Ce măsuri au fost avute în vedere şi cu ce s-a soldat efortul de diminuare a pierderilor? Ce ţări pot înlocui Rusia ca piaţă de desfacere şi, dacă există aşa ceva, în ce măsură acestea pot oferi o soluţie pe termen scurt, dar şi lung pentru problemele agricultorilor moldoveni? Un interviu cu preşedintele Uniunii Producătorilor Agricoli, UniAgroProtect, Alexandru Slusari.
Europa Liberă: Centrul analitic Expert grup a publicat o cercetare în care este vorba de înlocuirea nevoită a Rusiei cu alţi importatori ai produselor agricole moldoveneşti … Căutarea unor ţări care să înlocuiască piaţa Federaţii Ruse trebuie privită ca o preocupare prioritară a agricultorilor? Sau există alte priorităţi în contextul măsurilor luate pentru a diminua pierderile cauzate de embargourile ruse?
Alexandru Slusari: „Eu am auzit această informaţie. O consider drept o constatare banală din partea experţilor, dat fiind faptul că agricultorii, mai ales în ceea ce ţine de comercializarea fructelor, demult caută alte pieţe de desfacere. În acest sens, nimic nou sub soare nu ne-au spus experţii de la „Expert Grup”. Eu aş prefera ca ei să vorbească despre situaţia cu subvenţionarea, să facă un tablou comparativ care sunt subvenţiile în ţările în care noi avem de gând să exportăm producţia, în comparaţie cu subvenţiile din republica Moldova. desigur că producătorii acum sunt preocupaţi de pieţele de desfacere, de reorientarea exportului fructelor, în primul rând în ţara vecină România, cu care de exemplu asociaţia Moldova fruct se află acum în negocieri permanente şi caută alternative. Alta e întrebarea că noi până la 1 septembrie am avut acces limitat pe piaţa UE. Aveam sau contingente, sau taxe suplimentare şi era foarte problematic să lucrăm cu această piaţă. Şi o altă e problemă: lipsei infrastructurii de post-recoltare. Mă refer aici la frigidere, linii de sortare, calibrare. Avem în toată ţara doar 14 linii de sortare, pe când minimul necesar ar fi de 150. Iată care e situaţia la zi. Şi agricultorii sunt preocupaţi, pe de o parte, de reorientarea pe alte pieţe, pe de altă parte, trebuie să supravieţuim în toamna curentă, să ieşim din situaţie în sezonul 2014.”
Europa Liberă: Daţi-ne, totuşi, un exemplu-două de alte pieţe care ar putea să înlocuiască fie şi parţial pe cea a Rusiei?
Alexandru Slusari: „Noi contăm foarte mult pe piaţa României. Au fost delegaţii ale Asociaţiei Moldova Fruct nu demult în ţara vecină, au fost discuţii şi cu reţelele de supermarketuri, piaţa en gros. Dar este greu. Vă spun sincer că factorul Poloniei, după ce a fost introdus embargoul la exportul merelor din Polonia în Federaţia Rusă, desigur că această cantitate face presiune asupra mai multor pieţe din UE, inclusiv a României. Avantajul Republicii Moldova este, totuşi, că suntem o piaţă mică şi cantităţile noastre, pe care vrem să le exportăm, nu prezintă o concurenţă mare pentru celelalte ţări. Noi mizăm foarte mult că începând cu 1 septembrie, după ce dispar definitiv taxele pentru contingentul de cote, să avem export în România. Paralel, se lucrează intens cu ţările Orientului Mijlociu, Qatar, Egipt… Se caută. Noi nu stăm cu mâinile în şold, dar acest proces nu este unul simplu şi brusc nu este uşor să facem această reorientare. De aceea şi cred că în paralel trebuie să ne gândim cum rezistăm în această toamnă. Este evident că vom avea pierderi şi iată sarcina numărul unu ar fi să minimalizăm aceste pierderi pentru toamna 2014.”
Europa Liberă: Dar agricultorii din România cu ce ochi se uită la aceste negocieri, sau la venirea vecinilor din stânga Prutului pe piaţă, pentru că şi agricultorii de acolo bănuiesc că ar avea destule probleme, chiar dacă ar fi subvenţionaţi mai bine ca cei de aici?
Alexandru Slusari: „Aveţi perfectă dreptate. Trebuie să fim pragmatici şi să înţelegem că pentru producătorii agricoli din România, cu toate legăturile noastre istorice, noi oricum prezentăm concurenţi. Şi nu cred că ei cu ochi buni se uită la acest moment, mai ales că dincolo de noi, mai există factorul concurenţei din partea Poloniei. Polonia cred că va spori cantităţile de import în România…. Dar încă o dată repet: noi, datorită faptului că suntem o ţară mică, putem mai uşor să găsim această nişă. Şi dacă nu vom găsi în anul curent, eu consider că avem şanse să facem acest lucru anul viitor. Alta e întrebarea că noi producem 400 de mii de tone de măr şi, oricum, dacă vom exporta vreo 40-50 de mii de tone în România, este o cantitate insuficientă şi ar trebui să căutăm şi alte pieţe. ”
Europa Liberă: Ar fi incorect să se spună că autorităţile au fost nepăsătoare faţă de problemele post embargou ale agricultorilor… Totuşi, ce măsuri s-au luat, pe cât de justificate au fost şi cu ce s-au soldat până acum?
