Linkuri accesibilitate

Octavian Cazacu: „Dacă statul merge pe reziliere, cu siguranţă se va trezi cu un litigiu”


Opinii, pe marginea recomandării CNA făcută guvernului de a rezilia contractul de concesionare a Aeroportului Internațional Chișinău încheiat acum doi ani...

Centrul Național Anticorupție a recomandat guvernului într-un raport să rezilieze contractul de concesionare a Aeroportului Internațional Chișinău încheiat în urmă cu doi ani cu firma Avia Invest. Recomandarea a fost discutată astăzi la o ședință de guvern. Premierul Valeriu Streleţ a declarat că găseşte „relevante” şi pertinente” concluziile CNA, numai că nu a dispus şi începerea imediată a procedurilor de reziliere a contractului, ci deocamdată doar o analiză a riscurilor ce ar putea interveni dacă o astfel de decizie ar fi luată. Europa Liberă i-a cerut opinia avocatului şi doctorului în drept Octavian Cazacu:

Octavian Cazacu: „Nu este așa de ușor de reziliat un contract, fiindcă abordarea în toate sistemele de drept, și europene, și la noi, este: contractul este legea părților. Și părțile nu pot, așa pur și simplu, să renunțe la contract. Din contra, în practica internațională, atunci când statele reziliau contracte, fără a avea temeiuri, ele se trezeau cu pretenții în arbitraj comercial-internațional, concesionarii acuzând că această reziliere constituie un fapt de expropriere și o violare a investițiilor.

De aceea, cred că statul trebuie să fie extrem de atent la modul în care recurge la reziliere. Temeiul fundamental de a putea să rezilieze un contract este neexecutarea lui esențială. Dacă guvernul, ca parte la contract, dorește să recurgă la reziliere, trebuie să susțină prezența unei neexecutări esențiale, din partea concesionarului, adică Avia Invest SRL. De aceea, foarte mult depinde, unu, care sunt obligațiile concesionarului până în data de astăzi, conform contractului, în anexe sunt niște etape cu date și cu valori care trebuie să fie îndeplinite și acesta este primul punct de verificare. Și se verifică situația de fapt, la moment, cât din acestea s-a executat și apoi se face o apreciere: este aceasta o încălcare esențială sau nu este o încălcare esențială, comparativ cu sumele totale care trebuiau până astăzi să fie investite.”

Europa Liberă: Faptul că guvernul a anunțat că, așa cum arată datele, evaluarea CNA, concesionarul nu a investit bani proprii, ci a investit bani proveniți din activitatea Aeroportului, poate fi calificat, eventual, ca o încălcare esențială?

Octavian Cazacu: „Sunt două puncte de răspuns aici. Primul este dacă însuși contractul cere ca banii să fie o investiție proprie, externă, a concesionarului. Și probabil că da, fiindcă ar fi absurd să spunem: „Tu vei investi, dar vei investi din banii obiectului concesiunii”. De regulă, investiţia trebuie să vină din afară, de la concesionar, cel care a câştigat concursul de concesiune. Al doilea lucru: depinde și mărimea investiţiei care trebuia să fie efectuată, dar nu a fost efectuată.

În anul 2013 se spunea că investiţia totală care se aştepta de la acest concesionar era de vreo 250 de milioane de dolari. Dacă întârzierea lor este, de exemplu, cu cinci milioane de dolari, probabil, am spune că nu este esenţial. Dacă este cu 50 de milioane de dolari, este esenţial. Şi legea nu prevede niciun procent. Este o chestiune de discreţie judiciară şi de cântărire, în fiecare caz aparte.

Altă întrebare la care trebuie răspuns este cum afectează această întârziere funcţionarea Aeroportului? De exemplu, face față traficului de pasageri pe care îl are? Se efectuează lucrările în grafic? Fiindcă volumul investiţiilor este doar un mijloc, dar contează şi rezultatul pe care voiai să-l atingi, rezultatul fiind ridicarea unei construcţii, lărgirea unei capacităţi şi atingerea unui anumit număr de pasageri. Dacă aceşti parametri sunt în regulă şi sunt respectaţi, atunci eu mă tem că neinvestirea în sine este mai puţin importantă, fiindcă scopul contractului nu este frustrat.

Statul a luat și a delegat un serviciu public către un agent privat, pentru menţinerea acestui serviciu public şi dezvoltarea lui. Dacă serviciul public funcţionează bine, aici este mai greu, pare o chestiune de formalitate doar să spui că nu s-a investit. Dacă însă tu ai o neatingere a unor performanţe, atunci, da, poţi spune că această lipsă a investiţiei iată cum a afectat Aeroportul.

