Anunţată drept spectacol de revistă pentru minte, inimă şi literatură, prezentarea a adunat o librărie plină de critici literari și admiratori, printre care istoricul literar Aliona Grati, scriitorul Nicolae Rusu şi actrița teatrului „Eugen Ionesco” Dana Ciobanu.
Criticul literar Eugen Lungu l-a calificat pe Galaicu-Păun drept cel mai prolific autor al antologiilor. Poemele lui Galaicu-Păun se transformă în timp a spus Lungu, comparându-l pe scriitor cu un pictor francez „care venea la muzeul Luvru pentru a mai pune câte o tușă-două pe picturile sale”.
Emilian Galaicu-Păun a spus că această antologie se vrea „un loc de veci” pentru 184 de pagini de poeme, la care nu intenționează să revină cu retușări. Iată de ce ediţia este ne varietur.
„Armele grăitoare” sunt îndreptate asupra singurului dușman redutabil – eu însumi. Am înțeles de foarte timpuriu că în literatură nu concurez cu nimeni. În literatură ai un singur partener care te ajută – propriul tău spirit și un singur mare adversar pe care trebuie să-l învingi de fiecare dată – propria inerție.”
În lucrarea sa „Viziuni şi sarcasme”, poetul și criticul literar român Aurel Pantea descrie versul lui Galaicu-Păun drept un „mesager al lucidităţii, în care ironia îşi dă mâna cu un scepticism amar”.
Dar abundența referințelor culturale și a aluziilor sarcastice pot crea dependenţă, spune Rodica Negru-Cemortan, colegă de clasă cu Galaicu-Păun și medic de profesie. Ea recomandă cititorilor să consume poemele lui Galaicu-Păun ca pe vitamine – câte una pe zi.
„Sunt solicitante. Sunt foarte profunde, pentru că sunt elitiste, pentru că sunt expresia unei erudiții extraordinare. Publicul comun, să zicem, fără dicționar sau fără o căutare pe Google, nu le va înțelege. Și totuși poezia și cărțile lui sunt expresia sufletului lui. Chiar merită citite foarte atent și cu suflet.”
Emilian Galaicu-Păun este unul dintre cei mai comentați autori din Republica Moldova și un veritabil „fenomen literar”. Stilistica post-modernă și intelectuală a avut un impact crucial asupra formării poeziei autohtone de la sfârșitul sec. XX. Scriitorul Dumitru Crudu spune că Galaicu-Păun este un autor înaintemergător și un deschizător de drumuri pentru poeții optzeciști.
„În tot ce scrie urmărește de fapt același lucru, urmărește totul în raportul unei deveniri. Obiectul scriiturii sale este devenirea. Devenirea ca om, devenirea existențială. Ceea ce a reușit Emilian Galaicu-Păun în poezia, în proza și dramaturgia sa este să transforme viața în literatură. Să-și facă din viața sa o operă literară.”
Ce va urma după acest capitol sigilat e lesne de presupus - proză, traduceri şi prezentari generoase ale altor autori la radio.
