Hillary Clinton vrea să fie candidatul Partidului Democrat la alegerile prezidențiale din 2016. Anunțul a fost precedat și va fi, sigur, urmat de o lungă listă de argumente pro, emise în special din tabăra stîngii politice și a mediilor de informare (mărturisit-obiective, nemărturisit-stîngiste).
Există, însă, o serie la fel de importantă de argumente care spun că, dincolo de partizanatul politic, Hillary Clinton nu va fi Președintele de care Statele Unite și lumea democratică au nevoie. Problema acestor argumente nu e claritatea, ci dificultatea rostirii. Zonele tabu în discuția publică au devenit insuportabil de largi și asigură o muțenie foarte avantajoasă pentru militanții politici și mediatici ai stîngii. Însă timiditatea nu trebuie prelungită. Fără o discuție directă și deschisă, imaginea va învinge substanța și conformismul va înlocui politica reală.
Așadar, ce vorbește împotriva candidaturii pe care Hillary Clinton a anunțat-o? În primul rînd, supoziția de bază care susține candidatura: trebuie să avem o femeie, prima femeie, Președinte american. Evident, o femeie e îndreptățită la candidatură exact în aceași măsută în care e îndreptățit orice cetățean american. Adică, în măsura în care Hillary Clinton îndeplinește condițiile cerute de lege. Dar nu pentru că e femeie. Un asemenea criteriu nu există în legislația americană și nu ar trebui să joace vreun rol în dezbaterea politică. Un candidat nu trebuie ales pentru că e femeie, tot așa cum nu trebuie ales pentru că e bărbat.
Singurul criteriu valid, pe lîngă îndeplinirea condițiilor legale, e capacitatea politică. Hillary Clinton candidează, însă, mizînd pe ideea după care a venit timpul ca o femeie să fie Președintele Statelor Unite. Acest tip de argument face din politică o formă de justiție socială și poate avea două efecte dezastruoase: o politică degradată și un bigotism generalizat. Politica pierde pentru că victoria argumentului de grup (femie-bărbat-minoritar) poate da Statelor Unite un Președinte foarte slab sau foarte bun dar, în orice caz, netestat. Președinția devine o loterie. Ultimul exemplu în materie a fost un eșec. Americanii au ales deja, în Barack Obama, un politician definit prin rasă și au obținut un om de stat slab, cu un bilanț slab - atît de slab încît destui din foștii lui susținători sînt, acum, alarmați. În plus, argumentul de grup poate duce la întărireea prejudecăților pe care caută, aparent, să le stîrpească. A spune sau a sugera că o persoană trebuie aleasă pentru că e femeie sau e de culoare e aproape totuna cu a spune că o persoană nu trebuie aleasă pentru că e femeie sau e de culoare. Odată instalată în fruntea argumentelor, preferința pentru un grup sau altul naște o discriminare inversă, un bigotism nou care s-a născut din victoria asupra vechiului bigotism. Însă problema candidaturii anunțate de Hillary Clinton nu ține doar de probleme de principiu electiv.