Consiliul pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii se declară îngrijorat de atitudinea pe care o consideră de stigmatizare a Ministerului Sănătăţii faţă de plângerile mai multor persoane cu dizabilităţi mintale. Ce reproşuri sau chiar învinuiri sunt adresate Ministerului?
O convorbire cu Doina Ioana Străisteanu, membru al Consiliul Nediscriminare, cum i se mai spune acestei autorităţi.
Europa Liberă: Aşadar, Consiliul pe care îl reprezentaţi a difuzat un comunicat în care citim ceea ce ar putea fi înţelese ca acuzaţii destul de tăioase la adresa Ministerului Sănătăţii în privinţa modului cum tratează nişte abuzuri asupra persoanelor cu dezabilităţi mintale sau, mai exact, cum tratează nişte recomandări de eliminare a maltratării în acest caz. De fapt, despre ce este vorba?
Doina Ioana Străisteanu: „La Consiliu nediscriminare noi am primit o plângere de la mama unui pacient, ea fiind şi tutorele lui, cu privire la refuzul de acomodare rezonabilă a fiului ei care are dezabilitate mintală şi se află în spitalul de psihiatrie a oraşului Codru. La examinarea acestei plângeri, noi am audiat inclusiv alţi pacienţi invitaţi de petiţionară să depună mărturie în cadrul procedurii la Consiliu. Ceilalţi pacienţi nu sunt declaraţi incapabili, adică nu sunt lipsiţi de capacitatea de exerciţiu printr-o procedură judecătorească, dar sunt pacienţi ai Spitalului clinic de psihiatrie.
Într-un final am dat o decizie, la un 11 aprilie 2014, în care am recomandat Spitalului de psihiatrie din oraşul Codrul să ia toate măsurile necesare pentru a exclude barierele cu care se întâlnesc persoanele cu dezabilităţi mintale şi intelectuale, pacienţi ai spitalului. Ei, însă, au contestat această decizie în judecată. Li s-a alăturat Ministerul Sănătăţii, căruia noi nu i-am formulat recomandări, dar a contestat şi Ministerul această decizie.
Acum, la şedinţa trecută, din care cauză am şi dat acest comunicat de presă, reprezentantul Ministerului Sănătăţii, dl Şveţ, insista să explice că pacienţii spitalului de psihiatrie, pentru că au dezabilităţi mintale şi intelectuale, nu pot spune adevărul şi respectiv, nu pot fi crezuţi atunci când vorbesc despre maltratări în spital.”
Europa Liberă: Despre ce bariere totuşi este vorba, ce li se întâmplă acestor pacienţi?
Doina Ioana Străisteanu: „Deci, sunt diferite bariere. Pentru persoane cu dezabilităţi şi fizice şi intelectuale, vorbim despre acomodare fizică: aceleaşi rampe, aceleaşi ascensoare. Pentru persoane cu dezabilităţi intelectuale, mintale, care stau la tratament, noi vorbim despre acces la aer liber, plimbări (pentru că stau izolaţi după două uşi încuiate), asistenţă personală când îşi fac igiena zilnică şi asta este exact situaţia pacientului despre care vorbea mama sa. Plus la asta, acomodarea în tratamentul medical, în sensul că ei trebuie să observe modificări în organism atunci când, din cauza psihotropilor, apar alte îmbolnăviri somatice la pacienţi, să prevină bătăile dintre pacienţi, să prevină abuzurile faţă de pacienţi din partea personalului - deci o multitudine de aspecte care într-un final astăzi dau imaginea negativă a serviciilor de sănătate mintală pentru pacienţi în spitalele de psihiatrie.”
Europa Liberă: Ce are, de fapt, în vedere Ministerul când arată că „persoanele cu dezabilităţi intelectuale şi mintale sunt incapabile să spună adevărul”, în special când se plâng, cum spune comunicatul, că sunt supuşi în spitalul clinic de psihiatrie din or. Codru unor rele tratamente?
Doina Ioana Străisteanu: „Exact. Deci, noi am purces la examinarea unei plângeri în care se vorbea despre refuzul la acomodarea rezonabilă. Noi nu suntem Procuratură, noi nu am primit nicio plângere despre maltratări. Dar în cadrul audierilor martorii chemaţi de petiţionară, adică alţi pacienţi ai spitalului de psihiatrie, ne-au povestit inclusiv despre bătăi, abuzuri şi alte chestii pe care noi le-am transferat Procuraturii Generale să le examineze, dacă este sau nu vreo componenţă de infracţiune.
