A trecut o săptămână de la referendumul în care irlandezii au votat covârșitor în favoarea egalității conjugale, devenind primul popor din lume care aprobă căsătoriile cuplurilor de același sex prin vot direct, nu printr-o decizie parlamentară sau de judecată. „Revoluția socială irlandeză”, cum au numit-o unii avocați irlandezi ai egalității conjugale, a făcut valuri și în străinătate, mai ales în țările vest-europene, puține la număr, care încă nu au făcut acest pas.
După răsunătorul succes din Irlanda, egalitatea conjugală va ajunge să acopere tot flancul vestic al Europei, din Portugalia prin Spania și Franța spre țările Benelux, Marea Britanie și toate țările nordice.
Activiștii LGBT își îndreaptă acum privirea spre două țări mari ale Europei, Germania și Italia, aflate în centrul tradițional mai conservator al Europei, unde deocamdată o singură țară, mica Slovenie post-iugoslavă, a aprobat egalitatea conjugală.
Situația minorităților sexuale din Germania și Italia este mult diferită: în privința Germaniei, activiștii ar dori ca ea să facă ultimul pas, decisiv, asigurând egalitatea conjugală, după ce a fost una din pionierele drepturilor pentru cuplurile de același sex, instituind așa-numite „uniuni civile” la începutul deceniului trecut.
La doar câteva zile după referendumul irlandez, guvernul german, bazat și pe forțe conservatoare, a anunțat măsuri care aduc uniunile civile mai aproape de căsătorii, în privința drepturilor legale. Dar purtătorul de cuvânt al cancelarului Angela Merkel, Steffen Seibert, a precizat că egalitatea conjugală și căsătoriile gay nu se află pe agenda acestui guvern.
Cu sau fără căsătorii gay, Germania este considerată de exemplu de organizația european ILGA drept una din țările care asigură cel mai bine drepturile LGBT. Iar sondajele de opinie arată că dacă s-ar găsi voința politică, nu mai puțin de trei sferturi din germani ar aplauda legalizarea căsătoriilor gay.
Italia, în schimb, a fost descrisă săptămâna aceasta ca o „anomalie” de activiștii principalei sale organizații LGBT, Arcigay Italia, pentru că este singura țară vest-europeană în care cuplurile gay nu au nici un fel de recunoaștere legală.
Rămânerea Italiei chiar în urma unor foste țări comuniste ca Slovenia, Cehia, Ungaria, Croația sau Estonia, care asigură uniuni civile, este pusă în general pe seama puternicului catolicism din societatea italiană, gazda Vaticanului.
Dar evoluțiile din ultima vreme din Italia și din lume aduc semnalele schimbării. Primul sondaj de opinie de după referendumul irlandez, publicat săptămâna aceasta de ziarul „La Stampa”, arată că 51% din alegătorii italieni ar vota pentru egalitate conjugală, iar nu mai puțin de 67% ar fi de acord cu o variantă mai modestă, aceea a uniunilor civile.
Agenția DPA scrie că dacă această tendință se menține, va fi limpede că exemplul catolicei Irlande ar putea modifica atitudinea față de homosexualitate și în alte țări catolice europene. În trecut Spania, Portugalia și Malta au trecut prin asemenea schimbări, iar astăzi recunosc cuplurile gay în diferite grade.
Premierul stângist italian Matteo Renzi a spus săptămâna aceasta că dorește să înainteze parlamentului un proiect asupra uniunilor civile încă în această sesiune, astfel ca eventuala nouă lege să poată intra în vigoare înainte de sfârșitul anului curent.
Unii activiști, cuprinși de euforia referendumului irlandez, spun însă că Italia ar trebui s-o ia pe scurtătură și în loc să adopte uniuni civile pe care să le preschimbe apoi în ceva superior, să treacă direct la egalitatea conjugală, la căsătoriile gay.
