Pentru a se putea bucura de toate beneficiile Acordului de Asociere si Liber-Schimb cu Uniunea Europeana, economia Moldovei are o multime de lucruri de facut pentru a se reforma. Recent, intr-un interviu pentru radio Europa Liberă, premierul Iurie Leancă a vorbit despre nevoia de a pune in practica acum o multime de elemente reformatoare pentru economie, astfel incit economia moldoveneasca sa se poata adapta cit mai iutle la standardele si cerintele comunitare. Vasile Botnaru a stat de vorba cu parlamentarul si economistul Veaceslav Ioniță.
Europa Liberă: Lumea spunea că abia acum începe munca adevărată sau cea mai dificilă, pentru ca să beneficieze Republica Moldova de facilităţi, vorba aia, să nu se întâmple că nu colacul e mare, ci uşa bisericii e mică sau invers. Deci, ce are de făcut şi cine are de făcut astfel, încât Acordul de Asociere, beneficiile despre care s-a vorbit să se producă?
Veaceslav Ioniţă: „Acestea sunt nişte oportunităţi, în primul rând, fără să vreau, dar îmi aduc aminte de zicala: „Dumnezeu îţi dă, dar în buzunar nu-ţi pune”. Cu toate acestea lucrurile sunt foarte clare şi aici nu trebuie să subestimăm şi optimismul exagerat uneori, dar nici pesimismul. Haideţi să începem de la aceea că noi ne-am apropiat de acest moment, de semnarea acordului tot prin nişte eforturi enorme care au fost depuse. Doar prin comisia pe care am onoarea să o conduc, pentru a ne apropia de Acordul de Liber Schimb, pentru a ne apropia de Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, au trecut, cel puţin, 40 de legi. Deci, noi doar pentru a putea discuta cu Uniunea Europeană la modul serios, a trebuit să dăm dovadă că suntem gata să iniţiem procedura de reformare a instituţiilor noastre, că aceste instituţii vor corespunde rigorilor Uniunii Europene şi noi deja am votat cel puţin 40 de legi. Mergând mai departe, avem nevoie de o sumedenie de lucruri. Aşa-numita infrastructură instituţională, care să probeze că Republica Moldova poate fi pe piaţa europeană, avem o diferenţă enormă, dintr-o piaţă europeană, unde valoarea adăugată la produs, unde preţul la produs, accesul este cu mult mai mare, decât pe orice altă piaţă. Vă dau un exemplu, care deja se întâmplă: cele mai mari exporturi pe care le face în prezent Moldova din tot ce creşte pe copac în Moldova este de două miliarde de lei, dintre care mai mult de un miliard sunt nucile şi toate merg în Uniunea Europeană. Deci, văd că toată lumea acum spune în discuţii: mere, pere, nu ştiu ce, nucile acum categoric sunt mai multe, decât toate celelalte luate împreună. Sunt câţiva agenţi economici care lucrează cu Uniunea Europeană şi ei nu exportă nuca ca materie primă, dar exportă în reţelele cele mai mari din Uniunea Europeană şi au trecut nişte proceduri care au durat doi ani de zile. ”
Europa Liberă: Iată aici voiam să ajung: ce standardizări sau cine trebuie să facă lucrurile acestea?
Veaceslav Ioniţă: „Toate aceste lucruri ei şi le-au făcut singuri doi ani de zile, înainte de a avea noi acordul. Le-au făcut doi ani de zile şi au spus că miza a fost că în prezent ei vând produsul exact de două ori mai scump, decât îl vindeau în interior. Și exerciţiul de doi ani de zile a fost ca în prezent ei să aibă acces la o piaţă cu o valoare adăugată cu mult mai mare, decât o aveau în trecut, când totul exportau în Uniunea Europeană.”
Europa Liberă: Deci, până la urmă, exportatorii sau asociaţiile de producători sunt mai interesaţi?
