Mark A. Mayer este consulul onorific al Republicii Moldova la New York, avocat și profesor de drept internaţional la St. John’s University School of Law din New York City. Un document elaborat, sub coordonarea sa, de Baroul din New York, document care abordează încălcarea tratatelor internaţionale de către Federaţia Rusă în cazul conflictului transnistrean, a devenit document de referinţă pentru astfel de cazuri la ONU.
Europa Liberă: Dle Mayer, cum trebuie sa „citim” faptul ca președintele SUA, dl Obama, și-a făcut timp pentru o întâlnire cu premierul Leancă, desi in program era doar o întrevedere cu vicepresedintele Joe Biden.
Mark. A. Mayer: „Este un eveniment important faptul ca președintele USA și-a făcut loc in agenda pentru această întâlnire, care fusese programată a avea loc cu secretarul de stat Joe Biden. Dar faptul ca președintele si vicepreședintele SUA s-au
SUA va actiona pentru ca integritatea teritoriala a Moldovei să fie protejată...
Europa Liberă: S-a vorbit despre un „parteneriat strategic” între Moldova și SUA. Ce ar putea însemna aceasta în contextul crizei din Ucraina?
Mark. A. Mayer: „Cred ca această ideea a pornit de la faptul că ceea ce se întâmplă in Crimeea seamănă cu ce s-a întâmplat in 1992 in Moldova, in regiunea transnistreană. Să nu uităm ca intre SUA si Moldova există o cooperare militară de ceva vreme. Garda naţională din Carolina de Nord are un parteneriat strategic cu Republica Moldova. Ei antrenează trupele moldovenești, iar din Carolina de Nord au fost trimise echipamente in Moldova. De aceea, cred ca se poate produce de acum înainte este o întărire a acestui parteneriat strategic și o evolutie la nivel naţional. Dar
Cel mai rău lucru care se poate întâmpla este recunoașterea acestui regim de gangsteri din Transnistria de către Rusia...
Europa Libera: În 2006 ati vizitat - împreună cu colegi din Baroul de avocaţi din New York - Moldova și Transnistria și aţi elaborat apoi un raport care a devenit document oficial al ONU, despre violarea dreptului internaţional de către Federaţia Rusă si autorităţile de facto din Transnistria. Aţi avertizat atunci că dacă se ignoră ceea ce se întâmplă în Transnistria astfel de scenarii se vor repeta. Iată, se pare că aţi avut dreptate...
Mark. A. Mayer: „Dacă privesc în urma pot spune că ceea ce se întâmplă in Crimeea era previzibil. Crimeea devine un nou conflict îngheţat. Nu cred ca Rusia va anexa Crimeea in viitorul apropiat. Dar o vor controla așa cum controleaza Osetia de Sud sau Transnistria. Și acest control nu se va face în interesul oamenilor care trăiesc acolo. Apoi, să nu uităm ca interesele rusești in Transnistria sunt neglijabile faţă de interesele lor in Crimeea. Căci cum putem traduce atitudinea dlui Putin decât ca o
Nu cred că Rusia va anexa Crimeea în viitorul apropiat. Dar o vor controla așa cum controlează Osetia de Sud sau Transnistria...
Europa Liberă: Tocmai pentru că sunteţi expert în drept internaţional si profesor de drept internaţional vă întreb: ce poate face comunitatea internaţională acum, ca Rusia a încălcat tratatele internaţionale in Crimeea (așa cum a făcut, de altfel, și in Moldova cu Transnistria, și in Georgia, etc.). Ce pârghii are ONU, de pildă?
Mark. A. Mayer: „Aţi pus punctul pe ,,I”. Din păcate, lucrurile stau în felul următor: nu există nici o modalitate legala publica, globală, de a impune unui stat să aplice tratatele internationale. Singura modalitate de a răspunde în astfel de situaţii este impunerea de sancţiuni si de a izola ţările care incalcă tratatele. Ce este interesant si ironic, oarecum, este că de-a lungul timpului cele mai mari pretentii in includerea unor
Posibilitatea sancţiunilor economice e problematică, de asemenea, câtă vreme Rusia e cel de-al doilea furnizor la nivel mondial de gaz şi petrol...
Europa Liberă: Deci Vestul nu are nici o pârghie de acţiune?
Mark. A. Mayer: „Sigur, există Curtile internationale, dar în sensul real al aplicării este dificil. Sigur, exista ONU, dar după cum este organizat ONU, Rusia are drept de veto, deci sancţiuni de acolo nu vor putea veni. Așa că pe lângă diplomaţie mai rămâne posibilitatea sancţiunilor economice, problematică de asemenea, câtă vreme Rusia este cel de-al doilea furnizor la nivel mondial de gaz si petrol, iar Europa este dependentă de aceste resurse care îi vin din Rusia.”