Cînd un oficial guvernamental deţine impreuna cu un oligarh o companie care ii aduce dividende serioase şi cind deciziile pe care le ia in calitate de oficial avantajeaza tocmai compania respectivă, aceasta se numește conflict de interese. In Ucraina, lucrurile sunt însă mai relative. Un rezumat al relatării corespondentei serviciului ucrainean al Europei Libere, Katia Gorcinskaia.
In mijlocul acestei dispute se afla ministrul adjunct al energiei Igor Didenko, despre care s-a descoperit recent ca deţine, împreuna cu miliardarii Igor Kolomoiski si Ghenadi Bogoliubov o firma care s-a dovedit foarte profitabila, Ukrtransnaft.
Intrebat de corespondentii Europei Libere daca nu ar fi cumva vorba despre un conflict de interese, stiind ca firma acţionează in acelasi domeniu in care, in calitate de oficial guvernamental trebuie sa ia decizii, ministrul adjunct a raspuns fara prea mari ezitari, in scris, ca nu… si că, „in calitate de ministru adjunct al energiei si carbunelui, ader la legislaţia anti-corupţie a Ucrainei”…
Relatiile dintre Igor Didenko si oligarhul Igor Kolomoiski, personaj extrem de controversat si fost guvernator al regiunii Dnipropetrovk, sunt si ele subiect de ingrijorare. Kolomoiski este unul dintre cei mai bogati ucrainieni, cu o avere estimata de de revista Forbes anul acesta la peste un miliard 300 de milioane de dolari, si a fost un aliat al presedintelui Petro Poroşenko pina la demiterea lui luna trecuta.
Serghei Leșenko, deputat al blocului presedintelui Poroşenko, spune ca relatiile dintre ministrul adjunct al energiei si Kolomioski sunt trainice si de mult timp si ca masuri aprobate de ministru au fost in favoarea afacerilor lor comune:
„Didenko a fost reprezentantul lui Kolomoiski ani de zile, inclusiv la compania NAK, cu legaturi istorice cu Kolomoiski si Bogoliubov. El a fost unul dintre cei care au pregatit acordul [de privatizare] pentru a fi semnat si a asistat la intregul proces.”
In aceste conditii, de ce ministrul energiei si carbunelui Volodimir Demcişin nu l-a demis deja pe adjunctul sau?, l-au întrebat colegii nostri:
Europa Liberă: Vreau sa verific, de ce nu l-ati demis inca pe Igor Didenko? El a fost numit inainte de dumneavostra. Al cui joc in face el ?
Volodomir Demcișin: „Nu am gasit o persoana mai buna decit el ca sa-l înlocuiasca.”
Europa Liberă: Dar cautati o astfel de persoana?
Volodomir Demcișin: „Bineinteles, dar nu am gasit incă pe nimeni mai bun. De aceea el este inca in functie…”
Intreaga discutie legata de acest caz este reprezentativa pentru o situatie mai raspindita si mai complicata in Ucraina si anume efortul autorităţilor de a impune guvernarea legii si de a curma „legaturile periculoase” intre politicieni si oligarhi, intre politica si lumea afecerilor, nu întotdeauna legale.
Situatia se complica si mai mult pentru ca multi dintre cei mai bogati oameni de afaceri ucraineni au afaceri si in media, controlînd importante canale de televiziune.
Intr-un interviu cu propria-i televiziune „1 plus 1”, Kolomoiski se lamnenta că in politica ucrainiana, nu poate exista „fair play”…
Or, fair play-ul in politica incepe acolo unde politicienii renunta la afacerile lor in momentul in care preiau functii oficiale. Cel putin asa se intimpla in democratiile consolidate si asa susţine si avocata Olena Şcerban de la Centrul de Actiune Anticorupţie de la Kiev. Ea spune ca Didenko ar fi trebuit, potrivit legislaţiei in vigoare sa isi transfere toate drepturile de proprietate ale companiilor sale unor persoane terţe, imediat dupa ce a preluat funcţia in mai 2014…