Veaceslav Ioniţă: „Şi ţara îi ajută. Şi aici vă voi spune câteva lucruri: noi a trebuit să modificăm tot ce înseamnă acreditare şi conformitatea produselor noastre. Sistemul care exista la noi nu dădea garanţie că ceea ce spune hârtiuţa corespunde cu realitatea. Rigorile Uniunii Europene sunt cu totul altele, decât ne-am deprins noi de pe timpul GOST-ului şi alte lucruri. Și noi am modificat legislaţia a tot ce înseamnă conformitatea produselor, doi ani de zile în urmă. Acum avem de lucrat pentru ca să garantăm că tot ce exportă Republica Moldova, cel puţin, corespunde cu tot ce este scris pe hârtie.”
Europa Liberă: Într-un documentar la Europa Liberă un producător de roşii spunea că laboratoarele noastre nu sunt la fel de operative ca laboratoarele din Europa, unde timp de ore pot să-ţi spună tot spectrul chimic, pe care-l are o roşie, pe când iată în Moldova durează câteva zile. Un producător de roşii, ca să poată să obţină certificate, ce trebuie să facă, de fapt?
Veaceslav Ioniţă: „Aici eu vreau să vă spun că noi avem nevoie să reformăm acel sistem şi aici vă dau o diferenţă enormă care există între piaţa de răsărit şi Uniunea Europeană. Uniunea Europeană pune anumite rigori, care sunt minime, dar necesare. Spre exemplu, producătorii noştri de vin, când exportau în Răsărit, acolo sunt 170 de criterii de determinare a calităţii. Evident că nicio ţară şi niciun producător de vin de pe globul pământesc nu poate corespunde acestor 170 de criterii, câștigi prin aceea că nimeni nu le verifică. Eşti verificat numai când trebuie să fii pedepsit. În Uniunea Europeană nu sunt 170 de criterii de calitate. Acolo sunt doar câteva elemente, dar care trebuie respectate. De aceea noi avem nevoie nu doar de laboratoare de verificare, noi avem nevoie să fie certificate, ele să fie autorizate, pentru ca ceea ce va fi scris de acest laborator să fie recunoscut de către Uniunea Europeană. Deci, Uniunea Europeană trebuie să fie sigură că Republica Moldova, ca stat, în cazul dat, noi ca ţară, de fapt, ne-am luat un angajament prin care spunem, deja faptul că lucrează laboratorul o oră-două ţine de competiţii. Noi garantăm Uniunii Europene că o roşie produsă în Republica Moldova, care obţine un certificat din Republica Moldova, ceea ce este scris în certificat este în conformitate cu rigorile Uniunii Europene şi este adevărat şi într-adevăr produsul este la fel. Deci, asta este…”
Europa Liberă: Adică numai roşia de deasupra, dar toate care sunt în ladă?
Veaceslav Ioniţă: „Noi garantăm, exact. Noi garantăm. Şi, deci, noi trebuie să avem un sistem şi aici lucrăm noi. Toată legislaţia pe care am modificată-o şi toată consolidarea, suportul pe care-l primeşte acum Republica Moldova este să creăm aceste instituţii, care să permită producătorului nostru să meargă în Uniunea Europeană, fără a fi verificat suplimentar.”
Europa Liberă: Instituţiile acestea sunt ale statului, sunt ale producătorilor? Agenţii separate?
Veaceslav Ioniţă: „Ele sunt firme private, inclusiv firmele de acreditare, firmele de certificare, sunt firme private.”
Europa Liberă: Domnule Ioniţă, cum garantăm că nu vor fi nişte căpuşe care vor suge sângele agricultorilor şi se vor îmbogăți?
Veaceslav Ioniţă: „Exact acesta va fi următorul subiect. Noi un lucru foarte mare pe care l-am depus şi una dintre cerinţele de bază, care a fost formulată de către Uniunea Europeană, atunci când noi ne-am apropiat de ei, a fost următorul lucru. Cea mai mare problemă cu care se confruntă ţările din spaţiul ex-sovietic este lipsa unei concurenţe şi, de fapt, ceea ce distruge economia unei ţări, gen Republica Moldova, este concurenţa neloială şi faptul că unii, fiind mai apropiaţi de cercurile puterii, având anumite relaţii…”
Europa Liberă: Eufemistic vorbind: favoritism.
