Europa Liberă: Domnule ambasador, v-am invitat să discutăm despre parcursul european al Republicii Moldova. Or, România s-a angajat plenar să susţină acest demers pe care Republica Moldova şi-l asumă. E cu şansă această apropiere a Moldovei de Uniunea Europeană, din moment ce tot mai mulţi demnitari de la Bruxelles insistă pe ideea că reformele sunt cele care vor pune nota, dacă Moldova e pregătită sau nu de această apropiere.
Marius Lazurca: „Cred că nu surprinde pe nimeni faptul că reformele sunt cheia apropierii de Uniunea Europeană. Cetăţenii Republicii Moldova au la îndemână exemplul României, este suficient să arunce o privire peste Prut ca să realizeze că integrarea în Uniunea Europeană a fost precedată de un şir întreg de reforme la care România s-a angajat şi pe care le-a dus la îndeplinire, alături şi cu sprijinul statelor membre ale Uniunii Europene.
În fond, nici Republica Moldova nu se găseşte într-o situaţie diferită. Şi ea se poate bucura de sprijinul statelor membre, de sprijinul instituţiilor europene. Are la îndemână un document foarte solid, care se numeşte Acordul de Asociere, un document care a generat şi un plan de acţiune, agenda de asociere. Şi cred că situaţia, din acest punct de vedere, este, în fond, foarte simplă. Pentru a se apropia de Uniunea Europeană, Republica Moldova trebuie să semene din ce în ce mai mult cu Uniunea Europeană în plan economic, în plan social, în plan politic, în planul justiţiei, al luptei împotriva corupţiei ş.a.m.d. Aşadar, nu e o noutate faptul că oficiali ai Uniunii Europene vorbesc despre reforme.
Suntem în acest moment în etapa implementării reformelor. Am depăşit cu bine, cu rezultate foarte frumoase etapa angajamentelor politice, etapa reformelor preliminare care au dat rezultate foarte bune. Fără reforme nu am fi ajuns la liberalizarea regimului de vize. Iar acum avem înainte acest plan de acţiune, cum îl denumeam, Acordul de Asociere, care este un parcurs de reforme şi modernizare pentru Republica Moldova.”
Europa Liberă: Există acest Acord de Asociere şi prevederile lui care trebuie înfăptuite, astfel încât şi instituţiile statului să fie funcţionale, aşa cum ziceţi şi dumneavoastră. De ce a mai fost nevoie ca ambasadorii străini acreditaţi în Republica Moldova să prezinte domnului Gaburici, premierul Republicii Moldova, această notă informativă care include încă o dată aspectele asupra cărora trebuie să îşi concentreze atenţia şi eforturile cabinetul de miniştri? De ce a fost nevoie de această notă informativă?
Marius Lazurca: „Răspunsul este foarte simplu. Cred că toată lumea înţelege că partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova trebuiau să angajeze o relaţie solidă de la bun început cu noul cabinet. Această relaţie nu putea fi pur ceremonială, pur protocolară, ea trebuia să se întemeieze pe un set de propuneri, pe un angajament pe care părţile şi-l puteau face reciproc, pe de o parte – cabinetul de la Chişinău condus de Chiril Gaburici, pe de altă parte – încă o dată, partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova. În acest sens, trebuie înţeleasă această întâlnire ca pe o ofertă de ajutor, ca pe o confirmare a încrederii pe care partenerii de dezvoltare din start o acordă acestui nou cabinet, încredere care nu este pur şi simplu vorbă în vânt, ci o invitaţie la treabă, o invitaţie la muncă. Or, acest document conţine priorităţile activităţii în comun pe care partenerii de dezvoltare o propun cabinetului de la Chişinău.”
Europa Liberă: Dar nu cumva demnitarii, partenerii de dezvoltare insistă pe ideea să condiţioneze asistenţa din afară pentru Republica Moldova, în funcţie de rezultatele pe care le va livra, aplicând prevederile Acordului de Asociere?
