Cu începere din această lună, băncile din Republica Moldova sunt obligate să facă publică informaţia despre proprietari. Sunt noile cerinţe ale Băncii Naţionale care ar urma să asigure transparenţa necesară în sistemul bancar. O asigură oare într-adevăr? Vom discuta în această dimineaţă cu jurnalistul Ion Preaşcă de la portalul MoldStreet, care a publicat o analiză a celor mai proaspete date făcute publice.
Europa Liberă: Lipsa de transparenţă în sistemul bancar a fost aspru criticată şi criticile au venit din toate direcţiile. În ce măsură, iată, noile reguli aplicate de BNM din această lună remediază situaţia care a fost considerată alarmantă în sistemul bancar?
Ion Preaşcă: „Noile reglementări îmbunătăţesc foarte mult transparenţa în structura de acționariat a băncilor, dar oricum rămân mai multe semne de întrebare și pentru o persoană neinițiată, chiar și pentru unii specialiști, le va fi greu să afle cine stă în spatele anumitor persoane. Fiindcă la unele bănci apar foarte multe persoane fizice care, dacă dai o simplă căutare, nu-ți spune nimic și nu se știe de fapt a cui interese le reprezintă această persoană. De aceia eu consider că e un pas important, dar nu este suficient pentru a ști cu adevărat cine sunt proprietarii ai unor bănci din Republica Moldova.”
Europa Liberă: Și o persoană inițiată, dl Preașcă, s-ar putea dumeri?
Ion Preaşcă: „Nu întotdeauna. Doar dacă face parte din structurile de monitorizare, de reglementare, de exemplu de la Banca Națională - ei au acces la mai multă informație. Fiindcă dacă ar fi să luăm la o bancă un nume la întâmplare, de exemplu Cerneacov sau Mazin, asta nimic nu îți spune. Nici nu-ți dai seama dacă este el cetățean al Moldovei sau e un cetățean străin. Dar cine este el și ce de fapt reprezintă oricum rămâne neclar.”
Europa Liberă: Aţi analizat, dl Preașcă, informaţiile publicate într-un articol special al portalului MoldStreet. Ce v-a surprins, poate, atunci când aţi luat cunoştinţă de felul cum ar sta lucrurile în privinţa acţionarilor, proprietarilor băncii? Care a fost sentimentul de surpriză, dacă l-ați avut atunci când ați lucrat cu aceste date?
Ion Preaşcă: „Am avut mai multe surprize, deși multe lucruri le cunoşteam. Să zicem, faptul că trei bănci, Banca de Economii, Banca Socială, Unibank, sunt afiliate (se vehicula informația că ar fi sub controlul sau sub administrarea lui Ilan Șor) a devenit mai clar acuma, dar oricum nu este suficient. Totodată a devenit foarte surprinzător faptul că la Unibank apare ex-președintele Petru Lucinschi ca acţionar. Când s-a schimbat structura de acționari la Unibank, guvernatorul Băncii Naționale a remarcat faptul că acești acționari ar fi intrat prin ușa din spate. Rezultă, aşadar, că și fostul președinte al țării a intrat pe ușa din spate în structura de acţionariat a acestei bănci. Asta ar fi o surpriză. Altă surpriză a fost pentru mine să înţeleg că, de fapt, Banca Națională putea şi mai devreme să facă aceasta, adică să impună băncile să-şi scoată la iveală acţionarii. Existau anumite reglementări care permiteau Băncii Naționale să ceară aşa ceva. Dar nu știu din ce cauză erau publicate doar unele informații, ele nu erau concentrate undeva anume ca oamenii să știe unde să caute ca să afle, să vadă mai clar.”
Europa Liberă: Ziceați mai devreme că a devenit mai clar că acele trei bănci pe care le-ați pomenit ar avea legătură și poate chiar ar acționa concertat? Ce dovezi noi ați găsit?
Ion Preaşcă: „Păi, apar persoane care sunt din anturajul omului de afaceri, persoane cu care el este partener de afaceri…”
Europa Liberă: La Ilan Şor vă referiţi?
Ion Preaşcă: „Da, la Ilan Şor. La fel, și în cazul altei bănci tot se vede mai clar care sunt legăturile între anumite persoane și firme. Dar aceasta nu este oricum o probă. Nu poți spune că omul acela sau un anumit pachet de acțiuni aparține cutărei sau cutărei persoane. De aceea este nevoie de următorul pas - să se arate cine sunt acționarii care activizează, care formează pachetul de control. Fiindcă, să zicem, în Moldova Agroindbank, această structură era gândită ca să arate ca o asociație a acționarilor care nu era nici măcar persoană juridică. Era o asociație care funcţiona în felul următor - noi am hotărât și noi decidem soarta băncii. Și aceasta provoca oricum discuții. Ei dețineau doar o treime din pachetul de acțiuni, dar decideau soarta băncii.”
Europa Liberă: Și următorul pas ar trebui să îl facă Banca Națională?
Ion Preaşcă: „Exact. Bănuiesc că și legiuitorul. Pentru că, singură, Banca Națională poate face regulamente, dar e nevoie şi de modificări în legislația de bază.”
Europa Liberă: S-a afirmat, cel puţin la nivel popular, că o bună parte a sistemului bancar, dacă nu chiar aproape tot, ar fi „la cheremul” unor ţări sau al unor proprietari dintr-o ţară sau alta. Cum se văd lucrurile totuşi din acest punct de vedere? Se poate spune acum că o ţară în general ar putea domina sistemul bancar sau o majoritate a băncilor din Republica Moldova?
