el cu iniţiativa, să plătească el o datorie de 10 ori mai mică sau chiar de 15 ori mai mică, în timp ce Transnistria nu plăteşte nimic şi nici nu i se cere să plătească?! De ce să ia Chişinăul această iniţiativă?! Nu are nicio logică. Singura logică este să împiedice aplicarea legislaţiei europene în Republica Moldova. Asta chiar în momentul în care ne pregătim de Vilnius. Se pare că propunerea domnului Lazăr nu a întrunit aprobarea guvernului, alte personalităţi nu s-au pronunţat. Dar cu persoane ca domnul Lazăr şi ca domnul Plahotniuc, în funcţii oficiale sau neoficiale, de control şi de putere, cu asemenea personalităţi noi intrăm în Europa. Este clar.”

Europa Liberă: Nicolae?

Nicolae Negru: „Eu aş vrea să sar puţin în apărarea domnului Leancă, să încerc să văd cum a judecat dumnealui, care erau opţiunile sau posibilităţile lui. Singura posibilitate erau alegerile anticipate. Şi alegerile anticipate, aşa cum arată sondajele, în mod sigur, aduceau sau readuceau comuniştii la putere, pe de o parte.”

Europa Liberă: Deci a ales răul cel mai mic?

Nicolae Negru: „El a ales răul cel mai mic, aşa cum, de fapt, facem noi, pe parcursul multor ani, începând cu 1990-1991. Pe de altă parte, trebuie să spunem că pătrunderea „Gazprom”-ului se face nu numai în Republica Moldova, se observă şi în România, şi în alte state central-europene. Încearcă „Gazprom”-ul să pătrundă acolo. E adevărat că autorităţile de acolo sunt mai rezistente la acest fel de încercări. Regretăm că domnul Lazăr se lasă, aşa, foarte repede, influenţat de colegul său, domnul Rogozin. Chestiunea demnităţii, nu numai a securităţii energetice, dar chiar a demnităţii naţionale, e o problemă, în mediul clasei noastre politice... Dar, pe de altă parte, numai intrând în Uniunea Europeană, putem spera să-i punem la punct sau, să zicem aşa, să-i disciplinăm pe oligarhi. Oligarhii oriunde încearcă să tragă beneficii, ocolind puterea sau, să zicem, fentând anumite legi, strecurându-se pe undeva. Şi nu cred că Republica Moldova, rămânând dincoace de cadrul Uniunii Europene, poate de una singură să rezolve aceste probleme. Dimpotrivă, cred că poate fi acaparată totalmente şi poate fi subjugată unor interese de grup sau unor interese personale. Uniunea Europeană e salvarea noastră. Asta trebuie să spunem.”

Europa Liberă: Bulgaria, care e perfect europeană, nu se teme de South Stream. Acuma, când am văzut cum Alexei Miller, cum au bătut palma şi cred că Bulgaria, cel puţin, are sprijinul Bruxellesului, atunci când procedează la un asemenea parteneriat.

Nicolae Negru: „Cum mai spus mai înainte, unele state din Uniunea Europeană, din păcate, cochetează, într-un fel, cu Rusia, cu „Gazprom”-ul, când consideră că aceasta le convine, în interesul lor. Lucrul acesta se întâmplă nu numai cu Bulgaria, se întâmplă şi cu Germania, se întâmplă şi cu Italia.”

Europa Liberă: Da, dar Germania e mai puţin vulnerabilă decât Bulgaria, de exemplu.

Nicolae Negru: „Da. Germania e mai puţin vulnerabilă.”

Europa Liberă: Dar revenind la Vilnius şi la temele făcute, totuşi criteriul, numărul unu sau numărul doi este corupţia. În ce măsură – iarăşi fac apel la experienţa dumneavoastră şi la capacitatea de a vedea lucrurilor din exterior şi nu de la Chişinău – putem vorbi despre o performanţă minimă pe acest domeniu? Măcar actele normative dacă sunt în regulă? Dacă la Vilnius se poate merge cu această flamură a luptei cu corupţia?

