Europa Liberă: Acțiunea anunțată seamănă mai curând a filantropie. Faceți reverență în fața unui public care în mod normal ar trebui să vină ziua să își ia cărțile și nu noaptea. Nu cumva prea umilitoare este ipostaza aceasta în care îi rugați pe oameni să vină să își cumpere niște cărți?
Gheorghe Erizanu: „Cultura sau cartea tot timpul a fost într-o ipostază umilitoare în Republica Moldova. Fiindcă, poate cu excepția ultimilor doi ani, editorii din Republica Moldova au fost lăsați să se descurce singuri. Pe de altă parte noi o privim mai degrabă ca un respect față de cititorii noștri, cei care vin în librăriile Cartier.”
Europa Liberă: Intenționat v-am provocat pentru că există și Noaptea Muzeelor.
Gheorghe Erizanu: „Există o mare diferență. Muzeele sunt instituții de stat, spre deosebire de editori care sunt editori privați sau cei care sunt de stat sunt la autogestiune și trebuie singuri să își dreagă finanțele.”
Europa Liberă: Dar totuși e un element comercial în chestiunea aceasta, dați o reducere de preț anume în noaptea aceasta. E publicitate, pardon.
Gheorghe Erizanu: „Poate fi privit ca o publicitate. Doi, poate fi privit ca evidențierea unei zile din an când a fost fondată Editura Cartier fiindcă în acest an Editura Cartier împlinește 20 de ani, voiam să spun 60...”
Europa Liberă: Cam așa e. Un an de activitate în Republica Moldova… cam acesta e coeficientul.
Gheorghe Erizanu: „Cam așa e. Trei, ca respect față de cititor. Și există publicitate, există și acest element cu siguranță al publicității fiindcă lumea află despre librării, despre cărțile Cartier. Prin premiul „Om de cuvânt” care a ajuns la ediția a treia, încercarea de a impune un sistem de valori atunci când sistemul de valori în domeniul cultural, nu vreau să vorbesc despre celelalte, este varză, Cartierul încearcă să impună un sistem de valori. Adică sunt mai multe componente.”
Europa Liberă: „Omul de cuvânt” este cel care citește, care face punte între cititori și scriitori. Cine este „Omul de cuvânt”?
Gheorghe Erizanu: „Omul de cuvânt” este cel care citește în primul rând, cel care se ține de cuvânt. Sau invers, cel care se ține de cuvânt în primul rând, cel care citește, cel care promovează cărțile, care le cumpără, care este un promotor în fond al cărților și participă la evenimentele Cartier.”
Europa Liberă: Dacă dați premii, aceasta înseamnă că este un om de excepție, aceasta înseamnă că omul de cuvânt deja e o virtute rară?
Gheorghe Erizanu: „Noi deocamdată avem doi „Oameni de cuvânt” în Republica Moldova…”
Europa Liberă: …cu brevet.
Gheorghe Erizanu: „Cu siguranță, nicio distincție a Republicii Moldova nu are un număr atât de mic de deținători. În 2013 „Om de cuvânt” a fost Vladimir Beșleagă, în 2014 fost Maria Șleahtițchi. Și în acest an avem cinci candidați. Vom vedea diseară, la orele 20 care este deținătorul.”
Europa Liberă: În lumea normală în care vă aflați o bună parte din timpul dumneavoastră, cărțile se vând la FNAC-uri , împreună cu discuri. La Chișinău, sâmbătă, duminică nu ai unde să cumperi cărți.
Gheorghe Erizanu: „Sâmbătă, duminică puteți cumpăra cărți la librăria din centru care lucrează. Cărțile care se vând la FNAC-uri de obicei nu sunt cărți genul cărților Cartier. Adică sunt cărți de beletristică ușoară.”
Europa Liberă: Cărți de tren.
Gheorghe Erizanu: „Da, sunt cărți de tren, corect.”
Europa Liberă: Dar totuși cărțile de tren acum fac marile ravagii. Dovadă este „Cincizeci de umbre ale lui Grey” care a făcut tiraje.
Gheorghe Erizanu: „Cărțile de tren se cumpără, se citesc și se uită în gară. Nu aș vrea ca și cărțile Editurii Cartier să fie uitate prin gări. Noi mergem pe tiraje mici, tiraje scurte. Nu obligatoriu sunt cărți de excepție, dar, după noi, sunt cărți bune. Adică, noi facem o selecție a acestor cărți care, după noi, contează foarte mult în economia culturii. Sunt cărți la care se vor face trimiteri și peste cinci ani, și peste zece ani. Cărțile Cartier intră în diferite studii bibliografice.”
Europa Liberă: Generația fiicei dumneavoastră a moștenit dragostea de carte?
Gheorghe Erizanu: „Cititorul Cartier, cititorul obișnuit Cartier este cititorul tânăr. Noi creștem, de câțiva ani, cred că am ajuns la a patra generație, care ultimii ani de liceu, primii ani de facultate din Chișinău sunt cumpărători Cartier. Observați că nu sunt oameni care au foarte mulți bani, că un licean sau un student nu are foarte mulți bani. Ei participă la evenimente, cumpără noutățile Cartier. Fiindcă noutățile Cartier se vând cu un preț promoțional în prima lună de la apariție. Din cauza aceasta lumea intră mai des decât cumpără cărți, ca să vadă cel puțin noutățile care sunt. Problema este că peste o habă de timp acești cititori ai Editurii Cartier pleacă peste hotare la studii și vin doar în vacanțe. Deja suntem cred că la a patra generație.”
