Am mai avut ocazia, în cadrul acestei rubrici, să vă prezentăm documente din Arhiva Europei Libere, catalogată și pusă la dispoziția cercetătorilor, online, în cadrul unui proiect realizat în comun cu Open Society Archives de la Budapesta, purtînd titlul „Moștenirea Popoarelor Europei”. Cîteva din aceste documente ilustrează viața culturală românească și opreliștile suferite de artiști în primul deceniu de regim comunist și vin, în parte, să completeze relativ puținele mărturii directe ale unor personalități ale timpului.
Avea să primească viza pe pașaport în ultima clipă, refuzată însă soției sale rămasă ostatecă, și pleca la drum cu două sandviciuri, pentru a nu cheltui nimic din puținii bani la dispoziție, pe zborul Air France. Își amintea și despre succesul spectacolului în sala Teatrului de l'Empire, la Paris, unde în culise, după spectacol, îi cunoștea pe Yves Montand, Simone Signoret și pe mimul Marcel Marceau. A urmat o întîlnire neașteptată cu o verișoară care trăia la Londra și pe care a putut să o întîlnească în hotel, cu permisiunea unui securist, ce a stat apoi la ușa camerei...
Și, cu aceeași ocazie - era în ianuarie 1955 -, împreună cu
Ce se întîmpla cu trupa sa povestește, într-un document de arhivă, un corespondent de la Paris al postului nostru de radio: „Duminică 9 ianuarie 1955 la Paris a sosit de la București, ansamblul oficial de dansuri și cîntece populare al R.P.R.
La gară, trupa a fost așteptată de personalul Legației române la Paris, circa 15 persoane și, în plus, de în jur de 20 membri al Partidului Comunist Francez. Trupa s-a suit în cinci autobuze, puse permanent la dispoziția ansamblului, și a fost transportată direct la hotelul „Quai d'Orsay”. Numărul lor se ridică la aproximativ 125 de persoane, din care circa 75 dansatori, 35 muzicieni și 15 însărcinați cu supravegherea. [...] Duminică după-amiază, ansamblul a rămas închis în camerele hotelului, coborînd doar pentru a lua masa.”
„Luni dimineața, spre orele 11, echipa s-a urcat în cele cinci autobuze și a fost dusă la Teatrul de l'Empire, pentru repetițiile care au continuat și după-amiază. În ziua următoare, închisă în hotel, echipa și-a pregătit costumele și, spre 19,45, au fost suiți în autobuze și duși la teatru unde spectacoului a început la orele 21. Sala era aproape completă, mai exact parterul, lojile și primul balcon; cam 500 de locuri au rămas neocupate...
Printre spectatori, majoritatea era constituită de membri ai Partidului comunist și puteau fi remarcate diverse figuri întîlnite la diferitele manifestări ale organizației pro-comuniste Franța-România, cum ar fi André Wurmser etc.” În paranteză fie spus, André Wurmser era un ziarist și scriitor comunist foarte cunoscut, fost membru al rezistenței franceze în cel de-al Doilea Război Mondial, din 1954, membru al comitetului editorial al ziarului l'Humanité.
„Am avut ocazia - scrie mai departe corespondentul Europei Libere - să vorbim cu un inspector de poliție, care ne-a destăinuit că legația R.P.R. ceruse Ministerului de Interne, luni, pe 11 ianuarie, să i se dea o forță de gardă a Poliției atît la Hotelul Quai d'Orsay, cît și la Theatre de l'Empire, fiindcă legația ar fi avut informații că refugiații români de la Paris, au intenția să răpească oameni din rîndul personalului Ansamblului. Este sigur, că legația reperistă a întreprins acest act pentru a se pune la adăpost, în fața consecințelor eventuale în cazul în care unul dintre artiști ar alege libertatea...”
Ce s-a întîmplat mai departe și cum a decurs spectacolul Ansamblului de Folclor al Uniunii Generale Sindicatelor, într-o rubrică viitoare...
[Va urma]
