NATO și autoritățile de la Kiev spun că Rusia a trimis trupe și blindate într-o intervenție directă în sud-estul Ucrainei, iar președintele ucrainean Petro Poroșenko vorbește despre „deteriorarea acută” a situației din bazinul Donbas. Aceste evoluții care survin după tratativele Poroșenlko - Putin de marți noaptea la Minsk sugerează prelungirea conflictului pe multă vreme. Valentina Ursu a discutat cu analistul Nicu Popescu de la Institutul de Studii de Securitate al Uniunii Europene de la Paris despre efectele acestei crize asupra politicii proeuropene de la Chișinău.
Europa Liberă: Domnule Popescu, Bruxellesul se declară extrem de preocupat de invazia rusă în ţara vecină, în Ucraina. Va rămâne UE doar la nivelul preocupărilor?
Nicu Popescu: „Şi Uniunea Europeană, şi Statele Unite sunt foarte implicate în sprijinul Ucrainei, atât financiar, cât şi diplomatic, cât şi în chestiunile legate de securitate şi apărare. Ucraina nu a dat faliment doar datorită finanţării occidentale, în care Uniunea Europeană este cel mai mare contribuitor. Şi întregul Vest, şi Uniunea Europeană, şi Statele Unite au fost foarte implicaţi diplomatic, au aplicat nişte lovituri destul de dure economiei ruse, ca sancţiuni pentru intervenţiile ruse în Ucraina pentru anexarea Crimeii, pentru destabilizarea situaţiei din Donbas. Deci, există o gamă foarte largă de acţiuni occidentale, care ajută Ucraina, ajută guvernul de la Kiev să menţină situaţia economică pe linia de plutire, să permită Ucrainei, pe de o parte, să nu falimenteze, dar pe de altă parte să-şi înceapă reformarea statului, care permite Ucrainei să-şi diversifice sursele de gaz, în cazul în care Rusia va deconecta livrările de gaz către Ucraina. Atunci există deja infrastructura şi pregătirea necesară pentru ca gazul natural să fie furnizat din direcţia Uniunii Europene. Deci, există zeci şi zeci de acţiuni prin care Uniunea Europeană foarte concret sprijină Ucraina în acest context foarte dificil.”
Europa Liberă: Prezent la inaugurarea gazoductului Iaşi-Ungheni, construit şi cu sprijinul banilor europeni, comisarul pentru Energie, domnul Oettinger, vorbea despre importanţa asigurării cu gaze pentru bunăstarea cetăţenilor Republicii Moldova, pe care a numit-o o ţară cu adevărat europeană. Este capabilă Moldova să-şi menţină acest curs pro-european?
Nicu Popescu: „Cursul european al Republicii Moldova este determinat atât de preferinţele majorităţii clasei politice, şi ne amintim foarte bine cum până şi preşedintele Voronin a făcut foarte multe pentru a menţine un discurs pro-european, şi a făcut foarte mult pentru a încerca să fie acceptat în Europa în calitate de partener. După 2009 relaţia cu Uniunea Europeană s-a intensificat. Deci, în acest sens, există şi un consens destul de larg al clasei politice în favoarea integrării europene.”
Europa Liberă: Dar nu e chiar aşa. Domnul Voronin zilele acestea spunea într-un mesaj către naţiune că actuala guvernare continuă politica „aşa-ziselor elite trădătoare din anii ʾ90 din secolul trecut”, considerând Republica Moldova un proiect provizoriu în procesul de unire cu România.
Nicu Popescu: „Nu te poţi aştepta la altfel de declaraţii din partea unui partid din opoziţie, cu câteva luni înainte de alegeri, în condiţiile în care agenda europeană a fost într-adevăr monopolizată de guvern. Însă şi în 2001 am văzut cum Voronin a venit la guvernare promiţând aderarea la Uniunea Rusia-Belarus, lucru care până la urmă nu s-a întâmplat. Dar aici revin la faptul că opţiunea europeană pentru Republica Moldova nu este o alegere subiectivă a clasei politice sau a cetăţenilor, ci ţine în primul şi în primul rând de factorii structurali care vor dicta un comportament destul de pro-european practic oricărui guvern. Or, astăzi circa 50 la sută din comerţul extern al Republicii Moldova revine Uniunii Europene, circa 20 la sută revine Federaţiei Ruse. Şi în acest sens absolut nicio guvernare, indiferent de cât de ideologic pro-rusă ar fi, nu îşi poate tăia craca de sub picioare, subminând relaţia cu Uniunea Europeană, pentru că acest lucru, evident, va lovi foarte rapid în capacitatea Moldovei de a exporta produse și, astfel, de a crea și a păstra locurile de muncă din țară, pentru a nu pune la pământ economia Moldovei. Economia Moldovei este mult prea dependentă de Uniunea Europeană ca flirtarea cu ideea euroasiatică să fie una fezabilă în cazul Republicii Moldova. Şi aceste realităţi economice vor dicta politica externă a oricărei guvernări din Republica Moldova pentru încă mult timp înainte.”