Vladimir Socor: „Nu se poate merge, deoarece corupţia este adânc implantată în guvern. Şi anume eu vreau să fac o deosebire foarte clară între Partidul Democrat, condus neoficial de domnul Plahotniuc, şi partidul condus de domnul Vlad Filat. Eu sunt complet în dezacord cu formula „cei doi Vlazi”. O interpretare complet greşită a realităţii. Nu sunt „cei doi Vlazi”, pentru că nu sunt echivalenţi. Partidul domnului Plahotniuc nu a avut nicio contribuţie la munca concretă de integrare europeană. Ministerele, care contează şi care au dus tot greul acestei munci, au fost ministerele conduse de către echipa domnului Filat: Externele, Internele, Justiţia şi alte agenţii guvernamentale. Acestea, anume acestea au dus tot greul integrării europene. Partea condusă sau controlată de partidul domnului Plahotniuc a avut grijă, în primul rând, de interesele proprii. Şi, cum spuneam adineauri, la fiecare etapă, şi au fost multe etape, din 2009-2010 până astăzi, la fiecare etapă de negociere, renegociere, re-renegociere a beneficiilor puterii, partidul domnului Plahotniuc condiţiona susţinerea guvernului de noi cedări de posturi guvernamentale sau de avantaje economice şi de business, ameninţând să trântească guvernul.”

Europa Liberă: Domnule Socor, dar, vorba lui Marian Lupu, fără democraţi n-ar fi fost posibilă această construcţie. Tot aşa cum fără de liberalii-reformatori n-ar fi fost posibilă alegerea cabinetului.

Vladimir Socor: „În fraza domnului Lupu este o expresie a şantajului: „Fără noi cădeţi”. Deci preocuparea principală nu e Europa. Preocuparea principală este extragerea avantajului de partid, de clan şi de persoane, sub ameninţarea voalată, reflectată în fraza domnului Lupu pe care aţi menţionat-o: „Dacă nu ne daţi – vă trântim”. Aţi menţionat Partidul Liberal-Reformator şi eu aş vrea să-mi exprim aprecierea, recunoştinţa pentru acest partid – un partid necorupt, un partid care, în fine, după atâta amar de ani, şi-a dat seama că nu se poate intra în Europa cu persoane de genul domnului Ghimpu. Şi am aplaudat iniţiativa Partidului Liberal-Reformator de a se adresa judecăţii, pentru a stopa scandalul afacerii Aeroportului şi sper, din toată inima, că liberalii-reformatori, care sunt un partid necorupt, vor urma calea justiţiei, pentru a stopa cedarea Aeroportului Internaţional Chişinău către ruşi.”

Nicolae Negru: „Am salutat şi eu iniţiativa, gestul liberalilor reformatori. E, cum să zic, un nucleu de oameni, acolo, necorupţi. Cel puţin, nu avem acuze de acest fel la adresa lor. Au salvat, iată, ei, în adevăratul sens al cuvântului, au salvat această guvernare de la dezastru, fiindcă ne urmărea un dezastru, dacă în momentul acela, intram în alegeri anticipate. Societatea noastră încă mai trăieşte, din păcate, şi chiar presa noastră încă mai trăieşte în Pădurea Domnească, încă nu a ieşit. Şi vina e şi a justiţiei noastre, care nu acţionează, aşa cum ar trebui, cu operativitate şi...”

Europa Liberă: Când spuneţi aşa, aveţi în vedere că societatea se conduce de cutumele acelea „manus manum lavat”...

Nicolae Negru: „Şi din acest punct de vedere, dar şi din punctul de vedere că nu se preocupă de problemele zilei de azi. Iată chiar ceea ce spunea şi domnul Socor mai înainte, concesionarea Aeroportului, să zicem, a trezit o reacţie mult mai slabă decât ne-am fi putut noi aştepta sau eram îndreptăţiţi să ne aşteptăm. Şi s-ar putea să fie un lucru mult mai grav, de exemplu, decât ceea ce s-a întâmplat.”

Europa Liberă: Deci „dresorii” şi-au făcut meseria: ne-am obişnuit cu nălucile, trăind în casă.

Nicolae Negru: „Da. Ne-am obişnuit cu nălucile şi, din păcate, şi mass-media noastră s-a obişnuit cu aceste scandaluri, judecă superficial lucrurile. În goană după audienţă, nu vede esenţialul din ceea ce se întâmplă în Republica Moldova. Cu toate acestea, există acest instinct al supravieţuirii, aşa am putea să-l numim noi. Iată că totuşi a reuşit clasa noastră politică să iasă, a fost o criză foarte profundă. Da, cu anumite compromisuri, a ieşit din această criză, a făcut un pas înapoi. Acuma, întreaga noastră societate şi clasa politică trebuie să-şi concentreze atenţia şi să se gândească strategic, să se gândească, să vadă ce face în viitor, cum merge spre această Uniune Europeană. Şi eu cred că atunci am putea elimina şi acele elemente care ajung la putere. Încearcă să-şi facă, pur şi simplu, să satisfacă interesele lor.”

Europa Liberă: Să vă întreb altfel. Imaginaţi-vă că mai avem o bijuterie clară, „Moldtelecom”-ul. Credeţi că se va privatiza altfel? Eventual, se va concesiona altfel, după aceste scandaluri şi după nemulţumirea dumneavoastră, a celor doi, care sunt în studiou?