Ion Preaşcă: „Dacă e să luăm strict, să zicem, cazul unei țări, Rusia de exemplu, doar la două bănci cetățeni sau firme de acolo dețin pachetul majoritar. Dar aceasta oricum nu semnifică că, de exemplu, o persoană care apare ca cetățean al Rusiei, el de fapt şi este veritabilul investitor. Acelaşi lucru nu-l putem spune nic despre firmele din Marea Britaniei. Apar la foarte multe bănci acționari din Marea Britanie, dar firmele acelea sunt doar nişte cutii poştale, ele doar figurează ca proprietari, dar adevăraţii proprietari pot fi din republica Moldova de exemplu. Adică nu putem spune cu certitudine că o țară sau alta controlează, sau oamenii de afacere de acolo controlează sistemul bancar.”
Europa Liberă: Și cerința nu era ca beneficiarul final să fie declarat?
Ion Preaşcă: „Da, aşa este, dar v-am spus că apare o persoană fizică din Ucraina, să zicem, ce știm noi despre această persoană fizică? Ea nu are nici un business în Ucraina și atunci apare o altă întrebare: dar ea de fapt ale cui interese le reprezintă?”
Europa Liberă: Deci, dvs. sugerați că nimeni nu poate pune mâna în foc că în spatele acelor din prim planul informațiilor nu ar fi niște scheme mult mai complicate, cum s-a spus, prin care adevărații beneficiari și proprietari ar rămâne în umbră şi și-ar căuta de treaba, cum se zice.
Ion Preaşcă: „Da, la unele bănci anume așa e. Dar aici apare şi o altă problemă: unii acționari chiar să-și afișeze prezența. Pentru că au fost cazuri când numai pentru că s-a publicat informația, s-au trezit fără pachetul de acțiuni, care prin diferite tertipuri, prin decizii de judecată, erau transmise și revândute, ca pe urmă el să se judece ani în șir ca să obțină înapoi pachetul sau banii pentru aceste acțiuni. De fapt la unii continuă această situație. Vă aduceți aminte de atacul raider din anul 2012 ( și au fost altele mai vechi)? Deci, există și o altă parte, negativă, a transparenței - unii oameni într-adevăr se tem, pentru că există specialiști în vânarea unor acționari și preluarea acestor pachete de acțiuni prin diferite tertipuri judiciare.”
Europa Liberă: Au apărut într-adevăr în informaţiile respective numele mai multor persoane care sunt acţionari şi deţin uneori părţi semnificative din patrimoniului unei băni. De acum încolo, din punctul Dvs. de vedere, sunt posibile acţiuni de verificare rezonabilă a provenienţei averii respectivilor proprietari? Și poate, în același context, al protejării lor, luând în considerație ceea ce spuneți - că ar putea fi ținta unor răi-făcători?
Ion Preaşcă: „Mulți sunt acționari de zeci de ani. Şi atunci cum poți să verifici? Ei au investit la perioada inițială câteva mii de lei și, treptat, au investițiile au sporit. Dar cred că e sarcina structurilor de stat: Fiscul-ul, CNI… Dacă este nevoie.”
Europa Liberă: Şi cum ar putea fi protejați?
Ion Preaşcă: „Este nevoie de o justiție adecvată. Ca organele autorităților să lucreze efectiv. Pentru că nu poate o persoană să fie deposedată în baza unei xerocopii. S-au întâmplat așa cazuri - în baza unei xerocopii se adoptau decizii de judecată și după aceea ani în șir trebuie să te judeci ca să anulezi toate aceste decizii. Și partea principală este că de la judecată mergea mai departe: se înregistrau toate aceste tranzacții în diferite registre care sunt ținute de companii. Da, au urmat anumite măsuri, dar persoanele acelea au continuat să lucreze. Cred că pentru astfel de încălcări trebuie eliminate pur și simplu din sistem aceste persoane - judecători, registratori, persoane care conduc anumite instituții publice, CNPF-ul sau BNM-ul, dacă se admit asemenea încălcări. Fără asta nimeni nu va renunţa la asta – dacă i s-a dat o sumă de bani și el, omul, activează mai departe. Da, a fost sancționat cu mustrare și mai departe ce?”
Europa Liberă: Dl Preașcă, am ajuns la concluzii: datele, așadar, au fost publicate… Ce efect pot avea noile cerințe asupra întregului sistem bancar? În ce măsură toate acestea vor exclude pe viitor scandalurile din culisele sistemului bancar?
Ion Preaşcă: „În condițiile actuale de exemplu, schimbarea de acționari este ceva mai dificilă. Fiindcă s-au mai impus și alte restricții. Din luna iulie, de exemplu, a fost coborât plafonul, de la 5% la 1%, a cotei considerate „substanțială”. Deci, dacă ai peste un procent de acțiuni, tu trebuie să obții permisiunea Băncii Naționale să-ți vinzi sau să cumperi un pachet. Ceea ce implică anumite dificultăți în operațiuni. Dar nu exclud ca aceasta să aibă loc. În plus, regulamentele actuale obligă băncile ca, la două săptămâni după schimbarea unui acționar, să afișeze informația pe site. Ceea ce dă o notă mai mare de transparență. Iar în timp se va putea vedea cum au loc operațiunile.”
Europa Liberă: Deci sarcina raider-ilor se complică?
Ion Preaşcă: „Da. Încă un efect pozitiv este că, să zicem, de anul trecut BERD-ul, Banca Mondială și alte structuri nu mai fac finanțări prin intermediul unor bănci ai căror structură de acționariat nu este transparentă. Nu cred că acesta va fi suficient, dar oricum e un pas înainte. Fiindcă BERD-ul insistă ca registrul acțiunilor să fie ținut de Banca Națională, și nu de băncile comerciale. Să fie creat un registru separat și el să fie ținut de Banca Națională. Ei sunt gata să dea și bani. Poate atunci va fi mai mare transparența.”