Europa Liberă: Şi dacă guvernării îi reuşeşte să diversifice resursele energetice, să nu mai fie dependentă doar de ceea ce importă din Federaţia Rusă, apare o întrebare firească: de ce Chişinăul a amânat implementarea Pachetului III energetic european? Ca să nu aibă mari probleme cu Gazprom-ul?
Nicu Popescu: „Important este să alegi câte fronturi de luptă deschizi cu adversarii tăi. Ştim foarte bine că niciun stat nu poate câştiga o bătălie, dacă este angajat pe prea multe fronturi pe care nu are capacitatea să le gestioneze. Deci, în acest sens, eu cred că alegerea aceasta de a amâna un pic limita de implementare a Pachetului III este, pur şi simplu, un pas logic pentru a-ţi alege bătăliile. La această etapă scopul principal este de a conecta Republica Moldova la reţeaua de distribuţie de gaz din Uniunea Europeană via România. Şi aici, cred, ne dăm toţi bine seama că nu este suficientă conducta Iaşi-Ungheni şi că până la urmă adevărata soluţie pentru securitatea energetică a Republicii Moldova este construcția unei continuări a acestei conducte spre Chișinău, astfel încât Chișinăul, ca cel mai mare consumator de gaz natural din Republica Moldova, să fie conectat la surse de gaz alternative. Și că după îndeplinirea acestor condiții structurale care vor permite Republicii Moldova să aibă o marjă mai mare de manevră față de Gazprom, atunci, peste câțiva ani, când Republica Moldova va fi mai sigură din punct de vedere al securității energetice, ar mai putea deschide un nou front de maximizare a securității sale energetice, prin implementarea Pachetului III și prin schimbări structurale, în modul cum este gestionată piața de gaz, prin deschiderea acestei piețe de gaz unor furnizori sau companii occidentale și prin demonopolizarea graduală a pieței de gaz din Republica Moldova.”
Europa Liberă: În ce condiții ar putea fi îmbunătățită relația moldo-rusă, din moment ce se atestă o răcire vădită în cooperarea dintre Chișinău și Moscova? Am văzut recent și un sondaj, majoritatea rușilor cred că embargoul rusesc asupra fructelor moldovenești este îndreptățit și că asocierea la UE a Moldovei va duce și pe mai departe la înrăutățirea relațiilor cu Federația Rusă.
Nicu Popescu: „Rusia a folosit o serie întreagă de minciuni propagandistice împotriva Acordului de Asociere pentru a-și explica opoziția față de acest acord. Multe din aceste argumente se regăsesc și în spațiul public din Republica Moldova, însă dacă revenim la documente și la realitățile economice, atunci vă pot cita articolul 18, punctul 1 din Acordul privind crearea Zonei de Liber Schimb în cadrul CSI, prin acest acord Moldova are o Zonă de Liber Schimb cu Federația Rusă. Și articolul 18 din acest acord stipulează foarte clar că statele CSI pot crea zone de liber schimb cu alte state din lume. Rusia, bunăoară, are și ea mai multe zone de liber schimb cu state care nu aparțin spațiului CSI. Rusia negociază sau deja are zone de liber schimb și cu Serbia, și cu Vietnam, și cu Israel. Multe din aceste state au simultan zone de liber schimb și cu Uniunea Europeană, și cu Rusia. Deci, pretențiile Rusiei față de semnarea Acordului de Asociere nu au nicio bază legală sau economică. Sunt, dacă doriți, un moft, geopolitic.”
Europa Liberă: Dar presiuni politice se fac de către Kremlin asupra Moldovei?
Nicu Popescu: „Da, evident se fac. Și acest lucru este regretabil, dar e important să subliniem și faptul că nu doar state care au semnat acorduri de asociere au probleme economice în relația cu Rusia. Dacă ne uităm la recentele statistici comerciale în primele șase luni ale acestui an, exporturile belaruse spre Federația Rusă au scăzut cu circa șapte procente, exporturile din Kazahstan spre Federația Rusă au scăzut cu douăzeci și unu procente, chiar dacă aceste state fac parte din Uniunea Euroasiatică. Deci, în acest sens, da, exporturile Republicii Moldova spre Rusia vor scădea, într-o bună parte din cauza sancțiunilor, dar chiar dacă nu ar fi fost aceste sancțiuni, oricum am fi putut presupune că exporturile din Moldova spre Federația Rusă ar fi scăzut, inclusiv din cauza faptului că economia Federației Ruse se află în stagnare, probabil, în declin, cam aproximativ de anul trecut și că aceste probleme economice ale Federației Ruse lovesc chiar în cei mai apropiați parteneri ai Federației Ruse, cum sunt Belarus și Kazahstan. Dacă revenim la cifre, în primele șase luni, exporturile Republicii Moldova spre Uniunea Europeană au crescut cu 21 la sută. Deci, în acest sens, iarăși, dinamica economică pentru Republica Moldova, dar și pentru anumite state ca Belarus și Kazahstan, arată că piața europeană crește, exporturile spre piața UE cresc, în timp ce exporturile acestor state CSI spre piața Federației Ruse sunt în scădere.”
