După înfrângerea din alegerile parlamentare în care au coborât, ca scor electoral, pe a treia poziţie de pe prima deţinută vreme de 13 ani, comuniştii moldoveni au anunţat oficial că vor să colaboreze cu viitoarea guvernare. Liberalii au respins cu fermitate oferta, liberal-democraţii au spus că subiectul trebuie să mai aştepte până se formează coaliţia, iar democraţii par să o agreeze. Detalii de la Liliana Barbăroşie.
Anunţul comuniştilor a făcut anunţul sâmbătă, după o şedinţă a comitetului central al formaţiunii, dar fusese anticipat de Oleg Reidman, care, participând la o emisiune televizată, a vorbit pentru prima dată despre asta.
Solicitat de noi după reuniunea partidului, Artur Reşetnicov, devenit altminteri noul secretar al Comitetului Executiv al PCRM, în locul lui Iurie Muntean, a păstrat ambiguitatea în legătură cu formula pe care ar putea s-o îmbrace această dorită cooperare. Artur Reşetnicov a reconfirmat totuşi ideea principală lansată de colegul său Reidman – că partidul comuniştilor renunţă la antagonismul permanent pe care l-a manifestat în ultimii cinci ani în raport cu forţele proeuropene şi e gata chiar să înceapă să trateze cu aceste forţe coordonatele unei viitoare cooperări:
„Dacă partidele aflate în Parlament vor lăsa într-o parte unele divergențe și ideologii, și vor lua ca bază opțiunea alegătorilor, cetățenilor, care vor lucruri firești: pace și bunăstare în Republica Moldova, în aceste condiţii Partidul Comuniștilor ar putea să pună umărul pentru dezvoltarea Moldovei.”
Reşetnicov s-a ferit să spună în ce condiţii ar fi valabilă oferta comuniştilor şi în ce anume ar consta ea, preferând formule generale, dar colegul său, Oleg Reidman vorbise în acea emisiune despre interesul comuniştilor pentru trei funcţii cheie în instituţiile statului - CCA, CEC şi CC – spunând că PCRM ar fi gata să voteze în schimb când va fi nevoie şeful statului, ca să nu se intre din nou în criză:
„Ar fi corect ca să evităm din start acest blocaj, care ar putea să fie în martie 2016. (…) Cred că e timpul să coborâm de pe baricade, să nu ne mai împușcăm politic unul în altul,”, a mai spus fruntașul comunist explicând de ce, brusc, comuniştii au decis să se apropie de viitoarele partide ale puterii.
În viziunea liberalilor, singurii care au respins fără echivoc oferta,, o astfel de colaborare ar ridica bariere de netrecut în drumul european al Republicii Moldova. Solicitat de Europa Liberă, unul dintre fruntaşii PLDM, Valeriu Streleţ, a spus că prioritatea liberal-democraţilor este în acest moment crearea coaliţiei proeuropene, iar despre cooperarea cu comuniştii se va discuta mai târziu. Exprimând un punct de vedere propriu, preşedintele de onoare al Partidului Democrat, Dumitru Diacov, ne-a spus nu doar că priveşte cu ochi buni oferta comuniştilor, ci crede chiar că o astfel de cooperare ar fi mai degrabă în interesul coaliţiei, decât în cel al comuniştilor:
„Este absolut clar pentru mine că în primul rând coaliţia are nevoie de cât mai mult consens, de cât mai mult sprijin din partea populaţiei, şi nu numai a celei părţi care a votat pentru noi. Nu avem nevoie de două fracţiuni parlamentare foarte agresive acum. Era bine să găsim limbă comună cu comuniştii, care sunt mai dispuşi să accepte ceea ce face alianţa. Am spus-o de mai multe ori. Eu nu particip la chestia asta, dar le-am sugerat colegilor mei de mai multe ori că e bine de găsit limbă comună. Forma nu ştiu care ar putea fi, dar dacă vrem să ne gândim a viitor, la ce sprijin social avem , pentru care ne-au votat 30 la sută din alegători dacă îi socotim şi pe cei care nu au venit la vot, şi atunci nu trebuie să ne îngrijoreze acest lucru. Să nu ne închistăm iar în interiorul coaliţiei şi să facem ce ne trăsneşte prin cap – asta ar fi o mare o prostie, ar fi neluare în considerare a experienţei amare pe care am trăit-o.”
Printre analişti, o părere ar fi că o combinaţie post-electorală a celor trei partide proeuropene cu comuniştii ar fi catastrofală pentru viitoarea coaliţie. Iată raţionamentele lui Octavian Ţicu, istoric, analist mai apropiat de doctrina liberală:
“În primul rând, pentru că PCRM-ul are de purtat responsabilitate pentru cel puţin două lucruri, asupra cărora nu avem claritate: răspunderea pentru guvernarea criminală din 2001-2009, când a avut loc deturnarea constituţională atât a împuternicirilor preşedintelui, cât şi a felului cum a funcţionat PCRM-ul, prin crearea schemelor de delapidare. Şi doi, PCRM-ul are de purtat responsabilitatea acţiunilor din 7 aprilie 2009, asupra cărora nu avem o claritate. Iar traseul de integrare europeană, cu părere de rău, în ciuda angajamentelor preluate anterior şi de PLDM, şi de guvernarea pro-europeană în totalitate, s-a produs fără o decomunizare reală şi profundă, aşa cum s-a aşteptat întreaga societate.”
La polul celălalt se situează analiştii care cred că o admitere a PCRM în arcul guvernamental ar însemna, de fapt, să se ţină cont de opinia electoratului exprimată la alegeri şi ar oferi partidelor guvernamentale şansa de izolare a Partidului Socialiştilor, de anihilare a capacităţii opoziţiei de a eroda aceste partide în timpul viitorului mandat şi de a soluţionare a marilor probleme naţionale în baza unui consens mai larg.
În campania electorală, liderii PLDM şi PL, Vlad Filat şi, respectiv, Mihai Ghimpu, dar şi cei democraţi, în particular Marian Lupu, au exclus categoric o eventuală coaliţie post-electorală cu PCRM.