Marius Lazurca: „Dumneavoastră aveţi aerul că evocaţi o noutate şi anume că această politică a condiţionalităţilor ar fi fost creată, să spunem, ca un răspuns la situaţia politică actuală din Republica Moldova. Trebuie să vă spun că lucrurile nu stau tocmai aşa şi v-aş reaminti de unul dintre principiile fundamentale ale Parteneriatului Estic, care este more for more, mai mult pentru mai mult. Cu alte cuvinte, asistenţa nu se acordă pur şi simplul cu titlul de ofertă lipsită de condiţii.
Asistenţa se oferă în schimbul reformelor. Dacă ar fi să inventăm o ecuaţie în care să aşezăm natura raporturilor dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova, această ecuaţie s-ar comprima prin formula fonduri contra reforme, nu fonduri pur şi simplu, de dragul Republicii Moldova, sau al autorităţilor, curente sau trecute, ale Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Şeful delegaţiei Uniunii Europene la Chişinău, Pirkka Tapiola, a spus clar: „Mai întâi reforme, apoi cerere de aderare la Uniunea Europeană”. Se discută foarte mult şi în jurul acestei date, când ar trebui Republica Moldova să meargă să depună cererea de aderare, să se grăbească sau din contra să mai zăbovească, e pregătită ţara, nu e pregătită, vor partenerii de dezvoltare ca Moldova să vină cu această cerere sau nu, când e momentul mai potrivit… Se apropie summitul Parteneriatului Estic de la Riga, iniţial se credea că Republica Moldova va merge cu cererea de aderare la această reuniune.
Marius Lazurca: „Romanii, care sunt strămoşii noştri, aveau o vorbă, un îndemn, şi anume: grăbeşte-te încet. Cred că acesta ar trebui să fie sloganul oricărei autorităţi publice, nu numai al guvernului Republicii Moldova sau al autorităţilor de aici. Înaintarea spre Uniunea Europeană este un proces complex, este un proces care se desfăşoară în timp şi care este punctat, presărat de activităţi serioase de reformă. De aceea, cred că sfatul colegului Pirkka Tapiola, care în fond este o voce a tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, e un sfat înţelept şi anume că credibilitatea şi soliditatea solicitării de a deveni un stat candidat la Uniunea Europeană se dovedeşte prin curajul reformelor şi prin rezultatul acestor reforme.
Încă o dată, nu suntem totuşi într-o situaţie nouă, nu suntem într-o situaţie care să fi fost creată drept răspuns sau pedeapsă, eventual, în raport cu situaţia politică de acum din Republica Moldova. Suntem într-o nouă secvenţă a apropierii Republicii Moldova de Uniunea Europeană după secvenţa semnării şi ratificării Acordului de Asociere. Această primă secvenţă, a semnării şi ratificării, a fost secvenţa asumării unor angajamente.
Acum am trecut în etapa punerii în practică a acestor angajamente. Am fi fost în aceeaşi etapă, oricine ar fi fost premier al Republicii Moldova, oricare ar fi fost coaliţia de guvernare, oricare ar fi fost configuraţia politică a actualului Parlament, oricum ne-am fi găsit în această situaţie. Aşadar, n-aş vrea să se înţeleagă că Uniunea Europeană şi-a modificat poziţia în raport cu guvernul de la Chişinău, din cauza persoanei premierului, a configuraţiei cabinetului sau a coaliţiei de guvernare care s-a creat în Parlamentul Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Dar un guvern minoritar poate înregistra rezultate la capitolul reforme, din moment ce nu e clar dacă există o majoritate parlamentară, cine ce reforme sprijină?
Marius Lazurca: „Nu vreau să mă lansez în speculaţii cu privire la capacitatea actualului guvern de a performa. Vom vedea dacă acest guvern va avea sau nu performanţe. Însă încă o dată vreau să spun care este poziţia României. Noi nu definim acest guvern ca un guvern minoritar, noi plecăm de la constatarea, şi e un fapt, că acest guvern a fost votat în Parlament de o majoritate, fiindcă altminteri nu ar fi fost învestit.