Alexandru Slusari: „Pentru moment, situaţia rămâne incertă. Sunt de acord cu Dvs. că noi nu putem să afirmăm că guvernul nu întreprinde nimic, însă paşii aceştia sunt întârziaţi, fragmentari, incoerenţi. Eu m-am aşteptat că după 21 iulie, luând în consideraţie că s-a creat o situaţie extraord8inară în ramură, mai ales în condiţiile politizării excesive a acestei probleme, va fi creat un staff pe lângă prim-ministru, care va coordona minim o dată în săptămână, convocând agricultorii din asociaţii, fabricile de conserve, băncile, ca să discutăm care sunt problemele, cum se alocă compensaţiile, cum se eliberează certificatele de forţă majoră, cum lucrează fabricile, dacă ele nu majorează preţurile. Cu părere de rău, acest lucru nu s-a întâmplat, până în prezent nu este stabilit mecanismul de alocare a compensaţiilor, ele au fost alocate, aproximativ se cunosc cifrele, dar mecanismul nu este încă stabilit. ”
Europa Liberă: Şi unde s-a împotmolit acest mecanism?
Alexandru Slusari: „La guvern. Proiectul care a fost elaborat de către Ministerul Agriculturii împreună cu asociaţiile de producători a fost respins de către Ministerul Finanţelor, chiar de către prim-ministru…dat fiind faptul că prevede alocarea subvenţiilor după o formulă universală: pentru orice Kg. de mere sau de prună, comercializat fie la procesare, fie în stare proaspătă. O parte din guvern insistă pe alocarea subvenţiilor exclusiv pentru procesare, ceea ce nu este corect din punctul nostru de vedere. Şi din aceste motive, aprobarea regulamentului a fost amânată, ceea ce nu este bine.”
Europa Liberă: Cine, cu forţă de decizie, se gândeşte la modul practic şi eficient la diversificarea geografică a exportului, sau rămâne totul la discreţia agricultorului, adică fiecare se descurcă pe cont propriu, cum poate?
Alexandru Slusari: „Pentru moment, Ministerul Agriculturii face tot posibilul să ajute agricultorii să identifice parteneri din România, Ministerul economiei mai lucrează cu reţeaua de supermarketuri Metro din Germania, se discută cu ţările din Orientul Mijlociu… Se fac nişte eforturi, doar că, încă o dată repet, în situaţia când noi trebuie să comercializăm fructele în 3-4 luni, desigur că este foarte greu de găsit rapid partenerii de afaceri care pot procura fructele la preţuri cât de cât rezonabile. Şi în acest context, eu cred că în mare parte activitatea de reorientare pe pieţe va fi valabilă pentru noi pentru anul viitor. Anul curent desigur că noi lucrăm, dar în mare parte eu mă tem că nu reuşim noi - în 2-3 luni, să reorientăm exportul în alte ţări, astfel încât să substituim totalmente sau măcar în proporţie de două treimi piaţa rusească.”
Europa Liberă: S-a scris în presă şi s-a vorbit despre necesitatea de a solicita Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) adoptarea unor sancţiuni împotriva Rusiei, după interzicerea importurilor de fructe si legume pe piaţa rusa… Mai mult decât vorbe, în acest caz şi în general ar fi o oportunitate care nu trebuie să fie ratată?
Alexandru Slusari: „Eu nu am auzit să fi fost făcută astfel de adresare. Din punct de vedere strategic, poate ar fi logic, dacă toţi suntem membri ai OMC. Ar fi necesar de utilizăm mecanismele organizaţiei de soluţionare a litigiilor. Dar din punct de vedere practic, eu înţeleg că acest litigiu ar dura un an, un an jumătate, poate doi, deci efectul imediat asupra ramurii horticole nu va fi simţit de către producătorii de fructe. Pentru ei e important acum de soluţionat aceste probleme, care s-au creat pentru toamna curentă şi eu în acest sens nu văd cum această adresare ar putea avea impact imediat. ”
Europa Liberă: Pe de altă parte, autorităţile tot sugerează producătorilor că ar trebui să se coopereze, să-şi unească forţele în jurul proiectelor de infrastructură, pentru că altfel nu vor izbuti. În sensul acesta lucrurile cum stau?
Alexandru Slusari: „Foarte greu. Noi vorbim deja mai mult de zece ani de necesitatea cooperării, asocierii, încercăm să-i determinăm pe agricultori să creeze cooperative… dar asta e viitorul şi prin această cale au trecut toate ţările din Europa de Est…”
Europa Liberă: Dar e ceva ce, dacă nu vor face agricultorii eforturi, nu va veni guvernul să-i unească?
Alexandru Slusari: „Exact. Eu aici nu dau vina pe guvern. Vina guvernului aici este doar indirectă. Sunt două motive principale din care cooperarea merge foarte greu. Primul, care nu ţine competenţa guvernului, este mentalitatea. Noi nu demult am ieşit din colhozuri şi mulţi agricultori, când se vorbeşte despre asociere, o privesc ca pe o revenire la colhozuri, ceea ce nu este corect desigur. Dar principalul motiv, din punctul meu de vedere, este economia tenebră. Ponderea ei este una uriaşă în agricultură, iar cooperarea, asocierea prevede un grad maximal de transparenţă. Dar atâta timp cât statul nu face suficient pentru a combate economia tenebră şi nu acceptă mai multe propuneri pe care noi nu o dată le-am înaintat, desigur că această asociere merge foarte greu, deoarece acolo este necesar de contabilizat producţia, de arătat, de comercializat transparent. Aici noi avem încă multe lucruri de făcut.”