Nicolae Negru: „Tocmai aceasta e teama mea. Aşa cum am reacţionat noi acuma la această concesionare mă face să cred că reacţia ar putea fi similară, să zicem aşa, ar putea să fie foarte anemică.”

Europa Liberă: Mă întreb dacă va mai îndrăzni cel care se va ocupa de privatizare s-o dea pe sub masă?

Nicolae Negru: „Din păcate, neobrăzarea şi cinismul unor politicieni sau unor oameni, unor oligarhi ajunşi la putere este atât de mare, încât poţi să te aştepţi de la ei la orice. Cine şi-ar fi imaginat că, iată, acuma, în prag de Vilnius, cineva poate să facă un asemenea pas sfidător. Mă refer la concesionarea Aeroportului...”

Vladimir Socor: „Către ruşi...”

Nicolae Negru: „Da, către ruşi. Un pas sfidător care încalcă orice norme elementare şi ale convieţuirii, şi ale comportamentului politic.”

Europa Liberă: Dar următoarea privatizare va fi un pas de semnare şi mai responsabil? Credeţi că va îndrăzni cineva să ia ciolanul, domnule Socor?

Vladimir Socor: „Eu cred că, la Vilnius, guvernului Republicii Moldova i se vor cere garanţii că, în perioada dintre parafare şi semnare şi ratificare, performanţa guvernului va trebui să se îmbunătăţească, în mod foarte substanţial. La Vilnius, se vor cere asemenea garanţii.”

Europa Liberă: Dar garanţii semnate sau garanţii neoficiale?

Vladimir Socor: „Nu. Garanţii neoficiale. De fapt, asemenea garanţii deja au început să fie cerute, s-au cerut neoficial, dar foarte dur, aş spune, la întâlnirea de săptămâna trecută, de la Bruxelles. Garanţiile deja încep să fie cerute, vor fi cerute oficial, dar nepublic, la Vilnius. Dar perioada în care Moldova va trebui să facă dovada că îndeplineşte aceste garanţii va fi o perioadă scurtă, între parafare şi semnare, apoi între semnare şi ratificare. Iar dacă garanţiile nu sunt pe masă şi nu sunt demonstrate, atunci ratificarea ar putea să se prelungească.”

Europa Liberă: Deci domnul Lupu, să zicem aşa, tălmăceşte arbitrar nemulţumirea lui Füle, atunci când totuşi i-a pomenit despre aceste două obiective concesionate nu prea transparent?

Vladimir Socor: „Da, exact. Aveţi perfectă dreptate. Se mai pune o problemă. Când şi cum să scoatem putregaiul din guvern, un putregai uriaş! Localizarea precisă a acestui putregai este în sistemul de aşa-zisa ocrotire, aşa se spune, ocrotire a legii, în care posturile-cheie aparţin sau sunt controlate de un partid. Când şi cum să se scoată acest imens putregai din guvern? Aceasta este întrebarea.”

Nicolae Negru: „De la guvernare, nu din guvern...”

Vladimir Socor: „Da, aveţi dreptate. De la guvernare şi din sistemul judecătoresc şi aşa mai departe. Când şi cum să le scoată? Termenul este restrâns. Aceasta este întrebarea. Şi cu cât durează mai mult această situaţie, cu atât mai mult se înrădăcinează.”

Nicolae Negru: „Mie mi se pare, problema are două aspecte. Pe de o parte, că societatea noastră este tolerantă şi, pe de altă parte, nu există pârghii, fiindcă sistemul nostru judecătoresc nu este destul de performant. Poate, unii spun că este corupt foarte tare. Până atunci rămâne ca noi, cumva, să aşteptăm într-un fel, conştientizarea de către oligarhi sau de acei care îşi fac interesele, să conştientizeze cât de mult rău fac ei Republicii Moldova şi, într-un fel, să se dea la o parte sau să se corecteze. Poate că unele retrageri mai în spate, poate că asta semnalizează, că oamenii au înţeles mesajul Occidentului, mesajului domnului Füle şi de acum înainte se vor comporta altfel.”

Europa Liberă: Până acuma, am vorbit despre factorii interni. Pe scurt, aş vrea să vă întreb dacă s-ar putea întâmpla, ca până la Vilnius sau imediat după, să intervină totuşi nişte surprize din exterior care să dea peste cap situaţia, domnule Socor?

Vladimir Socor: „Dacă vă referiţi la Rusia...”

Europa Liberă: De exemplu...

