Steely Dan e o trupă rock și jazz rock din Statele Unite, înființată în anii '70 de basistul Walter Becker și pianistul Donald Fagen.
Descrierea „trupă” e în acest caz cumva imprecisă, pentru că Steely Dan nu e cu adevărat un grup, în sensul clasic al cuvântului când vine vorba de muzica rock (cum au fost pe vremuri Deep Purple, Led Zeppelin sau Cream).
Unii spun că Steely Dan a fost de fapt un simplu vehicol pentru compozițiile lui Becker și Fagen - ceea ce vrea să însemne, între altele, că cei doi sînt singurii muzicieni care au avut un statut permament în grup, pentru că restul au fost instrumentiști angajați pentru acompaniament.
Au atins o culme a succesului la sfîrșitul anilor '70, când după cîțiva ani buni de concerte au devenit exclusiv muzicieni de studio - unde au dat dovadă de un perfecționism aproape obsesiv. Un exemplu al acestui perfecționism e albumul „Gaucho”, din 1980, care are doar șapte cântece, dar la care au lucrat 42 de muzicieni de studio și 11 ingineri de sunet.
După ce a lansat șapte albume, în 1981 trupa se desființează, iar Becker și Fagen nu mai cântă nimic timp de un deceniu. Se reunesc în 1993, și în 2000 au lansat „Two Against Nature”, album care a cîștigat patru premii Grammy, unul dintre ele la categoria albumul anului.
Au vândut peste 40 de milioane de albume în toată lumea, iar asta ar putea părea dubios pentru puriștii care spun că succesul comercial e un semn al muzicii de proastă calitate. Nu e cazul aici.
Descrierea „trupă” e în acest caz cumva imprecisă, pentru că Steely Dan nu e cu adevărat un grup, în sensul clasic al cuvântului când vine vorba de muzica rock (cum au fost pe vremuri Deep Purple, Led Zeppelin sau Cream).
Unii spun că Steely Dan a fost de fapt un simplu vehicol pentru compozițiile lui Becker și Fagen - ceea ce vrea să însemne, între altele, că cei doi sînt singurii muzicieni care au avut un statut permament în grup, pentru că restul au fost instrumentiști angajați pentru acompaniament.
Au atins o culme a succesului la sfîrșitul anilor '70, când după cîțiva ani buni de concerte au devenit exclusiv muzicieni de studio - unde au dat dovadă de un perfecționism aproape obsesiv. Un exemplu al acestui perfecționism e albumul „Gaucho”, din 1980, care are doar șapte cântece, dar la care au lucrat 42 de muzicieni de studio și 11 ingineri de sunet.
După ce a lansat șapte albume, în 1981 trupa se desființează, iar Becker și Fagen nu mai cântă nimic timp de un deceniu. Se reunesc în 1993, și în 2000 au lansat „Two Against Nature”, album care a cîștigat patru premii Grammy, unul dintre ele la categoria albumul anului.
Au vândut peste 40 de milioane de albume în toată lumea, iar asta ar putea părea dubios pentru puriștii care spun că succesul comercial e un semn al muzicii de proastă calitate. Nu e cazul aici.
