Igor Boţan: „Toată lumea trebuie să înţeleagă care este semnificaţia căderii zidului berlinez. Căderea zidului înseamnă, în mod iminent, înlăturarea consecinţelor Conferinţei de la Ialta şi ale Pactului de Potsdam de împărţire a Europei. Reunificarea Germaniei, care a urmat la un singur an de la căderea zidului berlinez, a fost urmată de reunificarea Europei. Şi reunificarea Europei s-a oprit la hotarele fostei Uniuni Sovietice, cu excepţia Ţărilor Baltice. Şi aici există semnificaţii istorice foarte importante. Reunificarea Europei a fost atât de frumoasă, dacă îi pot spune aşa, atât de „de succes”, că şi ţări din fosta sau republici din fosta Uniune Sovietică şi-au dorit sieşi o integrare europeană, care a avut foarte multe impedimente şi a avut foarte multe piedici.”
Europa Liberă: Putin vede aceasta ca o drojdie sau ca un virus, ca un pericol mai întâi definit portocaliu, pe care Putin, Kremlinul vor să-l stăvilească.
Igor Boţan: „Este adevărat. Kremlinul vrea să stăvilească această atracţie majoră care vine din partea Europei și noi vedem care sunt instrumentele pe care le foloseşte. Putin a început această cruciadă împotriva Occidentului la 10 februarie 2007 cu vestita cuvântare a sa de la Munchen. Peste doar doi ani de zile această pretenţie că Rusia redevine o ţară care este un centru de atracţie, un pol al lumii multipolare, pe fundalul, evident, al creşterii preţului la ţiţei, imediat Federaţia Rusă a venit cu o atracţie ideologică, când Nikita Mihalkov şi-a lansat aşa-zisul manifest al conservatorului, încercând ca această pretenţie geopolitică a lui Putin să fie îmbrăcată în straie ideologice. Rusia vrea să devină cea care păstrează valorile conservatoare ale Europei, după care vine şi oferta politică a lui Vladimir Putin peste doi ani de zile. La 3 octombrie 2011 Vladimir Putin vine cu planul lui de constituire a Uniunii Economice Euroasiatice. Ce spune Putin? El foloseşte exact ceea ce a folosit Gorbaciov în perioada perestroikăi, constituirea sau construirea unei Europe de la Lisabona până la Vladivostok, o Europă mare. Iar acum, când a văzut că puterea de atracţie a Europei este atât de mare şi Ucraina, Moldova, Georgia spun: „Noi mergem pe calea integrării europene mai avansat decât propui să ne întoarcem înapoi în Uniunea Euroasiatică şi apoi să venim într-un spaţiul de liber schimb”. După care intervenţia din 2013, care trebuie să stăvilească, să oprească din parcursul european Moldova, Ucraina şi Georgia. Şi vedem până unde s-a ajuns în această dorinţă de a stăvili această integrare europeană. Deci, procesele care au început în 1989, la 9 noiembrie au impact care se resimte şi astăzi.”
Europa Liberă: Cât la sută, convenţional vorbind, e meritul cetăţenilor care au vrut reunificarea şi cât la sută este perspicacitatea liderilor politici care, tocmai pentru a evita vărsări de sânge, au soluţionat problema reunificării Germaniei pe cât se poate de paşnic?
Igor Boţan: „Este meritul cetăţenilor. Să nu uităm de revolta din RDG, 17 iunie, să nu uităm Budapesta, să nu uităm Praga, să nu uităm Varşovia, Solidarność. Să nu uităm mişcările disidente care au existat în România, chiar şi în Uniunea Sovietică au existat mişcări disidente. Să nu uităm de ceea ce ne-a lăsat moştenire Soljeniţîn, ca să înţelegem că cercurile intelectuale în partea de Est a Europei, dar şi presiunile cetăţenilor în partea centrală a Europei au avut un impact major. Cel care a propus reunificarea Germaniei a fost Mihail Gorbaciov şi acest lucru s-a întâmplat în luna decembrie 1989, după ce a fost informat de către şeful KGB-ului de la Berlin că nu mai există nicio posibilitate de a reţine presiunile cetăţenilor din RDG şi trebuie Uniunea Sovietică să fie prima care propune un plan de reunificare a Germaniei.”
Europa Liberă: Deci, politicienii au acţionat sub presiunea cetăţenilor care şi-au dorit acest lucru. Acum rezultă că liderii de la Kremlin încearcă să stăvilească această energie, să meargă pe contrasens? Sau totuşi au şi ei în spatele lor voinţa maselor?
Igor Boţan: „Cu certitudine, Putin are în spate voinţa maselor. Dar, din păcate, modalitatea în care se manifestă această voinţă este una revanşardă şi foarte-foarte periculoasă. Ceea ce invocă Putin şi anturajul domniei sale este că în procesul de reunificare a Germaniei, de înlăturare a consecinţelor Ialtei şi Potsdamului a existat o promisiune orală că NATO nu se va extinde. Este adevărat că NATO s-a ţinut de cuvânt şi infrastructura NATO nu a înaintat spre teritoriul Federaţiei Ruse. Dar NATO nu putea stăvili dorinţa noilor ţări care vroiau să se integreze în Uniunea Europeană, de a deveni membri ai acestui club, din considerente de securitate. Ele au fost acceptate în NATO, dar infrastructura NATO, aşa cum menţionam, nu s-a extins spre teritoriul Federaţiei Ruse. Acum, când Federaţia Rusă invocă că Occidentul nu s-a ţinut de cuvânt şi că faptul că nu s-a ţinut de cuvânt, practic, îi dezleagă mâinile pentru anexarea teritoriilor, cum este cazul Crimeii, cum este implicarea în Donbas, această implicare a Federaţiei Ruse va avea un impact pe care încă nu cred că putem să-l măsurăm şi să-l estimăm.”
Europa Liberă: Până unde poate merge Kremlinul, Putin opunându-se procesului, convenţional numit căderea zidului berlinez?
Igor Boţan: „Până la limita la care rezistă economia Rusiei. Dincolo de această limită nu cred că Federaţia Rusă va merge. Şi vedem modul foarte nuanţat în care Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei îşi exprimă consideraţia faţă de rezultatele aşa-ziselor alegeri din Donbas, renunţând să recunoască aceste rezultate. Este un indicator care dă de bănuit că Putin începe să estimeze la justa valoare potenţialul economic al Federaţiei Ruse într-o confruntare generală cu Occidentul.”
