„Nicolae (Culai) Neacşu, ţigan din Clejani, a fost ultimul rapsod autentic al României. (...) Precum rapsodul homeric, care folosește cu abilitate acelasi stoc invariabil de formule tradiționale modificînd doar numele proprii și eventualele accesorii ale dramei, Neacșu era un autentic posedat de Logos.”
Am citat dintr-un excelent articol scris de Dan Alexe intitulat „Homer la Clejani: ultimul rapsod al României ducea Logosul la bordel.”
Dar nu despre Logos și nici despre bordel e vorba în ediția de azi a Dicținarului de sunete, ci de ceva care e poate mult mai plicticos - de re-lectură, de reinterpretare, de remix.
Re-lectura unor muzici cântate de patru trupe de țigani din Balcani de către muzicieni și producători de sunete electronice din toată lumea, pe cele două volume „Electric Gypsyland” lansate de casa de discuri belgiană Crammed Discs.
Conceptul de remix pare multora dubios. Unii se întreabă: la ce bun să modifici varianta originală adăugînd instrumente, sau distorsionînd sunetele celor existente deja?
Crammed Discs pare a avea un răspuns convingător la întrebarea asta: deși toate poveștile sînt spuse deja, ele se pot transforma la infinit în alte și-n alte povești prin simpla lor re-citire.
Nu altceva se întîmplă în piesa „Când eram la '48” a Tarafului din Clejani, cunoscut în lumea largă drept Taraf De Haïdouks, remixată de Juryman.
Îl auziți aici pe „posedatul de Logos” Nicolae Neacșu cum iese din pielea lui de rapsod popular și devine psihedelic.