Veaceslav Ioniţă: „Exact. În detrimentul cetăţeanului simplu şi în detrimentul companiei, de fapt, distrug tot ce înseamnă viaţa economică într-o ţară. De aceea una dintre cerinţele de bază a fost să consolidăm şi să reformăm, să transformăm Consiliul Concurenţei. Acest exerciţiu noi l-am parcurs pe o perioadă de doi ani de zile, de la etapa finală, a durat cu mult mai mult. Deci, în primul rând, am primit o asistenţă a Uniunii Europene ca să ne ajute să formulăm o legislaţie adecvată a tot ce înseamnă Consiliul Concurenţei. Doi: Uniunea Europeană, acesta este farmecul ei, că ei nu vin doar să schimbe legea, nu este de ajuns să ai o legislaţie. Aceşti oameni trebuie să ştie cum să folosească acest suplimentar. Aceşti oameni trebuie să ştie cum să ducă un dosar, să investigheze, atunci când nu există concurenţă şi aceşti oameni trebuie să reziste tentaţiei de a fi corupţi. Şi au zis: „Noi vrem să vă ajutăm mai departe, dar aveţi o problemă - un om care primeşte un salariu de 1200 lei – cam atât era salariul – numai nu-mi spuneţi dumneavoastră că aveţi Consiliul Concurenţei”. Şi Consiliul Concurenţei este unica instituţie din Republica Moldova care în anul 2014 s-a bucurat de o creştere bugetară de cinci ori. De cinci ori! De la trei milioane de lei, era o ruşine naţională ceea ce-am avut, l-am crescut la aproape 15 milioane. Deci, minimumul lor era de 22 milioane, ca să vă daţi seama ce era! Aveam o poreclă căreia îi ziceam Consiliul Concurenţei și nu funcţiona. Acum mulţi care deputaţi spun: „Le-am dat bani, daţi-ne şi rezultatele”. Nu vin imediat. Acum avem o asistenţă atât din partea Comisiei Europene, cât şi din partea câtorva ţări partenere, care ne ajută să consolidăm această instituţie, care sper foarte mult, voi vorbi acum în termeni optimişti, în doi ani de zile, deja să aibă trăsăturile unui consiliu, cum este şi în Uniunea Europeană”.
Europa Liberă: Am văzut prima dată nişte funcţionari prinşi de la Agenţia de Certificare a Calităţii.
Veaceslav Ioniţă: „Mie-mi place o frază, pe care des o utilizează cei cu gândire mai liberală: toţi greşesc. Diferenţa unei guvernări bune faţă de una proastă nu este în faptul că n-a greşit, dar în reacţia la ceea ce se întâmplă. Deci, faptul că ei sunt prinşi determină reacţia la ceea ce se întâmplă. Eu îmi aduc aminte, ştiţi cu toţii, când a fost cazul cela cu Dräxlmaier la Bălţi, a fost o problemă, s-a mediatizat mult. Iar datorită faptului cum am reacţionat noi, cum au reacţionat instituţiile Dräxlmaier, a făcut publicitate Republicii Moldova şi au adus o altă companie în Republica Moldova, asta deja nu s-a mediatizat. Dar trebuie să o mediatizăm. Şi când am vorbit şi cu comisarul Uniunii Europe, când am vorbit cu mulţi alţii, le spuneam: „Diferenţa dintre Republica Moldova care se vrea o ţară europeană faţă de alte ţări din spaţiul ex-sovietic este nu aceea că noi nu greşim, dar vreau să vă uitaţi la reacţia la greşelile noastre. Uitaţi-vă cum am reacţionat noi. Cât de rapid a reacţionat atunci, era domnul Filat prim-ministru, cât de rapid. Dimineaţa a fost conferinţă de presă, la amiază deja era şedinţă. Marţi – proiectul de lege – înregistrat în Parlament şi în două săptămâni – votat în ambele lecturi.”
Europa Liberă: Bine, unii au spus că aceasta e dovada autoritarismului...
