Eugen Salcuțan este primarul satului Mereni din raionul Anenii Noi, iar la recentele alegeri locale și-a menținut funcția. Localnicii îl prețuiesc pentru mai multe realizări, dar la o inițiativă a sa din 2011, mulți au dat la început din cap: primarul a acceptat deschiderea unui Centru de găzduire a refugiaților, la care au ajuns patru familii de refugiați din Siria măcinată de război. Cu ocazia Zilei Internaționale a Refugiaților, marcată sâmbătă, o discuție cu primarul Eugen Salcuțan, care spune că temerile inițiale ale localnicilor legate de sosirea unor străini diferiți la ei în sat nu s-au adeverit.
Eugen Salcuțan: „De fapt, am avut unele temeri cu privire la atitudinea locuitorilor față de acest Centru şi de oamenii care vor locui acolo. Dar pe parcursul anilor, deja sunt patru ani de când aceste familii locuiesc în acest centru, s-a demonstrat că locuitorii sunt destul de toleranţi şi prietenoşi. Nu au fost înregistrate cazuri de anumite nemulţumiri din partea localnicilor cu privire la aceşti oameni. Temerea a fost mai mult pe motiv religios, deoarece sunt din Siria și nu sunt creştini ortodocşi, iar noi avem o tradiţie culturală pe aspect religios mai conservativă şi mai arhaică, pe alocuri. Şi temerile, dacă erau, erau la acest capitol. Iar pe parcurs s-a demonstrat că oamenii noştri totuşi pot convieţui şi cu oameni din alte confesiuni, alte state, fapt ce ne-a bucurat foarte mult. Şi avem o colaborare dintre localnici şi aceste familii destul de bună.”
Europa Liberă: Domnule primar Eugen Salcuţan, dacă puteţi foarte pe scurt să ne spuneţi cine sunt familiile de refugiaţi care şi-au găsit adăpost în localitatea dumneavoastră.
Eugen Salcuțan: „Aceste familii sunt din Siria, sunt patru familii, sunt familii de refugiaţi, adică persoane care au căpătat acest statut din partea Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite şi Direcţia de Migraţie şi Azil a Ministerului de Interne, sunt familii cu copii. La moment sunt angajate în câmpul muncii, sunt nişte oameni cu un spirit de integrare în societatea noastră foarte dezvoltat. Deci, toţi lucrează, copiii sunt încadraţi în instituţiile de învăţământ. Şi pe alocuri chiar şi localnicii pot lua anumite exemple de la ei.”
Europa Liberă: Dar ce meserii practică?
Eugen Salcuțan: „Avem o familie de farmacişti. Într-o familie soţul este specialist IT şi lucrează la o companie în municipiul Chişinău. Avem o familie care lucrează în domeniul alimentaţiei publice, angajat tot în municipiul Chişinău. În mare majoritate dumnealor sunt medici de specialitate sau farmacişti. Deoarece cândva au studiat în Republica Moldova şi, atunci când a fost cazul să părăsească Siria din anumite motive de conflict armat, s-au întors aici, deoarece cunosc cât de cât Republica Moldova şi limba. Doar o familie vorbeşte foarte bine limba română, în rest vorbesc rusa, iar copiii vorbesc o română impecabilă, deoarece sunt încadraţi în instituţiile noastre de învăţământ.”
Europa Liberă: Deci, merg la şcoala din sat.
Eugen Salcuțan: „Da. Copiii lor sunt integraţi, merg la grădiniţă, adică copiii din localitate în şcoala primară şi avem şi liceeni. Şi vreau să spun că au performanţe la învăţătură foarte şi foarte bune.”
Europa Liberă: Domnule primar, pentru că vin după ajutor la dumneavoastră, îmi dau seama, la administraţia publică locală, puteţi să ne spuneţi şi cu ce provocări eventual se confruntă aceştia zi de zi?
Eugen Salcuțan: „Provocările sunt identice pentru localnici, atât şi pentru ei. În prima etapă, când au venit în localitate, a fost mai greu cu găsirea unui loc de muncă. I-am ajutat cu ce am putut, pe urmă dumnealor s-au mai acomodat şi şi-au găsit singuri un post pe placul lor, în localitate nu întotdeauna poţi spune că este un loc de muncă bine plătit.
Deoarece ei au obligaţiune de întreţinere a acestor apartamente, achită singuri facturile pentru căldură, lumină, au fost nevoiţi să-şi găsească singuri locul de muncă unde au considerat că e plătit după necesităţile lor. În elaborarea actelor de identitate sau alte documente confirmative, ceea ce au nevoie zi de zi, am ajutat cum ajutăm şi localnicii. Ne străduim să nu facem o diferenţă, să nu dăm un aspect de dădăcire a acestei integrări în societatea noastră, sunt trataţi ca toţi cetăţenii localităţii.”
Europa Liberă: Dar cât îi veţi găzdui? La nesfârşit?
Eugen Salcuțan: „Administraţia publică locală are un acord cu Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite. Deoarece noi am venit cu contribuţia în acest domeniu a unui imobil public, care era în stare practic nelocuibilă, Înaltul Comisariat a investit şi a construit aceste patru apartamente și s-a încheiat un acord cu folosinţă cu titlu gratuit a acestor spaţii de către Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru stabilirea refugiaţilor. Şi anul acesta a fost prelungit acest acord încă pe un nou termen, adică încă pe patru ani, şi el poate fi folosit doar la dispoziţia Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite. Aici pot locui doar persoane care au statut de refugiat în Republica Moldova.”
Europa Liberă: Şi după ce îşi vor găsi o altă locuinţă, de exemplu apartamente proprii, ar putea veni alţi refugiaţi în acest centru?
Eugen Salcuțan: „Deja sunt două familii care îşi caută casă de locuit sau apartament, deoarece îşi pot permite să locuiască acolo.”
Europa Liberă: Localitatea, găzduind aceşti refugiaţi, a avut de câştigat?
Eugen Salcuțan: „Sigur că da. Personal, în calitatea mea de primar, totdeauna am folosit această colaborare ca o carte de vizită a localităţii, ea dă un aspect sănătos acestei localităţi. Deoarece am demonstrat că suntem toleranţi, putem colabora, putem găzdui aceste persoane, indiferent de religia lor, de ţara de origine ş.a.m.d. Iar Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite, pentru recunoştinţa faţă de administraţia publică locală, mereu ne încadrează în anumite tipuri de programe. Pot da un exemplu cu diferite donaţii de terenuri de joacă pentru copii în cadrul grădiniţei, organizarea diferitelor sărbători la nivel local cu participarea refugiaţilor, nu doar din localitate. Deci, am avut mai multe experienţe plăcute la acest capitol. Este o colaborare foarte şi foarte benefică pentru ambele părţi.”