Guvernele, potrivit Constituţiilor, în orice caz suntem în această situaţie în Republica Moldova, sunt învestite în funcţie de către majorităţi. Aceste majorităţi nu votează persoane, oricât de capabile, simpatice, atrăgătoare ar fi, ci votează programe de guvernare. Or, noi am fost foarte bucuroşi să vedem că după eşecul învestirii guvernului Leancă, programul de guvernare nu a fost modificat. Am fost foarte bucuroşi să vedem că o majoritate de deputaţi din Parlamentul Republicii Moldova a dat încredere acestui guvern. Iar această încredere, din punctul nostru de vedere, se traduce într-un mesaj de susţinere a implementării programului de guvernare.”
Europa Liberă: Dar comuniştii nu au zis niciodată că fac parte din această majoritate parlamentară.
Marius Lazurca: „Eu nu pot vorbi în numele PCRM-ului. Eu spun care este poziţia României. Încă o dată, noi am fost foarte bucuroşi să vedem că acest program de guvernare are drept axă principală Acordul de Asociere şi documentul de implementare a Acordului de Asociere şi anume agenda de asociere. Mai mult decât atât, am fost foarte bucuroşi să vedem care este locul României în programul de guvernare, există un punct distinct, care vorbeşte despre o relaţie strategică cu România. Şi am fost foarte bucuroşi să vedem că până şi PCRM-ul este de acord să sprijine acest punct şi cred că este un pas pozitiv.”
Europa Liberă: Domnule ambasador, am auzit voci şi pe interior, dar şi din exterior, care spun că, dacă Republica Moldova ar fi arătat mai multe rezultate la capitolul lupta împotriva corupţiei, nu este exclus că chiar 2015 ar fi fost anul potrivit ca autorităţile de la Chişinău să meargă cu această cerere de aderare la Uniunea Europeană. Ceea ce s-a întâmplat pe piaţa financiar-bancară a pus în gardă inclusiv partenerii de dezvoltare?
Marius Lazurca: „Sigur mi-ar fi uşor, dar cred că nu aş fi credibil, dacă aş spune că nu şi anume că nu suntem îngrijoraţi de fluctuaţiile rapide şi mari ale monedei naţionale, că nu suntem îngrijoraţi de efectul acestora asupra economiilor cetăţenilor obişnuiţi, că nu suntem îngrijoraţi de fragilitatea evidentă a sistemului bancar din Republica Moldova. Şi aş spune că prisma prin care vedem noi această chestiune este dublă. Întâi de toate, sigur, ne dorim să vedem dacă la originea acestor probleme ale sistemului bancar nu se găsesc probleme de corupţie.
În al doilea rând ce ne interesează este rolul sistemului bancar în stimularea activităţii economice. Economia nu se poate dezvolta decât pe temeiul unui sistem bancar solid. Un credit acordat în condiţii frauduloase care nu alimentează o activitate economică profitabilă, o activitate economică care să genereze valoarea adăugată, care să creeze locuri de muncă, are o dublă problemă – se întemeiază pe un act de corupţie, în al doilea rând nu creează valoare economică adăugată. Iată, aşadar, aceasta este prisma dublă prin care privim această problemă a sistemului bancar.
Cât priveşte raportul dintre lupta împotriva corupţiei şi statutul de stat candidat, nu pot face speculaţii, ceea ce pot este să prezint poziţia României, iar poziţia României este foarte clară – orice stat european are dreptul să devină candidat şi, atunci când este pregătit, membru al Uniunii Europene. Această prevedere nu este înscrisă în documente interne româneşti, este înscrisă în Constituţia Uniunii Europene, în Tratatul Uniunii Europene. Şi nu există niciun fel de dubiu cu privire la dreptul Republicii Moldova de a deveni candidat şi membru al Uniunii Europene, atunci când, iarăşi este o prevedere a Uniunii Europene, Republica Moldova va fi pregătită.