Veaceslav Ioniţă: „Haideţi să spunem aşa, din păcate, într-o ţară unde instituţiile sunt slabe, din păcate, unde nu se controlează unele pe altele, din nefericire, trebuie să recunosc lucrul acesta, ruşii au introdus-o „ручное управление государством”. Nu vreau să zic că acesta este un mecanism bun, însă atunci când încă nu ai instituţiile formate, din nefericire, sper că e pe o perioadă scurtă, eşti nevoit să intervii manual în tot ce înseamnă administrarea actului public. Dar beneficiul public a fost atât de enorm: un nou investitor, vreo două mii de locuri de muncă create, un confort pentru investitorul existent, că a meritat acel efort.”
Europa Liberă: Totuşi, crearea infrastructurii acestea de verificare a calităţii, de certificare a calităţii este cumva finanţată de Uniunea Europeană?
Veaceslav Ioniţă: „Avem şi suport. Am avut suport la elaborarea legislaţiei şi Uniunea Europeană şi nu doar Uniunea Europeană, dar ţările partenere, fiecare separat, ne ajută pe aceste dimensiuni, şi pe dimensiunea calitate, şi pe dimensiunea verificării banului public. O altă provocare foarte mare – Uniunea Europeană dă bani direct în bugetul de stat, unde ea nici nu condiţionează pe ce-i cheltuim. Deci, este singura care face acest lucru. Uniunea Europeană are o încredere atât de mare în Republica Moldova că ne dă bani, ca noi singuri să decidem cum îi cheltuim şi noi singuri verificăm cum i-am cheltuit. Şi Uniunea Europeană spune: „Noi deja de cinci ani de zile ajutăm Republica Moldova să reformeze tot ce înseamnă instituţia Curţii de Conturi”. Aceasta instituţie, dintr-o instituţie amorfă, care făcea nişte rapoarte prăfuite, se transformă într-o instituţie, care stă cu vigilenţă la banul public. Deja am ajuns la o etapă, când aceste rapoarte devin bune. Recent am votat în Parlament o lege prin care avem pedeapsa celor care nu execută hotărârile Curţii de Conturi. Mergem şi mai departe: Comisia Europeană va avea un acord deja cu Parlamentul şi, în cazul dat, cu Comisia economie, buget şi finanţe, ca reprezentant al Parlamentului, prin care timp de câţiva ani de zile, vom lucra ca noi să putem aceste rapoarte să le transformăm în instrument de vigilenţă în tot ce înseamnă banul public. Vedeţi, toate lucrurile sunt îmbinate, acest exerciţiu se face de câţiva ani de zile. Noi avem zeci de proiecte de asistenţă prin care Uniunea Europeană ne ajută să devenim credibili. Uniunea Europeană nu vrea să ne verifice banul. Ea vrea să fie sigură că instituţiile din Republica Moldova lucrează, iar atunci când nu lucrează, Republica Moldova are capacitatea de a reacţiona, de a identifica flagelul, de a-l izola şi de a-l pedepsi şi de a-l lichida.”
Europa Liberă: Adică imunizarea organismului?
Veaceslav Ioniţă: „Exact.”
Europa Liberă: Simplist vorbind, când va fi un jalon de control la punctul X, trebuie să avem Y, Z indicatori, pentru ca să fim siguri că acest Acord de Asociere funcţionează?
Veaceslav Ioniţă: „Vreau să vă asigur: companiile private multe vor merge pe cont propriu în sensul bun al cuvântului, cum v-am dat exemplu cu această companie.”
Europa Liberă: Vă referiţi la exportatorii de nuci?
Veaceslav Ioniţă: „La exportatori, exact. Eu estimez, într-o variantă optimistă, că deja avem un credit de încredere din partea Uniunii Europene. Iar pentru ca să nu compromitem acest proces, sprijinul de care avem nevoie cred că este nu mai puţin de unu-doi ani de zile, ca să întărim capacitatea instituţiilor şi să ajutăm ca ele să fie funcţionale. Aici vreau să vă mai dau un exemplu, Republica Moldova era un foarte mare exportator de ouă cândva şi un producător mare. Din cauză faptului că România a devenit membru al Uniunii Europene, noi deja în momentul când România devenise membru, nu mai puteam exporta direct. Mai mult ca atât, ouăle nu puteau fi tranzitate prin Uniunea Europeană, noi avem foarte multe ţări arabe care procură de la noi şi aveau o problemă de transport. În momentul când noi avem deja Acordul de Liber Schimb, uitaţi-vă, sper foarte mult, şi le doresc mult succes producătorilor de ouă din Republica Moldova, că ei îşi vor putea recăpăta piaţa din România şi vor putea foarte uşor să transporte în lumea arabă, unde ei deja au anumite relaţii, neavând probleme de tranzit prin două ţări ale Uniunii Europene.”
