Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) a sancţionat cinci posturi de televiziune care retransmit pe teritoriul Republicii Moldova posturi din Federaţia Rusă. Două dintre acestea, TV7 şi Prime TV au fost avertizate public. Alte două - RTR-Moldova şi RENTV au fost amendate. Iar Rossia 24 a fost suspendată până la începutul anului viitor. CCA s-a autosesizat şi a monitorizat în perioada 18-24 aprilie ştirile şi emisiunile analitice ruseşti retransmise la cele cinci posturi TV, constatând că acestea “… conţin materiale părtinitoare, tendenţioase şi manipulatoare, care încalcă dreptul publicului la informaţie veridică, obiectivă şi echidistantă”. În consecinţă, canalele care retransmit emisiunile din Rusia au fost sancţionate „…pentru încălcarea legislaţiei naţionale în domeniul audiovizualului şi a standardelor europene de democraţie”. Vasile Botnaru a stat de vorbă cu Ioana Avădanei, directoarea executivă a Centrului pentru Jurnalism Independent din România.
Europa Liberă: Cum să procedăm atunci, ca să fie și lupul întreg, și varza sătulă, astfel încât să respectăm principiul general, dar să apărăm consumatorul de mărul otrăvit?
Ioana Avădani: „Ideea este să-i dai consumatorului de media informație suficientă și informație corectă, astfel încât el să își poată forma singur o opinie. Știu că ne este greu să acceptăm, dar conform legislației europene și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, și ideile neplăcute, ideile controversate, ideile care contrazic opinia generală și care sunt mai puțin bine primite în societate trebuie să își găsească loc în spațiul public. Din acest punct de vedere, cred că închiderea oricărui mediu, interzicerea unui post de televiziune, a unei stații de radio, suspendarea unui ziar sunt măsuri extreme și sunt măsuri la fel de periculoase pentru libertatea presei, ca și prezența propagandei.”
Europa Liberă: Dar CCA spune în felul următor, poate nu e alegoria cea mai potrivită, dar spune că, de fapt, în loc de medicament, i se administrează pacientului otravă.
Ioana Avădani: „Și atunci acea otravă nu este singura hrană de pe piață și nu ar trebui să fie. Ar trebui să existe, ca să rămânem în metaforă, ar trebui să existe alte surse de alimente, astfel încât omul să își poată forma o opinie, consultându-le și pe acelea. Ar trebui să existe mediile publice care să dea informație de calitate și care să se bucure de încrederea publică. Și ar mai trebui să existe un lucru extrem de important și știu că nu se poate obține pe termen scurt, ar trebui să existe ceea ce noi numim competențe media, ca omul care ascultă să știe ce e propagandă și ce nu, să poată judeca cu mintea lui ce este jurnalism de calitate și ce nu. Lucrul acesta se construiește în timp. Îmi dau seama că nu există în Moldova și știu sigur că nu există nici în România. Și nici statul român nu a mișcat un deget, și o spun cu absolută responsabilitate, nu a mișcat un deget în vederea educării publicului în ceea ce privește un consum de media rațional, cu simț critic. Știu că e mai ușor de vorbit atunci când ești în afara granițelor Moldovei și nu ești expus în fiecare zi la emisiunile de propagandă. Dar cum spuneam, interzicerea unor posturi de televiziune creează un precedent extrem de periculos. Astăzi închidem pentru că dau o propagandă pro-rusească, mâine vom da temei altora să le închidă pentru că dau propagandă „europeană” sau pentru că invită persoane care sunt neplăcute guvernului și așa mai departe.”
Europa Liberă: Deci, ca principiu general, nimeni nu are dreptul să decidă în locul omului ce să vadă și ce nu?
Ioana Avădani: „Ce să vadă și ce nu. Există instrumente care pot sancționa emisiunile de propagandă. Și, dacă nu mă înșel, legislația moldovenească le are. Există obligații de echidistanță în legea moldovenească. Au fost ele respectate? Dacă nu au fost respectate, au fost sancționate? Au fost sancționate suficient de dur? Pentru a funcționa ca pedeapsă, nu doar o mustrare blândă. Pot fi sancționate emisiunile, pot fi sancționați radiodifuzorii care promovează astfel de materiale. Dar, repet: închiderea unui post sau restricționarea accesului la un post de televiziune este o măsură care contravine libertății de exprimare.”