Această pregătire înseamnă, şi o spun încă o dată, în primul rând respectarea unor criterii de natură politică, mai puţin cele de natură economică. Şi ele sunt importante, însă eu aş reaminti faptul că Uniunea Europeană este o uniune întemeiată pe valori, nu pe o anumită valoare a produsului intern brut. Aşadar, lupta împotriva corupţiei este un semnal de sănătate sau, dimpotrivă, de lipsă de sănătate a unei democraţii, a unui stat de drept. Şi de aceea cred că toată lumea este de acord să îndemne Republica Moldova să ia foarte în serios această dimensiune a vieţii politice şi sociale.”
Europa Liberă: Cum aţi comenta îndemnul mai multor forţe din Republica Moldova care cer: „DNA, treceţi Prutul!”?
Marius Lazurca: „Nu am auzit de acest îndemn şi nici nu ştiu cum ar putea fi el pus în aplicare. Însă celor care îşi doresc ca DNA să treacă Prutul am să le spun că DNA a şi trecut Prutul. Este o colaborare foarte bună între toate instrumentele de luptă împotriva corupţiei din România, fie că e vorba de Departamentul Naţional Anticorupţie, de Ministerul Public, de Agenţia Naţională de Integritate, toate aceste elemente ale sistemului de justiţie din România au o colaborare foarte solidă cu instituţiile similare din Republica Moldova. Mai mult decât atât, ele s-au întâlnit foarte recent, la începutul lunii martie, la Bucureşti, când instituţiile similare din România, prin conducătorii din Republica Moldova, prin conducătorii lor au însoţit-o pe doamna vicepremier Gherman într-o vizită la Bucureşti.
Aşadar, suntem în cursul unui proces de înfrăţire administrativă, dacă doriţi, sau de sincronizare a eforturilor noastre fie pe linie legislativă, pe linie administrativă, fie pe linia unei colaborări practice, astfel încât până la urmă exemplele româneşti se producă roade şi în Republica Moldova.”
Europa Liberă: Adică CNA de la Chişinăul să funcţioneze aşa cum activează DNA de la Bucureşti?
Marius Lazurca: „Nu aş defini în termenii aceştia performanţa CNA. Aş spune că CNA nu trebuie să răspundă unor criterii fixate la Bucureşti, ci trebuie să răspundă aşteptărilor cetăţenilor Republicii Moldova. Or, aceste aşteptări sunt, cred, destul de limpezi, cetăţenii de aici îşi doresc o justiţie transparentă, eficientă, liberă, sustrasă influenţelor de natură politică. Şi cred că această aşteptare este una firească şi deplin europeană.”
Europa Liberă: Oficiali de la Cartierul NATO de la Bruxelles spun că Republica Moldova, Ucraina și Georgia merită mai mult sprijin din partea NATO. Ce sprijin ar putea oferi Alianța Nord-Atlantică Republicii Moldova care rămâne a fi un stat neutru, așa cum e consfințit în Legea Fundamentală a țării?
Marius Lazurca: „Sigur, niciun oficial NATO, niciun oficial al unui stat membru al Alianței Nord-Atlantice nu pune sub semnul întrebării neutralitatea Republicii Moldova. Aceasta este o chestiune constituțională și care ține de suveranitatea Republicii Moldova, de felul în care prin cetățenii , prin reprezentanții ei politici, Republica Moldova își definește statutul de securitate. Așadar, această chestiune nu este pusă în niciun fel sub semnul îndoielii.