Europa Liberă: Deci, acei care bombăneau atunci că s-a introdus şi au fost forţaţi să introducă marcajele obligatorii pe fiecare ou, acesta s-a dovedit a fi un pas înainte, suplimentar?
Veaceslav Ioniţă: „Aceste cheltuieli se recuperează în primele cinci minute şi noi avem nevoie de acest lucru. În general, Uniunea Europeană se foloseşte de un principiu, mie-mi place foarte mult. Ei spun că cel mai important lucru în relaţia dintre doi subiecţi este corectitudinea. Şi unul dintre elementele de bază ale corectitudinii este că ambele părţi trebuie să fie exact informate de ce se întâmplă. Avem în comisia pe care o conduc câteva legi, una dintre care este marcajul tehnicii. Deci, noi în procesul nostru de apropiere de Uniunea Europeană, ne angajăm că toată tehnica noastră consumatoare de energie va avea un marcaj CE, un standard al Uniunii Europene privind eficienţa lor energetică. Consumatorul trebuie să fie sigur că atunci când procură un frigider, când procură un alt obiect, el este conform calităţii de eficienţă energetică. Ca să înţelegeţi despre ce vorbesc, un frigider la aceeaşi parametri poate consuma 270 de kW pe an sau poate consuma 400 de kW. Aceasta, pe de o parte, este o risipă de energie. Deci, vorbesc doar de o risipă de energie, fără a aduce nimic în plus. Şi atunci Uniunea Europeană insistă că noi trebuie să fim eficienţi în ceea ce înseamnă utilizarea energetică. Şi doi: să mai economisim şi banul din bugetul familiei ca să nu cheltuim aiurea pe sute de kW anual pentru un singur frigider.”
Europa Liberă: Da aceasta înseamnă şi mentalitate, domnule Ioniţă. Aceasta înseamnă şi oameni care vin la cumpărături prin oraş cu nişte maşini care consumă 16 litri la o sută.
Veaceslav Ioniţă: „Ne apropiem de un alt lucru. Iarăşi este o experienţă. Suntem încurajaţi şi noi am făcut acest lucru. Începând din anul 2009 – două lucruri: pe de o parte, am majorat accizele la motorină ca să descurajăm consumul excesiv. Şi doi: am primit o lege şi iarăşi au fost o condiţie a donatorilor noştri, care au vrut să ne ajute ca să reparăm drumuri. Ne-au spus un lucru simplu: „Stimaţi, moldoveni, iubiţi moldoveni, care e sensul ca noi să vă dăm bani pentru reparaţia drumurilor, dacă voi nu aveţi după aceasta întreţinerea lor? Dacă ai un fond rutier de 180 milioane de lei, iar ca sa întreţii drumurile îţi trebuie un miliard de lei? Dacă noi vă reparăm un drum, peste trei ani de zile voi îl distrugeţi, că nu aveţi bani de întreţinere. Creşteţi-vă fondul dumneavoastră rutier, arătaţi-ne că voi aveţi bani de întreţinerea drumurilor şi noi vă dăm la reparaţie”. Noi am decis atunci politica, a fost foarte greu, chiar dacă nu ne ajungeau bani ca acciza de la benzină şi motorină să meargă automat în Fondul Rutier. Această modificare ne-a permis în acest an să avem 1,4 miliarde de lei, bani pentru întreţinerea drumurilor, lucru care-i face deschişi pe partenerii noştri să ne ajute la construcţie. Dar toţi oamenii mă vor întreba: „Ei bine, dacă voi daţi aceşti bani – anul acesta se vede, de fapt, construcţia şi reparaţia – cum garantăm că ei sunt utilizaţi corect?”