Europa Liberă: Domnule Popescu, eu discut cu multă lume și mai toți într-o voce spun că Moldova are nevoie să păstreze relații bune cu Federația Rusă. În ce condiții dialogul moldo-rus poate fi unul reciproc avantajos și dacă e posibil totuși să se ajungă la o ameliorare a cooperării moldo-ruse?
Nicu Popescu: „Fără doar și poate, Republica Moldova are nevoie de o relație cât se poate de bună cu Federația Rusă. Este în interesul Moldovei ca Moldova să aibă o zonă de liber schimb cu Rusia, să exporte cât mai mult în Rusia, să invite și să accepte cât mai multe investiții străine, inclusiv din Rusia, atâta timp cât acestea se fac transparent, este în interesul Moldovei să se mențină regimul de călătorie fără vize cu Federația Rusă și ca Rusia că continue să furnizeze gaz în Republica Moldova, absolut toate aceste lucruri țin de interesul național al Republicii Moldova. Însă problema este că Rusia vine cu anumite presiuni și anumite politici, forțând Republica Moldova să alegă între fie Uniunea Europeană, fie Federația Rusă. Și, în aceste condiții, în condițiile în care economia Republicii Moldova este mult mai dependentă de economia europeană, în condițiile în care opinia publică și clasa politică se orientează spre Europa, Moldova intră într-o situație în care structural nu este capabilă și nici nu este în interesul ei să accepte condițiile Federației Ruse. În plus, pentru Republica Moldova este destul de evident că mulți aliați ai Federației Ruse, precum Belarus sau Kazahstan, au probleme majore cu Federația Rusă atât în plan economic, cât și în plan politic. Și acest lucru sugerează că chiar în condițiile în care devii un aliat al Federației Ruse, oricum problemele nu se termină. Din contra, uneori ele abia se intensifică. Toate aceste elemente creează aceste situații de tensiune între Federația Rusă și Republica Moldova.”
Europa Liberă: Liderul de la Kremlin, domnul Vladimir Putin, este foarte popular în țara sa, în Rusia. Credeți că poziția sa de lider poate fi zdruncinată?
Nicu Popescu: „Probabil, nu în viitorul apropiat, dar nimeni nu poate face proiecte sigure pentru următorii trei-patru-cinci ani. Foarte mulți analiști politici, politicieni din Rusia spun că actualul conflict, inclusiv sancțiunile occidentale consolidează națiunea rusă în spatele lui Vladimir Putin și că politica actuală sau situația din Ucraina îl întăresc pe Vladimir Putin. Eu îmi amintesc foarte bine cum în 1999 când NATO bombarda Serbia, același lucru s-a întâmplat și în Serbia, când întreaga populație, atunci când nivelul pentru Milošević a crescut drastic, însă acel sprijin pentru Milošević nu a durat foarte mult pentru că peste doi ani și ceva acesta a fost alungat de la guvernare. Deci, în acest sens, nu cred că este corect să prezicem ce se va întâmpla cu federația Rusă sau cât timp va dura acest elan de sprijin oferit lui Vladimir Putin în condițiile în care situația economică din Federația Rusă era deja foarte precară, chiar și până la începutul acestei crize. Or, cifrele economice din Federația Rusă în 2013 au fost destul de îngrijorătoare, iar aceste tendințe negative din economia Federației Ruse sunt accelerate în urma conflictului din Ucraina.”
Europa Liberă: NATO poate să își intensifice rolul pe flancul estic?
Nicu Popescu: „În condițiile în care politica și geopolitica est-europeană este remilitarizată, în primul și în primul rând, de către anexiunea militară a Crimeii și intervențiile militare ale Federației Ruse în Ucraina de Est, este inevitabil faptul că vor exista și răspunsuri față de această militarizare a situației, inclusiv prin mărirea cheltuielilor de apărare în statele NATO central-europene, o atenție și o prezență sporită a Statelor Unite în Europa Centrală și de Est. Și, deci, această remilitarizare a politicii est-europene lansată de Rusia, până la urmă, duce și o la o complicare a situației strategice, inclusiv pentru Rusia, pentru că Occidentul are mult mai multe resurse decât Federația Rusă și orice confruntare pe termen mediu sau lung face ca Rusia să aibă mult mai puține resurse pentru a o gestiona și a rezista în fața unei astfel de confruntări.”