În al doilea rând Republica Moldova, cum știți, este deja angajată într-o relație cu NATO, iar această relație se înscrie sub egida Parteneriatului pentru Pace. Această relație a produs rezultate și sunt multe exemple pe care vi le pot prezenta, cum ar fi Programul României de a elimina, împreună cu Republica Moldova, pesticidele care din păcate continuă să existe încă. Acesta este un rezultat al colaborării cu Alianța Nord-Atlantică. În al doilea rând Republica Moldova a fost obiectul atenției statelor aliate, iar această atenție s-a vădit cu ocazia ultimului summit al Alianței din Țara Galilor. Și vă invit să citiți documentele publice ale acestui summit pentru a vedea că Republica Moldova este probabil statul nemembru cel mai menționat în documentele publice, dovadă a atenției de care deja se bucură Republica Moldova. Și avem două inițiative pe care le propunem Republicii Moldova și anume Inițiativa Defence Capacity Building, creșterea capacității de apărare și Platforma de Interoperabilitate.
În interiorul acestor două programe și plecând de la solicitările Republicii Moldova, inițiativa în aceste programe va aparține Republicii Moldova. Plecând, așadar, de la solicitările Republicii Moldova, vom intensifica și vom aprofunda noi, statele membre ale Alianței Nord-Atlantice, colaborarea cu Republica Moldova.”
Europa Liberă: În această regiune, unde există atâtea conflicte înghețate, România poate să își asume un rol mai important în depășirea acestor crize cu care se confruntă și Republica Moldova, și Georgia, și Ucraina?
Marius Lazurca: „Sigur. Iar vocea României a devenit, după părerea ea, și mai puternică, și mai limpede, odată cu intensificarea problemelor de securitate din regiune. Exemplul cel mai la îndemână este seria de vizite pe care președintele Iohannis le-a avut și care au fost în mod limpede focalizate asupra regiunii.
Prima vizită a președintelui a fost la Chișinău, a urmat Kievul, Varșovia, președintele Turciei Recep Erdogan vizitează Bucureștiul. Această serie atât de focalizată regional de contacte politice bilaterale nu este întâmplătoare și ea denotă o atenție importantă pe care România o acordă situației regionale, inclusiv din punctul de vedere al securității. Vreau să vă asigur că Republica Moldova reprezintă pentru noi punctul de maximă intensitate a atenției și a mobilizării eforturilor noastre.”
Europa Liberă: Cât de mult preocupă România ceea ce se întâmplă în jurul Mării Negre?
Marius Lazurca: „Foarte mult și nu de ieri de astăzi. Gândiți-vă că România se află la originea a cel puțin două inițiative importante ale Uniunii Europene. Prima este Sinergia Mării Negre pe care noi o dorim realimentată cu atenție și cu mijloace de cooperare. În al doilea rând Strategia Dunării care cuprinde fără îndoială nu numai statele riverane Dunării, ci și state care se găsesc pe litoralul Mării Negre.
Ceea ce noi ne-am propus este să atragem mai întâi atenția Uniunii Europene și a Alianței Nord-Atlantice asupra bazinului Mării Negre ca fiind o zonă de contact și iată, din păcate, de conflict între state care aparțin unor continente geopolitice pentru moment cel puțin diferite și poate chiar competitive. De asemenea am dorit să creştem potenţialul de comunicare şi de cooperare în regiunea riverană Mării Negre.”
Europa Liberă: Să vorbim despre eficienţa acestui gazoduct Iaşi-Ungheni, care trebuie să devină gazoductul Iaşi-Chişinău. Parcă a fost destul de promiţătoare inaugurarea gazoductului, pe de altă parte am văzut că, chiar în prima lună de exploatare, livrarea gazelor româneşti către Republica Moldova s-a şi sistat, pentru că s-ar fi consumat întreaga cantitate care urma să fie oferită părţii stângi a Prutului. Există şanse ca acest gazoduct să intre în deplină funcţionalitate?
Marius Lazurca: „Întâi de toate cred că se cuvinte totuşi să fim bucuroşi că acest gazoduct există. În al doilea rând el există pentru a fi folosit. Iar el se foloseşte atunci când contractorul de gaze, cei care cumpără gaze din România, au clienţi care au nevoie de aceste gaze. Aşadar, dacă ar fi să localizez dosarul chestiunii, aş pune anume aceasta, că trebuie creat un portofoliu de clienţi în Republica Moldova care să îşi dorească să primească gaz din România. Aceasta este o operaţiune, cred, cu care toată lumea este de acord şi care nici nu e foarte complicat să fie dusă la îndeplinire.
