Toţi rezidenții scoțieni care au împlinit 16 ani sunt aşteptaţi la vot pe 18 septembrie, într-o mişcare istorică ce pune pe jar nu doar Londra şi Bruxelles-ul, dar şi alte câteva capitale europene. Inclusiv Bucureştiul. Există analişti care sunt de părere că dincolo de dorinţa firească a cetăţenilor de a-şi lua soarta în mâini, proiectele secesioniste europene sunt impulsionate consistent de factori externi. Potrivit acestora, Rusia ar fi, de pildă, una dintre puterile care ar avea numai de câştigat de pe urma unei Mari Britanii sau Europe mai şubrede. Însă o Scoţie independentă nu trebuie să ne sperie, crede Sandra Pralong, expert internaţional şi fost consilier al preşedintelui român Emil Constantinescu (1996-2000). Delicat ar fi momentul în care acest lucru s-ar putea întâmpla, căci un DA al scoţienilor acum, şi nu peste câţiva ani, ar găsi UE nepregătită politic.
Europa Liberă: Doamna Pralong, toată Europa stă cu ochii pe Scoţia ai cărei cetăţeni, potrivit normelor democratice, îşi vor exprima în cadrul unui referendum voinţa, fie de a face Scoţia o ţară independentă, fie de a o menţine în „mariajul” cu Marea Britanie. Ce consecinţe ar avea un DA al scoţienilor şi apariţia unei Scoţii independente, ce consecinţe ar avea pentru Europa şi pentru proiectul numit UE, mai ales în actualul context dramatic (dacă ne gândim la Ucraina sau Irak şi ISIS) pe care îl traversează comunitatea internaţională?
Sandra Pralong: „Cred că înseamnă începutul sfârşitului unei lumi, aşa cum am cunoscut-o, o lume multiculturală, cosmopolită, o lume în care procesul democratic era cel care ţinea împreună popoarele, şi în care fiecare îşi găsea raison d'être în comunitate. Cred că mai înseamnă un mare coup, în sensul negativ, pentru Europa. Pentru că o Scoţie independentă, chiar dacă rămâne, aşa cum îşi doresc scoţienii, în UE, va da de gândit catalonilor şi tuturor acelora care sunt în state multi-etnice. Iată, nu mai departe de noi, de România, avem situaţia în care minorităţile îşi doresc, dacă vreţi o independenţă care este motivată mai curând, nu aş spune dintr-un orgoliu, poate, decât dintr-o raţiune, pentru că, de pildă, din punct de vedere economic, Scoţia nu are decât de pierdut. Are o economie mult prea mică. Ideea de a menţine pound-ul este imposibil de imaginat, iar o Scoţie care utilizează euro este un non-sens, pentru că Marea Britanie avea aici cea mai bună dintre opţiunile posibile: să aibă şi acoperirea UE, fără să aibă constrângerile date de euro. Va fi deci un moment de cumpănă, mai ales că se va produce pe fundalul promisiunii Londrei de a organiza referendumul in 2017 pentru rămânerea sau ieşirea Marii Britanii din UE. Este un moment dificil.”
Europa Liberă: Cum evidenţiaţi şi Dvs., există astfel de mişcări secesioniste atât în interiorul cât şi în afara UE. Dacă despre minoritatea rusă din estul Ucrainei există opinia, ca să nu spun convingerea, că este impulsionată de Moscova, despre secuii din Tinutul Secuiesc se spune că sunt impulsionaţi din Ungaria, scoţienii de cine sunt impulsionaţi?
Sandra Pralong: „Ştiţi cum e, Teoria conspiraţiei ne va spune că până şi secuii sunt impulsionaţi tot de la Moscova via Budapesta. Şi acelaşi lucru probabil ar spune şi despre Scoţia. Este clar că acest flambeu naţionalist etnic este pe de o parte un proces natural al mişcării fireşti al unor popoare. Nu uitaţi că statele naţionale au fost o creaţie de multe ori artificială, creată în circumstanţe foarte speciale, în alte vremuri decât cele ale libertăţii circulaţiei, ideilor, libertăţilor şi informaţiilor şi a multiplicităţii informaţiei, pe care o trăim noi. Se spunea că statele naţionale sunt creaţia unei şcoli naţionale, a armatei şi a unei media care este comună pentru toată naţiunea. Deci naţiunea trăia, vibra, pulsa în secolul trecut la ora naţională dată de o mass media care era, de cele mai multe ori, un monopol de stat, până în anii 80, chiar şi în Europa de Vest. Acum, cu multiplicitatea surselor de informaţii, cu avântul pe care îl are presa independentă, cu capacitatea fiecăruia de a crea conţinut, este normal ca oamenii să nu mai accepte politici impuse de la centru şi să îşi dorească să aibă aceeaşi libertate de a decide în viaţa politică şi economică pe care o au, în viaţa socială şi mediatică. Deci, pentru a conchide, aş spune că, pe de o parte este un traseu firesc, care vine din avansul tehnologiei şi din circumstanţe istorice, iar pe de alta, există puteri care profită de toate aceste momente de nevoie de exprimare pe care le-ar avea scoţienii, catalonii sau secuii. Dacă ne uităm la trendurile globale, observăm că națiunile stau să se destrame şi vom avea oraşele stat care au bântuit Evul mediu. Megalopole care au administraţie separată, conturi separate.”
Europa Liberă: Hong- Kong, Singapore...
Sandra Pralong: „Exact! Şi în SUA, de exemplu, statele California, San Francisco sunt puteri la nivel global. Scoţia se va rupe. Sper să nu fie acum, pentru ca momentul este foarte dificil pentru o Europă neconsolidată încă suficient. Însă trendul la nivel global spune că în 50 de ani nu vom mai vorbi de Marea Britanie, dar sper sa mai vorbim de Romania, ca stat naţional. Trendul este ca oamenii sa îşi dorească gestiunea afacerilor lor fără să depindă de o putere de la centru care este coruptă sau care nu e pe placul lor.”
Europa Liberă: Aşa, după modelul Elveţiei? Însă în Elveţia, în ciuda autonomiei largi a cantoanelor, decizia naţională este una şi se ia la Berna.
Sandra Pralong: „Nu chiar atât de mult cât credeţi. Şi de aceea spun că dacă Scoţia va deveni independentă aceasta nu este ceva care trebuie sa ne sperie foarte tare. Doar că momentul este nefericit, pentru că UE nu are pârghiile politice pentru a-şi asuma destrămarea statelor naţionale. Nu avem încă conivența între politicile economice şi decizia politică ce ar putea permite ca aceste fragmentări să se producă la nivel sub-naţional, iar la nivel supranațional să fie o comandă unică. În momentul în care se va consolida Europa, riscul acestor fărâmițări este diminuat.”