Acum, însă, în şedinţa de judecată reprezentantul Ministerului Sănătăţii a declarat că noi nu am responsabilizat aceşti martori, pentru că ei sunt cu dezabilităţi intelectuale şi mintale şi nu pot spune adevărul, şi a dat de înţeles că el ar dori să îi atragă la răspundere pentru mărturiile depuse, dar nu poate. La rândul său, Procuratura, după o verificare, a încetat urmărirea penală asupra alegaţiilor de maltratare, iarăşi făcând referire la faptul că aceşti pacienţi au refuzat să treacă expertiza psihiatrică la acelaşi spital, la aceiaşi medici despre care ei vorbesc că susţin maltratările în spitalul de psihiatrie.
Noi, Consiliul Nediscriminare, cu un ansamblu de Convenţii Internaţionale care vin să protejeze persoane cu dezabilităţi, suntem într-o mare nedumerire, pentru că rămân drepturile scrise pe hârtie. Un om cu dezabilităţi intelectuale şi mintale realmente nu-şi poate apăra niciun drept, el a devenit atât de vulnerabil că dacă i se întâmplă un rău pe stradă, în familie sau în spitalul de psihiatrie, nu-l crede nimeni. Reiese că Consiliul Nediscriminare le dă crezare şi încearcă într-un fel să se uite sub toate aspectele, evident că nu ne axăm doar pe mărturiile pacienţilor, dar ele sunt uşor colaborate cu toate celelalte fapte. Te duci şi faci o cercetare la faţa locului în spital şi îţi dai seama că unele lucruri sunt într-adevăr cum le descrie pacientul.”
Europa Liberă: Dna Străisteanu, iată că şi convenţiile la care şi Republica Moldova face parte ar putea oferi o anume protejare acestor oameni. În comunicatul Consiliului, altminteri, se face referire la obligaţii ale Republicii Moldova, asumate la ratificarea Convenţiei ONU privind Drepturile Persoanelor cu dezabilităţi, ratificare produsă încă în anul 2010. Ce spune acea convenţie în linii mari şi cum se explică faptul că Ministerul parcă ar ignora-o? Sunt interpretări diferite a acestor documente internaţionale de către Minister şi celelalte organizaţii?
Doina Ioana Străisteanu: „De asta şi există o Convenţie a Naţiunilor Unite pentru persoanele cu dezabilităţi. Ea vine să întărească o dată în plus protecţia pentru aceste persoane, recunoscând că ei sunt extrem de vulnerabili şi supuşi diferitor forme de discriminare şi limitări ale drepturilor. Dacă vorbim despre capacitatea de exerciţiu, Convenţia foarte clar spune că noi, ca stat, nu avem dreptul să le negăm şi, respectiv, să le refuzăm în capacitate de exerciţiu.
Dacă se întâmplă ca persoana să nu-şi poate dirija anumite acţiuni din cauza stării sănătăţii, pe acea perioadă, noi trebuie să îi oferim asistenţă. Nu s-a demonstrat încă că pe întreaga perioada a vieţii sale, o persoană, de exemplu cu retard sau cu schizofrenie, nu-şi poate dirija nici într-o zi din viaţa sa imediat după diagnoză, acţiunile sale, asta nu este adevărat. De aceea în Convenţie se spune - noi respectăm şi asigurăm capacitatea de exerciţiu, iar în momentele în care persona nu-şi poate fi singur de ajutor, noi trebuie să îi oferim această asistenţă.”
Europa Liberă: Cum funcţionează de fapt totul? Consiliul Nediscriminare raportează despre nişte abuzuri, formulează nişte recomandări. Ce ar trebui să se întâmple? Cum reacţionează alte instituţii indicate, relevante ale statului în asemenea cazuri? Cum ar fi trebuit să se întâmple, pentru că înţelegem că acum există un fel de meci, ping-pong între dvs. ca instituţie şi alte instituţii.