În al doilea rând acest gazoduct este un prim-pas dintr-un parcurs pe care am început să-l facem, Republica Moldova, România şi Uniunea Europeană, şi care atunci când va fi realizat, va conecta Republica Moldova de întreaga reţea de gaze nu numai din România, ci şi din Uniunea Europeană. În acest fel în Republica Moldova atunci când clienţii de gaz o vor dori, decizia este a lor, nu este nici a României, nici a Republicii Moldova prin guvernele lor, vor putea cumpăra gaz de oriunde de pe piaţa europeană, din Norvegia, care este un mare producător de gaz.”
Europa Liberă: Dar de ce mulţi îşi pun întrebarea dacă România ar fi capabilă să asigure Republica Moldova cu întreaga cantitate de gaze de care are nevoie?
Marius Lazurca: „E o întrebare legitimă. La această întrebare România are răspuns deja. Mai întâi că România produce cam de zece ori mai mult gaz decât are nevoie Republica Moldova. Dependenţa de importurile de gaz ale României este una dintre cele mai scăzute din Europa şi nu pentru că nu am consuma gaz, ci fiindcă avem gaz propriu pe care îl extragem şi îl utilizăm. În al doilea rând, România are resurse de gaz încă nevalorificate, dar pe cale de a fi valorificate. S-a descoperit gaz, şi gaz suficient, pentru următoarele decenii pe platoul continental al Mării Negre. Aşadar, există premise foarte serioase pentru ca România să poată fi un furnizor de gaze pentru Republica Moldova.
Aş mai vrea să spun un lucru: piaţa de gaze din România este în bună măsură liberalizată, ea nu aparţine, nu este în mâna guvernului. De exemplu, cei care cumpără gaz din România cumpără fie de la Petrom, care este un producător de gaze şi o companie privată, cum se ştie, fie de la Romgaz, care este tot un producător de gaze, unde statul român are încă o cotă-parte. Aşadar, nu aş dori să punem problema acestui gazoduct în termeni politici sau în termenii raporturilor dintre state. E o chestiune care a devenit deja comercială. Încă o dată, decizia este a clienţilor, clienţii din Republica Moldova trebuie să-şi dorească gaz din România şi să achiziţioneze aceste volume de gaz, utilizând gazoductul care este funcţional.”
Europa Liberă: Gazoductul funcţional va fi atunci când se va vorbi per ansamblu de gazoductul Iaşi-Chişinău, când gazele ajung şi în casele consumatorilor de la Chişinău.
Marius Lazurca: „Acum nu aş vrea să se înţeleagă că în momentul actual gazoductul nu este funcţional. Este funcţional. Ceea ce gazoductul în momentul de faţă nu permite este transportul gazului până la Chişinău din raţiuni tehnice, care ţin de presiunea diferită în sistemele gaziere din România şi Republica Moldova. Însă, de asemenea, ceea ce în acest moment acest interconector nu permite este alimentarea Republicii Moldova cu toată cantitatea anuală de gaz de care are nevoie. Însă, încă o dată, gazoductul este funcţional, funcţionează şi nu trebuie în niciun fel să regretăm că am depus atâtea eforturi şi am cheltuit atâţia bani pentru a-l construi.”
Europa Liberă: Dar v-aţi încumeta să spuneţi şi o dată când gazul românesc ajunge la Chişinău?
Marius Lazurca: „Cu multă plăcere m-aş încumeta, dacă această chestiune ar aparţine responsabilităţii Ambasadei. Însă până una alta nu mi s-a cerut mie să fac acest gazoduct, ca să pot furniza o dată.”
