Gheorghe Cojocaru: „Observatorii atenți ai fenomenului sovietic au subliniat că prăbușirea comunismului în Europa Centrală și de Est în anul 1989 a accelerat procesele de dezintegrare din URSS, precum și tendințele centrifuge și a impulsionat mișcările de emancipare națională de la Marea Baltică la Marea Neagră, anunțând sfârșitul războiului rece și apariția unei lumi noi. În 1989 în fosta RSS Moldovenească mulțimile ieșite în stradă respirau în același registru emoțional similar în mai multe privințe celui trăit de central sau est-europeni, dar, spre deosebire de aceștia, aici se va înregistra, până la urmă, o altă turnură a evenimentelor.”
Europa Liberă: Pentru viitoarea Republică Moldova, anul 1989 a fost în mare măsură unul determinant, pentru că fierberea se producea în culise. Am putea aminti aici marea mișcare pentru revenirea la alfabetul latin și aprobarea legii privind limba de stat, ceea ce a fost un gest sau act absolut revoluționar.
Gheorghe Cojocaru: „Am mai putea aminti și ceea ce s-a întâmplat la 7 noiembrie 1989 la Chișinău, atunci când autoritățile comuniste au organizat tradiționala demonstrație a oamenilor muncii și parada militară a trupelor sovietice, la care pentru prima și ultima dată a participat și o coloană a Frontului Popular din Moldova. În dimineața acelei zile circa o sută de simpatizanți ai Frontului Popular au ieșit în fața tancurilor sovietice, protestând astfel împotriva paradei militare ce urma să aibă loc în fosta Piață a Victoriei, astăzi Piața Marii Adunări Naționale. Manifestanții pașnici au fost molestați cu cruzime, însă, cu toate acestea, coloana Frontului Popular a ajuns în piață, defilând cu un tricolor prin fața tribunei oficiale...”
Europa Liberă: Un gest de sfidare nemaivăzut la Chișinău, cel puțin. A propos, lumea nu-și mai amintește că era un Lenin în fața guvernului, înconjurat de o tribună, și acea tribună a fost părăsită în grabă de conducerea de vârf de atunci, ceea ce însemna un fel de cedare...
Gheorghe Cojocaru: „... iar Televiziunea, întâmplător sau nu, dădea pe post cum fostul prim-secretar al CC, Semion Grossu, urmat de întreg alaiul de înalți demnitari, părăsea cu capul plecat tribuna oficială. Prin această părăsire a tribunei de sub pulpana monumentului lui Lenin, ce reprezenta esența, simbolul și grandoarea regimului comunist, puterea își arăta slăbiciunea în văzul tuturor oamenilor și, astfel, se delegitima abrupt. Toate acestea se întâmplau la Chișinău după ce Republicile Baltice, Armenia și Georgia renunțaseră deja în mod oficial la desfășurarea paradelor militare, ca un semn de restabilire a demnității lor naționale. La Chișinău doar această apariție curajoasă a simpatizanților Frontului Popular în fața vehiculelor blindate sovietice a putut să pună capăt paradelor militare, ca și demonstrațiilor din 7 noiembrie, de ziua „revoluției” bolșevice.”
Europa Liberă: Ce a urmat după acel episod din 7 noiembrie 1989?
Gheorghe Cojocaru: „Au urmat protestele stradale din fața Ministerului de Interne, din 10 noiembrie, atunci când forțele de ordine au fost tentate să facă uz de arme, însă, totuși, nu s-a ajuns până la o „baie de sânge”. În ajun, la 9 noiembrie, căzuse zidul Berlinului, căzuse sub presiunea mulțimilor de oameni ce-și clamau libertatea, iar aceasta însemna, în fapt, prăbușirea întregului sistem socialist, situație care, este de presupus, a acționat ca un duș rece și asupra minților înfierbântate din structurile decizionale de la Chișinău.”