. Şi aici vine alt sprijin al Uniunii Europene, pe care vi l-am dat, pe lângă Curtea de Conturi, mai avem şi alt sprijin, care este auditul intern pe care trebuie să-l avem. Avem companii de certificare, de creditare. Republica Moldova deja începe a folosi acest instrumentar al Uniunii Europene. Când am avut noi drumul, dacă ştiţi dumneavoastră, Chişinău înspre Orhei, care a fost reparat şi peste câteva luni de zile s-a deteriorat. Am avut audiere în comisie la acest capitol. A venit viceministrul şi spune: „Chiar vă mulţumesc că m-aţi chemat în comisie, că lucrul acesta mă face să fiu şi mai aprig în relaţii cu antreprenorul”, care era un antreprenor străin. Deci, au dat în judecată, a primit recompense Republica Moldova. Aş vrea să mediatizeze ministrul acest lucru, să arate că Republica Moldova deja foloseşte instrumentare ale Uniunii Europene şi îi penalizează pe cei care construiesc prost drumurile. Deci, noi deja avem această experienţă. Şi lucrurile acestea erau de neimaginat zece ani în urmă. Uitaţi-vă că noi acuma facem drumuri şi deja ne învăţăm să-i pedepsim pe cei care nu le fac bine. Repet: nu este cea mai mare tragedie că un drum a fost deteriorat, tragedia este dacă nu se întâmplă nimic după aceasta, dacă noi nu facem nimic, dacă acela nu este pedepsit şi toţi cred că aceasta poţi să o faci şi mai departe că nu veţi păţi nimic. În momentul când îi pui pedeapsă: de banii lui să repare încă o dată, din momentul când el de la afacerea în Republica Moldova, în loc de câştig, s-a trezit cu o pierdere enormă, pentru ceilalţi devine o lecţie, iar instituţiile statului sunt cu mult mai atente, atunci când contractează un serviciu, deoarece va trebui să răspundă minimum în faţa deputaţilor, iar puţin mai maximum – în faţa procurorului.”
Europa Liberă: Deci, în concluzie, ce este mai valoros în Acordul de Asociere este preluarea unui set de reguli…
Veaceslav Ioniţă: „…și instituţii… ”
Europa Liberă: …și instituţii. Şi dacă va Dumnezeu să funcţioneze, atunci oamenii vor simţi aceasta neapărat.
Veaceslav Ioniţă: „Vreau să vă spun că în acest efort enorm, pe care noi îl depunem, Uniunea Europeană, nu suntem prima ţară. Primele exerciţii pe care le-au parcurs au fost, în 1994-2004, zece ţări care au dorit să adere la Uniunea Europeană. Uniunea Europeană a văzut că aveau distruse infrastructura fizică, drumurile, apă, canalizare şi trebuiau să aloce 7 % din PIB-ul lor ca să le restabilească. Aceasta era partea banului, dar aceasta era cea mai mică problemă, partea cu drumurile şi cu apa. Şi a doua: au văzut că aceste ţări moştenitoare din spaţiul ex-socialist aveau instituţii ale statului distruse, ruinate, nefuncţionale. Şi atunci Uniunea Europeană a zis: „Staţi cuminţi”. În primul caz a durat zece ani de zile. Deci, ea a lucrat cu ei, prin infrastructura fizică şi prin infrastructura instituţională, într-aşa o manieră ca să n-o păţeşti ca, ajungând membru al Uniunii Europene, o hotărâre de judecată în ţara ta să nu fie recunoscută, în altă ţară a Uniunii Europene să se spună: „Măi, în ţara ceea ei sunt atât de degradaţi că nu avem încredere în hotărârile de judecată”. Există riscul, de aceasta, în una din ultimele ţări care a aderat la Uniunea Europeană ca hotărârile judecăţilor să nu fie recunoscute. Și atunci ai nevoie să faci reforma ca tot ce se spune într-o ţară, în ţara mea, în Republica Moldova, începând de la hotărârile de judecată şi terminând cu orice act, emis de orişicine, Uniunea Europeană să spună: „Da, acesta vine din Moldova, cu certitudine, corespunde… ”
Europa Liberă: Deci, să circule la fel ca şi moneda euro?
Veaceslav Ioniţă: „Exact.”