Europa Liberă: Domnule ambasador, câtă încărcătură simbolică şi nu numai ar avea această noutate care e cunoscută de opinia publică, că fostul preşedinte al României, Traian Băsescu, va fi şi deţinătorul cetăţeniei Republicii Moldova?
Marius Lazurca: „Cred că la această întrebare ar trebui să răspundă, şi o vor face fără îndoială mai bine decât mine, două persoane foarte importante pentru acest eveniment cu, într-adevăr, multă încărcătură simbolică. Întâi de toate preşedintele Timofti, care printr-un gest suveran de generozitate, va acorda această cetăţenie, în al doilea rând, sigur preşedintele Băsescu, care, cum se ştie, şi-a dorit mult această cetăţenie. Dacă ar fi să fac un comentariu de cetăţean, nu de ambasador, cu privire la acest lucru, cred că e un lucru frumos acesta, de a ne acorda reciproc cetăţenia, e un gest care, prin simbolistica lui, cimentează încă mai mult raporturile deja foarte solide şi foarte calde dintre noi.”
Europa Liberă: Curios dacă şi Marius Lazurca, după ce îşi încheie mandatul, ar vrea să obţină cetăţenia Republicii Moldova?
Marius Lazurca: „Fără îndoială cetăţeanul Marius Lazurca îşi doreşte aceasta. Ambasadorul Lazurca a trebuit să constate că există probleme de incompatibilitate între exigenţele profesionale pe care şi le-a asumat şi problema dublei cetăţenii.”
Europa Liberă: Cât de mult a aşteptat Bucureştiul să se cunoască adevărul despre 7 aprilie? Nu în zadar vă adresez această întrebare. Atunci, în 2009, s-a vorbit foarte mult că ar fi existat şi implicaţii din partea României în acele triste evenimente. V-ar fi interesat acest adevăr despre 7 aprilie şi dacă se va mai cunoaşte el vreodată?
Marius Lazurca: „Sunt sigur că se va cunoaşte, în această privinţă nu am niciun dubiu. Eu aş vedea chestiunea sub un dublu aspect. Întâi de toate, România îşi doreşte clarificarea acuzaţiilor la care a fost supusă. Cred că opinia publică internaţională, partenerii străini ai Republicii Moldova merită şi ei un răspuns. Mai cu seamă după ce România, când a fost lăsată să lucreze, s-a văzut că face lucruri bune pentru Republica Moldova.
Aici dau un singur exemplu, doar anul trecut asistenţa financiară pe care România a pus-o la dispoziţia Republicii Moldova se ridică la peste 70 de milioane de dolari. Aşadar, prietenii Republicii Moldova, care sunt în egală măsură şi prietenii României, cred că ar fi foarte interesaţi să afle dacă există argumente cu privire la acuzaţiile la care România a fost supusă.”
Europa Liberă: A fost expulzat ambasadorul României de atunci din Republica Moldova. S-au impus acele vize, dacă ne amintim, din partea autorităţilor de la Chişinău pentru cetăţenii români.
Marius Lazurca: „Cred că este spre beneficiul tuturor ca aceste lucruri să fie lămurite. Dar aceasta este doar o parte a problemei. Şi deşi ştiu că e riscant ceea ce spun, îmi iau totuşi inima în dinţi şi spun: nu este poate partea cea mai importantă a acestei chestiuni. Şi aici vin la al doilea unghi din care privesc această chestiune.
Cred că această istorie a lui 7 aprilie trebuie lămurită în beneficiul cetăţenilor acestei ţări. Ei îşi doresc să ştie cum s-a produs schimbarea de regim în Republica Moldova în zilele lui aprilie, ei îşi doresc să ştie pentru ce au fost sacrificate victimele, dacă aceste morţi au fost în zadar sau nu. Suferinţa şi sângele lor sunt un apel necontenit şi care nu poate fi neglijat, pentru ca adevărul să iasă la lumină. Cred că niciun om politic care ia în serios exigenţele morale imprescriptibile ale politicii nu poate neglija această chemare la găsirea adevărului.”