Vladimir Socor: „Eu cred că Rusia, pur şi simplu este lipsită de pârghii eficiente sau de mijloace de a influenţa situaţia de pe malul drept al Nistrului. Cred că Rusia, pur şi simplu, nu are ce face, în această situaţie. Rusia nu are aliaţi sau parteneri, sau susţinători credibili şi eficienţi, pe malul drept al Nistrului. Partidul Comuniştilor în niciun caz nu poate fi considerat aliat sau susţinător al Rusiei. Între Partidul Comuniştilor, echipa domnului Voronin, pe de o parte, şi Moscova, pe de altă parte, există o neîncredere profundă. Ei s-au înşelat unii pe alţii, de multe ori, în ultimii 10-12 sau mai mulţi ani – cum se spune în limbajul criminal rusesc: kinuli – s-au kinuli unii pe alţii, de mai multe ori. Nicio încredere. Ce are Rusia ca pârghii de influenţă pe malul drept? Are nişte ONG-uri mici, neeficiente, Liga Tineretului Rus distribuie gheorghievskie lentociki, nimic mai mult. Sigur, ruşii ar putea să încerce să însceneze o provocare în Autonomia Găgăuză, dar nu prin partide influente găgăuze, prin indivizi excentrici, cum e Ivan Burgudji. Şi în niciun caz nu trebuie să se toarne apă la moara lui Burgudji, identificându-l pe acesta cu găgăuzii. E vorba de un personaj individual excentric. Pârghii economice: dacă Rusia intenţionează să taie livrările de gaz în Republica Moldova, înseamnă că le taie, în primul rând, Ucrainei.”

Europa Liberă: Dar migranţii, dar formula Onişcenko, credeţi că e epuizat?

Vladimir Socor: „Onişcenko poate în continuare să se joace. Sunt convins de aceasta. Poate să ridice embargoul, să pună embargoul, să-l ridice şi să-l pună, s-a jucat de mai multe ori. Aceasta cred că va continua. Ameninţarea în privinţa gastarbaiterilor nu este credibilă, după părerea mea. Rusia are, ea însăşi, nevoie de gastarbaiteri. Rusia a trecut la o politică de a nu mai permite reintrarea în Rusia a acelor gastaribateri care, în mod flagrant, încalcă regulile.”

Europa Liberă: De Crăciun, de exemplu...

Vladimir Socor: „De Crăciun, de exemplu. Dar Rusia aplică măsura aceasta la toate categoriile, la toate naţionalităţile, nu numai la moldoveni. Rusia are nevoie de aceşti gastarbaiteri. Iar dacă Rusia încearcă să reducă numărul total al gastarbaiterilor, cu siguranţă că, va începe cu asiaticii şi cu nord-caucazienii. Aşa încât nu cred că cineva de la Chişinău trebuie să fie nervos sau speriat la ideea cu presiunea asupra gastarbaiterilor. Nu. Rusia nu are pârghii, pur şi simplu.”

Europa Liberă: Nicolae, la surprize ne mai putem aştepta?

Nicolae Negru: „Eu cred că da. Într-adevăr, există o neîncredere între Partidul Comuniştilor şi Moscova, dar Moscova încearcă să folosească Partidul Comuniştilor. Partidul Comuniştilor încearcă să clatine barca.”

Europa Liberă: Şi să fie util...

Nicolae Negru: „Să fie util. Mass-media rusă este foarte atentă la ce face şi mediatizează ceea ce face Partidul Comuniştilor. Un document secret a fost publicat în Transnistria, la Tiraspol, care spune că KGB-ul încearcă să se implice şi să destabilizeze situaţia aici, în Republica Moldova, în Comrat, la Bălţi, în unele sate din raionul Anenii Noi. Eu sunt de acord că Rusia nu o să împingă prea tare această armă înainte, acest tun, fiindcă are de organizat o Olimpiadă la Soci, olimpiada de iarnă. Dacă nu se va comporta civilizat, Uniunea Europeană şi Statele Unite ar putea şi ele reacţiona, într-un fel. Şi poate chiar să se ajungă şi la boicotul acestor Jocuri Olimpice, aşa cum au sugerat unele ziare occidentale. Mai există o posibilitate de a organiza o provocare pe Nistru, dar sper: clasa noastră politică, dar şi autorităţile noastre, guvernul nostru are destulă minte la cap să nu se lase provocat. Aşa că sunt de acord cu domnul Socor. Doar dacă guvernarea noastră, doar dacă autorităţile noastre se împuşcă unii pe alţii, sau se împuşcă în picior...”

Europa Liberă: Ferească Dumnezeu.

Nicolae Negru: „Împuşcă la figurat.”

Europa Liberă: Da, am înţeles. Vă mulţumesc şi să ne reauzim cu bine, după Vilnius. La sigur vom avea ce discuta.