Şi mai este încă un al doilea argument: ce efect se aşteaptă în viitorul apropiat. Dacă spunem că neinvestirea unui milion astăzi va face ca în şase luni să avem probleme la terminale, să avem probleme cu pasagerii, aceasta în drept se numeşte neexecutare anticipată, adică eu astăzi văd că tu peste şase luni vei încălca tare serios contractul. Şi mie nu-mi mai trebuie să aştept, eu văd că tu te pregăteşti să eşuezi. Şi atunci legea din nou ne dă voie să reziliem contractul, să nu aşteptăm şi să dăm, cum se spune, cu nasul în glod, ci acum să luăm măsuri energice ca să evităm o pierdere mai mare pe viitor.

Este o materie destul de sofisticată, fiindcă în general rezilierea şi concedierea este o materie sofisticată. Fiindcă atunci când contractele se încheie, toţi sunt prieteni şi se pupă, dar atunci când se ajunge la rezilierea contractului, deja sunt duşmani, au interese antagoniste, e ca un divorţ cu tot felul de probleme şi complexităţi.”

Europa Liberă: Dacă statul merge pe reziliere, cu ce s-ar putea trezi?

Octavian Cazacu: „Dacă statul merge pe reziliere, el, cu siguranţă, se va trezi cu un litigiu, cu excepţia cazului în care el va avea dibăcia să încheie o tranzacţie, adică să se împace şi să aibă loc o desfacere civilizată, amiabilă a contractului. Aceasta este posibil, eu, ca jurist pe tranzacţii, tot timpul aceasta și recomand, o împăcare rea este mai bună decât un litigiu care s-a terminat cu bine. Fiindcă noi vorbim aici despre imaginea investiţională a Republicii Moldova.

Moldova şi aşa foarte rar declară concesiuni. Dar atunci când se declară, primul lucru pe care îl fac investitorii, caută pe Google „Moldova concession” şi văd ce s-a mai făcut în Moldova prin concesiuni. Şi vă asigur cazul acesta va fi pe primele pagini ale Google. Şi atunci investitorii îşi vor face concluzii, nu prea vor dori să vină. Şi aşa la noi riscul de ţară nu este bun, nu ştiu de ce un investitor ar avea motive serioase să vină să investească. De aceea, aici trebuie cântărit.

Dacă statul ia decizie de reziliere, probabil că cel mai recomandat ar fi să ajungă la un numitor comun, să negocieze. Acesta va fi şi un semn de civilizare faţă de viitorii concesionari, va arăta, în primul rând, că statul a avut temeiuri serioase, care trebuie demonstrate. Şi în al doilea rând că statul, deşi au fost temeiuri serioase, a mers la compromis şi a luat în cont interesele concesionarului.

Dacă nu se împacă şi este un litigiu, în plin sens al cuvântului, cred că ne vom trezi cu procese în instanţele de judecată naţionale şi, ulterior, dacă statul va câştiga în instanţele naţionale, investitorii adeseori se adresează şi în tribunalele internaţionale de arbitraj, în special aici ar putea avea competenţă Tribunalul de la Washington – ICSID, este cel la care a fost compania Le Bridge şi a câştigat câţiva ani în urmă, tribunalul care apără investitorii care au fost expropriaţi sau a căror investiţie a fost violată de către stat. Şi acolo deja sume sunt altele, iarăşi, totul depinde de cazul guvernului.

Dacă guvernul va avea temeiuri serioase, demonstrabile că a avut dreptul să declare această reziliere, va fi la adăpost, va trebui doar să restituie suma efectivă a investiţiei efectuate. Dacă însă se va constata că rezilierea este abuzivă, atunci vorbim şi despre repararea prejudiciului cauzat concesionarului, prejudiciu care include, în toate ţările civilizate, şi profitul ratat. Şi aici noi vorbim de o concesiune de 50 de ani. Vă daţi seama ce speranţe de profit avea concesionarul pentru 50 de ani. Sigur că instanţele nu tot timpul acordă pentru toţi 50 de ani, dar oricum acesta este un argument greu, că „eu am ratat investiţia mea potenţială pe un termen de 50 de ani”.

Eu sper că guvernanţii noştri vor avea dibăcia să acţioneze în interesul statului, să-l protejeze de litigii, de hotărâri arbitrale, probabil, să facă în mod amiabil, bine şi pentru mediul investiţional din Moldova.”

Previous Next

XS
SM
MD
LG