Doina Ioana Străisteanu: „Exact asta se întâmplă. Cu regret, practica arată următoarele – atunci când formulăm recomandări faţă de instituţiile de stat, ele fie le ignoră şi nu le execută, fie contestă recomandările noastre în instanţa de judecată şi noi mergem să ne apărăm deciziile. Atunci când pârâtul sau cel care se face responsabil de discriminare este o persoana privată sau o persoană fizică,
Toate aceste încălcări le vom aduce la cunoştinţa comunităţii internaţionale a drepturilor omului prin toate mecanismele ...
recomandările sunt primite mai uşor şi, cu asistenţa noastră, se execută în termeni mai restrânşi. Noi evident toate aceste încălcări le vom aduce la cunoştinţa comunităţii internaţionale a drepturilor omului prin toate mecanismele atunci când Republica Moldova va veni să raporteze Consiliului Europei şi Naţiunilor Unite despre succesele care le obţine în implementarea drepturilor omului, în special pe grupuri vulnerabile cum ar fi persoanele cu dezabilităţi.
Facem acest lucru pentru că întâmpinăm o mare opunere, rezistenţă din partea instituţiilor publice, care nouă ne este neclară. Consiliul Nediscriminare este o instituţie publică, la rândul său, este un organism creat prin lege, cinci membri votaţi de Parlament, anume pentru a se asigura că oricare persoană în ţara aceasta nu este discriminată. Şi chiar nu-mi pot explica de ce o altă instituţie publică vine să ne conteste recomandările. Nu sancţiunile, nu obligaţiunile, ci recomandările noastre. Adică asistenţa pe care o oferim ca ei să-şi schimbe o anumită practică.”
Europa Liberă: Ce ar însemna totuşi acomodarea rezonabilă?
Doina Ioana Străisteanu: „Acomodarea rezonabilă înseamnă să adopţi anumite modificări care sunt necesare pentru a asigura persoana cu dezabilităţi că are aceleaşi posibilităţi ca oricare altă persoană. Cu alte cuvinte – rampele, asta este un exemplu. Noi, dacă avem doar scări, pe ele se pot ridica persoanele care nu se deplasează în scaun rulant. Dacă facem şi o rampă conform standardelor, înseamnă că noi asigurăm acest acces şi persoanelor care se deplasează în scaun rulant - iată aceasta este acomodarea.”
Europa Liberă: Deci, un lucru foarte firesc. Şi atunci vine întrebarea pe care vroiam să o formulez – din punctul dvs. de vedere, Ministerul, de exemplu, sau administraţia acestui spital de ce s-ar opune acestor recomandări care par să fie absolut fireşti? Necesită un efort uriaş din partea lor, necesită cheltuieli atât de mari, încât să contestezi în judecată o recomandare?
Doina Ioana Străisteanu: „Nu, nu necesită cheltuieli deloc. Şi chiar în şedinţa de judecată, vinerea trecută, 24 octombrie, reprezentanta de la Spitalul de psihiatrie Codru, doamna Racu, a declarat că ei cunosc că au obligaţia să asigure acomodarea rezonabilă şi ei consideră că o fac, dar o fac treptat. Şi întrebarea mea atunci e – de ce contestă recomandarea dată? Ei zic că nu sunt de acord cu această decizie cu referire la acest petiţionar. Ei nu cred că faţă de el au făcut careva încălcări. Şi atunci când discutam despre asistenţa la igiena personala, ei vin şi zic: noi nu avem suficienţi infirmieri în secţie, pentru a le asigura toată asistenţa necesară. Păi atunci de ce nu acceptaţi ceea ce noi vă sugerăm, de ce nu veniţi cu propuneri de a vă mări statele de personal la capitolul numărului de infirmieri?”
Europa Liberă: Cum stau lucrurile în alte instituţii în care sunt ţinuţi pacienţi cu deficienţe mintale sau cu alte nevoi speciale, în general vorbind în Republica Moldova?
Doina Ioana Străisteanu: „Avem internate psihoneurologice şi avem şi internate pentru copii cu dezabilităţi. La capitolul dat, cu privirea la asigurarea recomandării rezonabile, stăm dificil şi în acele instituţii. Noi avem decizii aparte şi în legătură cu internatele psihoneurologice din Bălţi şi din Cocieri. Noi asta şi încercăm să facem, pentru că activăm efectiv de un an de zile, şi avem deja cincizeci de decizii. Noi funcţionăm, încercăm să fim de asistenţă instituţiilor publice. Şi ne pare foarte rău că resursele pe care noi le punem la dispoziţie nu sunt acceptate de alţi colegi din instituţiile publice.”
