Lucrurile se cunosc: trei bănci din Moldova (BEM, Banca Socială și Unibank) au fost devalizate ca într-o operațiune de gangsteri bine regizată. Parlamentul a creat o comisie de anchetă, fenomenul a fost comentat amplu și participativ de Iurie Leancă – fostul premier vrea transparență și curaj în abordarea subiectului, dar mai ales implicarea specialiștilor străini în investigație. Societatea civilă s-a revoltat convingător, așa că moldovenii erau pregătiți pentru niște revelații în urma anchetei care să indice fără dubii făptașii. Numai că în ziua când comisia parlamentară trebuia să prezinte raportul în Legislativ, s-a constatat că dezbaterea „deschisă” în această problemă ar prejudicia secretul de stat. Recomandarea pentru „surdinizarea” discuției, pentru ținerea ei în spatele ușilor închise a venit, s-a spus, din partea organelor de anchetă.
Întrebarea noastră, a celor revoltați că nu aflăm numele jefuitorilor, este de ce aceste instituții care acum s-au pus pavăză intereselor statului nu au fost vigilente atunci când s-a furat ca în codru? Pentru că marea spărtură, marele „tun” în aceste bănci cu probleme știute de guvern și de toate structurile abilitate s-a dat cu câteva zile înaintea alegerilor din 30 noiembrie. Consiliile de administrație ale celor trei bănci avariate au votat senin și încrezător acordarea creditelor ilegale, devalizându-şi băncile. E ca în cazurile clasice de escrocherie când îți dai foc la casă sau îți regizezi furtul propriului automobil pentru a încasa asigurarea de stat. S-au dat credite exorbitante care ar fi îngrozit chiar și pe un șef de depozit, darămite pe niște responsabili de la SIS, de la Ministerul Finanțelor sau de la Banca Națională.
De situația creată încearcă să profite opoziția. Liberalii, prin reprezentantul lor în comisia parlamentară de anchetă, au publicat pe net un raport separat asupra furtului de la cele trei instituții bancare. Partidul Socialiștilor al lui Dodon a părăsit ședința Parlamentului la audierea cu ușile închise a raportului oficial și a promis că va da publicității un raport alternativ, care va spune adevărul și numai adevărul.
Doar că între timp s-a constatat că vajnicii apărători socialiști ai visteriei statului moldovean și ai băncilor cu consilii de administrație „futuriste” au vechi legături cu oamenii implicați în aceste afaceri oneroase. Bănuitul Ilan Shor se consideră un apropiat al socialiștilor și i-a reproșat lui Dodon că trădează o prietenie cimentată chiar la nunta omului de afaceri. Un alt personaj, Viorel Melnic, fost șef al Consiliului la Unibank, având strânse legături cu Shor și revelat drept „piesă” importantă în mecanismul delapidărilor, a fost exclus din conducerea PSRM, pentru a nu macula, probabil, inocența justițiară cu care bravează socialiștii în fața opiniei publice.
Gâlceava politicienilor, revelațiile pe care le fac, pârându-și prieteniile, împrumuturile și cârdășiile, sunt văzute de presă ca o perdea de fum, ca un zgom0t de fond prin care se încearcă a se ascunde crasa ineficiență a instituțiilor statului moldovenesc. Comisia parlamentară, creată pentru investigarea devalizărilor de la cele trei bănci, sunt semne că va intra în galeria zecilor, sutelor de comisii „suverane” de după 1991, făcute parcă să nu descopere adevărul, ci să-i scape pe criminali.
E limpede că Moldova nu poate depăși aceste moravuri și complicități vinovate între clasa politică și bancherii corupți decât prin intervenția directă a unor specialiști străini – oameni care să nu funcționeze conform cutumelor locului. Însă pentru a atrage specialiști străini, independenți și onești, e nevoie de voință politică, de dorința de a afla adevărul. Dar se pare că majoritatea creată în parlament – după cum ne arată votul solidar al PLDM, PD și PCRM – nu vrea deocamdată acest lucru.
Răul s-a produs, banii au dispărut: lumea s-a speriat, moneda națională s-a devalorizat brusc, şi noi nu am primit explicații logice și convingătoare ale acestui dezastru. Anchetele post-jaf publicate de presă au revelat cazuri uluitoare: creditele au fost acordate unor cutii poștale, unor SRL-uri obscure și chiar unor persoane care aveau probleme cu drogurile. Și când să se discute această schemă de pradă, desfășurată sub nasul instituțiilor abilitate cu siguranța națională, opiniei publice i se spune că dezbaterea e secret de stat, nu e de competența cetățenilor.
De acord, își zice răbdător și înțelept moldoveanul, orice stat are secretele sale. Numai că, tot apărând în felul acesta „secretele statului”, să nu ne trezim că ni s-a furat chiar statul!
